Plângere contravenţională. Sentința nr. 3589/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3589/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 1041/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3589
Ședința publică de la 28.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. A. V., cu domiciliul în București, sector 2, ..6, ., și intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., .-10, jud.B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, raport agent constatator, fișa cazier auto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul B. A. V. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 11.01.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că, la data de 11.01.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P 6372 AH pe ..Buzãu, fãrã a purta centura de siguranțã, motiv pentru care a fost sancționat contravențional.
A arătat petentul că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițile din OG 2/2001.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie: procesul-verbal contestat și cartea de identitate a petentului.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Fiind legal citat, intimatul IPJ B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare P 6372 AH pe ..Buzãu, fãrã a purta centura de siguranțã.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.01.2013, petentul B. A. V. a fost sancționat cu 2 puncte amendă contravenționalã, în cuantum de 140,00 lei și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare, ca sancțiune complementară, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp. art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constând în faptul cã, la data de 11.01.2013, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P 6372 AH pe ..Buzãu, fãrã a purta centura de siguranțã.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 22.01.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data înmânãrii procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 36 alin.1 din OUG 195/2002, care prevãd obligația conducătorului de vehicul de a purta centura de siguranțã în timpul circulației pe drumurile publice.
Nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a purta centura de siguranțã în timpul circulației pe drumurile publice constituie contravenție și se sancționează, conform disp. art. 99 alin.2 din OUG nr. 195/2002 cu trimitere la disp.art. 108 alin.1 lit.a) pct.3 din același act normativ, cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și cu aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare, ca sancțiune complementară . Potrivit disp. art. 98 alin. 4 lit a) din OUG 195/2002, clasa I de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 2 sau 3 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei,
petentul a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 11.01.2013, susținând cã purta centura de siguranța, dar a desfãcut-o în fața agentului de circulație, imediat ce a fost oprit în trafic.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
Totodatã, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține din cuprinsul procesului-verbal contestat, care se completează cu Raportul agentului constatator S. Georgicã, care a constatat personal și direct, prin propriile simțuri, săvârșirea contravenției de către petentul B. A. V., astfel că procesul-verbal beneficiazã de prezumția de veridicitate, fundamentatã tocmai pe faptul că înglobează constatările personale ale unui agent al statului, prezumție care nu depãșește limita rezonabilã impusã statelor membre de practica CEDO.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului, acesta nefãcând dovada contrarã celor reținute în cuprinsul actului de sancționare.
Astfel, instanța nu va reține apãrãrea petentului în sensul cã a purtat centura de siguranța pânã în momentul opririi de cãtre agentul constatator, atât timp cât disp.art.183 din ROUG nr.195/2002 prevede obligația conducãtorului auto de a rãmâne în autoturism, cu mâinile pe volan, respectând indicațiile polițistului.
In aceastã situație, vãzând cã, sãvârșirea faptei a fost constatatã personal de cãtre agentul constatator și cã petentul nu a fãcut dovada contrarã celor reținute în cuprinsul actului de sancționare, instanța nu poate decât sã constate cã petentul a săvârșit contravenția reținutã în sarcina sa, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Cu privire la sancțiunea complementarã, aplicarea unui numãr de 2 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului, va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 140,00 lei cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite, recomandându-i sã respecte dispozițiile legale. Totodatã, va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. A. V., cu domiciliul în București, sector 2, ..6, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- PolițiaMunicipiului Buzãu, cu sediul în B., .-10, jud.B..
Modificã procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 11.01.2013, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 140,00 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Ia act cã pãrțile nu au solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 28.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 28.03. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2634/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 23/2014.... → |
|---|
