Plângere contravenţională. Sentința nr. 5134/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5134/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 31014/200/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA B. – J. B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5134
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 21.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. L. C.
GREFIER: D. E. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul P. G. cu domiciliul în Bucuresti, sector 6, Drumul Sabareni nr.5A, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat în data de 05.12.2012.
La apelul nominal făcut in ședința publică nu au răspuns partile.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, este scutită de taxa de timbru, intimatul a depus la data de 25.01.2013 întâmpinare, ce a fost comunicată petentului, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 1 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale.
Instanța apreciind probele solicitate ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba video pentru petent și intimat si constatand cauza in stare de judecata o retine spre solutionare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 17.012.2012, sub nr._, petentul P. G. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.12.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că intotdeauna se concentreaza numai la drum, adopta un stil de condus preventiv si respecta regulile de circulatie, nu i-a fost prezentata nicio proba video, nu exista niciun indicator rutier de „depasire interzisa”.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 .
În probațiune a solicitat inscrisuri, martori, inregistrare video, foto sau alte probe.
A depus la dosar procesul verbal contestat, in copie, dovada cu drept de circulatie si carte de identitate.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plângerii), plângerea contravențională formulată de petent este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 25.01.2013, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii.
In motivare, intimatul a aratat ca la data de 05.12.2012, agentul de politie rutiera ce se afla in serviciul de control si supraveghere trafic in localitatea Ojasca din Buzau a constatat in mod direct ca auto cu nr de inmatriculare_ a efectuat manevra de depasire a unui autovehicul, incalcand marcajul longitudinal simplu continuu, conducatorul fiind oprit din trafic, legitimat, aducandu-i-se la cunostinta abatrea comisa.
A mai invederat ca procesul verbal cuprinde mentiunile prevazute de legiuitor, fiind respectate cerintele imperative, nefiind incalcata nicio norma care sa duca la anularea acestuia.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: istoric al abaterilor rutiere savarsite de contravenient (fila 13) si inregistrarea video a abaterii ( fila 12).
Instanta a incuviintat pentru petent si pentru intimata proba cu inscrisuri si inregistrarea video. .
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.12.2012 (fila 8) încheiat de un agent constatator din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul P. G. a fost sancționat cu 4 puncte amenda în cuantum de 280 de lei, cu același prilej agentul constatator luand și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Petentul a fost sancționat pentru nerespectarea disp. art. 120 lit.i) din ROUG nr. 195/2002, în temeiul art.100 alin.3 lit.e din OG nr.195/2002, reținându-se că, la data de 05.12.2012, a condus auto marca VW cu numarul de inmatriculare_ pe DN 10 in dreptul comunei Ojasca, km18+300 si efectuat manevra de depasire a unui autoturism incalcand astfel marcajul longitudinal simplu continuu ce separa sensurile de mers in zona, circuland pe sens opus.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, cu obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanta retine ca potrivit art. 120 alin.1 lit.i din ROUG nr. 195/2002 se interzice depasirea vehiculelor cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere.
Instanța de judecatã reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Instanta constata ca procesul verbal a fost incheiat de catre un agentul constatator ca urmare a constatarilor personale, aspect ce rezulta din continutul procesului verbal .
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a sustinut ca in zona unde a depasit nu exista niciun indicator cu „depasirea interzisa”, insa instanta retine ca petentul a fost amendat pentru nerespectarea dispozitiilor art. 120 alin.1 lit. i) din ROUG nr. 195/2002, respectiv depasirea cu incalcarea marcajului continuu si nicidecum pentru nerespectarea regulilor privind depasirea in zona de actiune a indicatorului „depasirea interzisa” care este prevazuta de art. 120 alin.1 lit. h) din acelasi act normativ, astfel incat apararea petentului nu poate fi primita.
Instanta constata ca din inregistrarea video depusa la dosar de catre intimata se poate observa cum la data si ora retinute in procesul verbal, petentul care conducea autoturismul marca VW cu nr de inmatriculare_ a depasit pe linie continua, la momentul 8813 al inregistrarii, un autoturism marca Dacia.
Vazand probatoriul administrat in cauza si constatand ca prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în nerespectarea regulilor privind depasirea.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza că, potrivit dispozițiilor art. 120 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 se interzice depasirea vehiculelor cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere.
Potrivit art. 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depasirea.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezultă că petentul a efectuat manevra de depasire incalcand marcajul continuu, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru nerespectarea regulilor privind depasirea.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului în aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor aflat la fila 13 din dosarul cauzei precum si atitudinea nesincera a acestuia care a incercat sa induca in eroare instanta afirmand ca in zona nu exista indicator de „depasire interzisa”, desi a fost amendat pentru depasirea cu incalcarea marcajului continuu.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, cu toate că potrivit art. 100 alin.3 din OUG nr.195/2002 aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța, față de dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 prin care se arată că instanța hotărăște și asupra sancțiunii, fără a se face vreo distincție între sancțiunile principale și sancțiunile complementare așa cum sunt descrise în art. 5 din același act normativ, apreciază că și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc.
În prezenta cauză, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare se impune, având în vedere circumstantele săvârșirii faptei de către petent, acesta nesocotind regulile privind depasirea. De asemenea, instanta va avea in vedere si atitudinea petentului care nu a recunoscut săvârsirea faptei, asa cum s-a retinut mai sus; circumstanțele personale ale acestuia, fiind sancționat de mai multe ori, perseverand pe cale contraventionala, asa cum rezultă din istoricul abaterilor (fila 13) precum si fată de gradul de pericol social ridicat al faptei.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/05.12.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contravențională formulată de petentul P. G., cu domiciliul în Bucuresti, sector 6, Drumul Sabareni nr.5A, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat în data de 05.12.2012, ca legal și temeinic.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. R. L. E. D.
Red. L.C.R
4 ex. /25.04.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8671/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 335/2014.... → |
|---|
