Plângere contravenţională. Sentința nr. 2784/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2784/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 23462/200/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 2784
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. B.
GREFIER M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. V., cu domiciliul în B., . Bis jud B., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că acțiunea este la al doilea termen de judecată după casarea cu trimitere spre rejudecare, procedura este legal indeplinita, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 Cod procedură civilă, constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 1 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale.
În temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ., constatând că proba cu înscrisurile de la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ din 9.08.2012, petentul V. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal . nr_ din 10.04.2012.
În motivarea cererii petentul a arătat că procesul verbal este nul intrucat nu a respectat prevederile art 16 alin 1 din OG 2/2001 referitoare la prezentarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, precum si pentru nerespectarea dispozitiilor art 16 alin 7 respectiv neacordarea posibilitatii de a mentiona eventuale obiectiuni. De asemenea petentul a arătat ca procesul verbal nu este semnat de agentul constatator lucru sanctionat cu nulitatea absoluta a acestuia.
Petentul a mai arătat instantei ca nu a avut unostiinta de acest proces verbal pana la comunicarea unei somatii de plata de la Administratia Financiara,si a invederat instantei ca tariful de despăgubire este aplicat in mod nelegal deoarece a mai fost sanctionat pentru aceasta fapta .In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul raportat la gradul de pericol social al faptei.
In drept au fost invocate dispozitiile OG 2/2001 si OG 15/2002.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si nu s-a prezentat la judecata, insa a inaintat planșa fotografică a abaterii, autorizație de control și certificat calificat pentru semnătura electronică ale agentului constatator și dovada comunicării procesului verbal, si a invocat exceptia tardivitatii cererii.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5443/01.04.2013, Judecătoria B. a admis plângerea contravențională formulată de către petentul V. G. și a anulat procesul verbal . nr_ din 10.04.2012 întocmit de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN.
Împotriva sentinței civile nr. 5443/01.04.2013, pronunțata de Judecătoria B., in dosarul nr._, a declarat recurs C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră sentința ca fiind netemeinica si nelegală, întrucât instanța a interpretat greșit actul dedus judecații si a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, prin interpretarea greșita a legii, instanța a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului, (art. 312 alin. (3).
În fapt se arată că prin sentința civilă nr.5442/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., s-a admis plângerea contravențională și s-a dispus anularea procesului verbal contestat . 12, nr._ din 10.04.2012, și pe cale de consecință, a exonerat petenta de la plata amenzii aplicate prin aceasta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.
Hotărârea este criticabilă în raport de art.304 pct.8 și art.312 (3) Cod procedură civilă, instanța de fond în mod greșit a interpretat art.9 alin.3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a intimatului este prescrisă, considerând că nu se mai impunea analizarea fondului cauzei.
Astfel, potrivit art.9 alin.3 paragraful ultim prevede „Procesul verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbal de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1”.
Potrivit art.13 alin.1 din OG 2/2001 „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
În speța dedusă judecății fapta a fost săvârșită la data de 09.11.2011, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 10.04.2012, dată care coincide cu data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin subunitatea acesteia Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin.1 din OG 2/2001.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului în data de 26.04.2012, un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art.14 alin.1 din OG 2/2001 care prevede c ă „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fără echivoc faptul ca, prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, art.312 alin. (3) Cod proc. civ.
Intimatul V. G. nu a formulat, în cauză, întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 686/24.10.2013, Tribunalul B. a admis recursul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 5443/01.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul V. GHEOGHE, și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2013, sub nr._ .
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile și planșele foto, depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 10.04.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – CESTRIN, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea ca la data de 09.11.2011, ora 16:08, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 - km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro, adică 122,61 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat, respectiv cele privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mai mult, instanța reține că din cuprinsul procesului verbal și a planșei foto depusă de intimată rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra modului de săvârșire și a gravității faptei, astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Conform dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Rezultă cu claritate din aceste dispoziții că dreptul la apărare al contravenientului nu este absolut, iar în procedura contravențională se exercită prin formularea de obiecțiuni în anumite condiții prevăzute de lege, respectiv numai dacă contravenientul este prezent la încheierea procesului verbal de contravenție, condiție subînțeleasă de vreme ce obligația de încunoștiințare a contravenientului este impusă agentului constatator numai pentru momentul încheierii procesului verbal de contravenție. În cazul în care contravenientul nu este prezent la încheierea procesului verbal, agentul constatator nu are obligația de a informa contravenientul despre dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum susține în mod eronat petentul. Prin urmare, nu au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. În plus, prin plângerea adresată instanței petentul a formulat toate obiecțiunile la procesul verbal, astfel încât nu a suferit nicio vătămare prin încheierea procesului verbal în acest mod.
Instanța nu poate primi nici cea de-a doua critică a petentului referitor la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001). Instanța reține că în conținutul procesului-verbal s-a menționat ca „respectiva contravenție a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 din O.G. nr.15/2002”, care reglementează această modalitate de constatare a contravenției, începând cu data de 01.10.2011.
Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, în aceste cazuri, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În completarea dispozițiilor art.17, dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, sub sancțiunea nulității relative și virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În prezenta cauză, instanța observă că agentul constatator a consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în lipsa martorilor, anume că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR.
Instanța consideră oricum că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere scopul în care se solicită prezența martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție, faptul că în speță acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nu atrage în mod automat sancțiunea nulității procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozițiile art. 105 alin 2 C.proc.civ, conform cărora pentru a obține anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului – probă pe care petentul nu a făcut-o.
Referitor la critica petentului privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța nu o poate primi, constatând că procesul-verbal a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001, de agentul constatator A. S., angajat al CNADNR SA – CESTRIN, or conform art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Dispozițiile art.9 alin.2 din Legea nr.455/2001, prevăd că semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4, respectiv: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă, iar sarcina probei contrare revine celui care contestă îndeplinirea condițiilor cerute pentru valabilitatea semnăturii electronice extinse, or în speță,petentul nu a făcut nici o dovadă pentru a răsturna prezumția de valabilitate a semnăturii electronice.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin.2, în Anexa nr. 2. Potrivit art. 8 alin.3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, o sumă stabilită potrivit Anexei nr. 4, pentru vehiculul din cauză, de tip A, fiind prevăzut un tarif de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România a fost introdus, conform art. 1 alin.2, începând cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. Potrivit art. 1 lit. e), acest tarif reprezintă „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.”
Art. 1 lit. j definește rovinieta ca fiind „documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Termenul de utilizator este definit la art. 1 alin.1 lit. b, din același act normativ respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentului care era proprietarul autovehiculului.
În speță, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității în sensul că petentul a circulat, într-adevăr, la data de 09.11.2011, ora 16:08, cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă, aspect recunoscut și de acesta.
Așadar, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă
Cu toate acestea, luând în considerare faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, sancțiunea avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor.
Astfel, instanța considera ca, desi petentul nu deținea rovinietă pentru autoturismul său la data săvârșirii contravenției, aceasta fapta are un grad de pericol social redus, petentul nefăcând o obișnuință din a încălca normele care reglementează obligativitatea achitării taxei de drum. In acest sens, petentul a probat faptul că, ulterior sanctionarii sale prin procesul-verbal contestat in prezenta cauza, s-a conformat dispozitiilor legale, achizitionand rovinieta si achitand tarifele aferente necesare circulatiei pe un drum national (rovinieta valabila in perioada 04.01._13 – fila 12).
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de dispozițiile art. 38 alin. 3 rap. la art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda să respecte pe viitor prevederile legale.
Referitor la tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte plângerea, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și să exonereze petentul de obligația achitării tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca pe viitor să respecte legislația în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. V., cu domiciliul în B., . Bis jud B., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
Dispune transformarea amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal . nr._/10.04.2012 întocmit de intimată, în sancțiunea „avertisment”.
Înlătură obligarea petentului de a achita tariful de despăgubire în sumă de 28 euro, adică 122,61 lei.
Atrage atenția petentului asupra gravității faptei săvârșite și îi pune în vedere ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de natură contravențională.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2014.
Președinte, Grefier,
A. B. C. M. D.
Red.A.B.C./Tehnored. A.B.C.
4 ex/20.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5123/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 8650/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
