Plângere contravenţională. Sentința nr. 4688/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4688/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 16889/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4688
Ședința publică de la 14.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul U. M., cu domiciliul în comuna Slobozia Bradului, ., și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, legal timbrată, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, planșa foto, fișa cazier auto, înregistrarea video, buletin verificare metrologica, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu martori fiind respinsă întrucât nu poate conduce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul U. M., a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 06.10.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data reținută în procesul verbal, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Sãhãteni, jud..Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 74 km/h.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data reținută în procesul verbal, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Sãhãteni, jud..Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 74 km/h și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
I. Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 06.10.2013, petentul U. M. a fost sancționat cu 4 puncte amendă contravențională, în cuantum de 320,00 lei, și cu aplicarea sancțiunii complementare a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 2. din O.U.G. nr. 195/2002.
In fapt, s-a reținut că, la data de 06.10.2013, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Sãhãteni, jud..Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 74 km/h.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 07.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data înmânãrii procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului -verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 121 Regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care prevãd „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit disp.art. 100 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd cã „ 2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
se sancționeazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancțiuni, precum și cu aplicarea a 3 puncte de penalizare.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit b) din OUG 195/2002 republicată, clasa a II- a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 4 sau 5 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Instanța reține cã petentul a condus autoturismul în localitatea Sãhãteni, jud. Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximã admisã este de 50 km/h, conform disp.art. 49 din OUG 195/2002.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizatã între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei,
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de aceasta, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Procedând la vizionarea înregistrării de pe suportul CD depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 06.10.2013, orele 17:20, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 74 Km/h în localitatea Sãhãteni, jud.Buzãu.
Abaterea a fost înregistratã în regim staționar de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare MAI_, pe hard-disk, aparatul radar ROM seria_ care a înregistrat abaterea fiind verificat metrologic și corespunzând normelor în vigoare, dupã cum rezultã din buletinul de verificare metrologicã nr._/28.03.2013, a cãrui valabilitate este de un an. De asemenea, intimata a depus la dosarul cauzei și atestatul de operator radar al agentului constatator din cauzã, B. L..
Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, nerespectând viteza maximã admisã în localitate, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit cu privire la aceastã contravenție.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificatã sancțiunea aplicatã, amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, iar fapta acestuia poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța drumurilor publice, cât și consecințe mai grave, precum un accident de circulație cu vãtãmarea corporalã a participanților la trafic sau chiar decesul acestora.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Cu privire la sancțiunea complementară, aplicarea unui numãr de 3 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
II. Prin același proces-verbal, petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă contravențională, în cuantum de 480,00 lei, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp. art.147 pct.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în fapt reținându- se cã petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere.
În ceea ce privește încadrarea juridică a acestei fapte, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică disp. art.147 pct.1 din Hotãrârea Nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd obligația cconducătorului de autovehicul de a avea asupra sa certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează potrivit disp.art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit c) din OUG 195/2002, clasa a III-a de sancțiunieste reprezentată de posibilitatea aplicării de la 6 la 8 puncte-amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține cã, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține cã, sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul -verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul de poliție cu privire la aceastã faptã.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie, însã petentul nu a formulat apãrãri și nici nu a propus administrarea de probe pentru dovedirea unei situații de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a acestuia.
Așadar, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținutã în sarcina sa, neavând asupra sa permisul de conducere.
Pentru toate aceste considerente, instanța conchide că procesul -verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit cu privire la aceastã contravenție.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii în cuantum de 48,00 lei este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Astfel, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
III.Cu privire la cea de-a treia contravenție reținutã în sarcina petentului, instanța reține cã, potrivit art. 10 alin. 1 din OG 2/ 2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
Examinând cuprinsul procesului- verbal atacat, instanța constată că, în acesta s-au făcut mențiuni despre sãvârșirea contravențiilor prevãzute de disp.art. 120 alin.1 lit.h) și i) din Regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care prevãd cã se interzice depășirea vehiculelor „ h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.”
Instanța mai reține cã, nerespectarea regulilor privind depășirea de către conducătorul de autovehicul constituie contravenție, potrivit disp.art.100 alin.3 lit.e) din OG nr.195/2002, și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit b) din OUG 195/2002 republicată, clasa a II- a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 4 sau 5 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Insã, instanța constatã cã în procesul- verbal nu a fost individualizatã sancțiunea principalã aplicatã pentru aceste contravenții.
Cu privire la acest aspect, instanța reține cã, potrivit art. 95 din OUG nr.195/2002, sãvârșirea contravențiilor rutiere se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2) din același act normativ.
De asemenea, conform art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002, sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar potrivit disp. art. 109 - (1) din același act normativ, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier,
Ori, din interpretarea de ansamblu a tuturor articolelor pertinente prezentate, rezultă că regimul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, atât principale, cât și complementare, este strict reglementat.
În acest sens, odată cu întocmirea procesului -verbal, sancțiunile complementare se aplicã de polițistul rutier pe lângã o sancțiune principalã, iar despre fiecare sancțiune aplicată trebuie să se facă mențiune în cuprinsul procesului -verbal întocmit, urmând ca, în cazul în care contravenientul formulează plângere contravenționalã, instanța să aibă posibilitatea să analizeze legalitatea și temeinicia lor.
Insã, în cauzã, agentul constatator a aplicat mãsura tehnico-administrativã a reținerii permisului de conducere, în vederea aplicãrii mãsurii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce, fãrã sã aplice și o sancțiune principalã.
Se observă, totodatã, că agentul constatator a făcut confuzie între sancțiunile complementare, printre care figurează și cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, conform art. 96 alin 2 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002 și măsurile tehnico - administrative, printre care figurează și cea a reținerii permisului de conducere, conform art. 97 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/ 2002.
În aceste condiții, instanța constată că, în contradicție cu dispozițiile imperative ale legii, sancțiunea principală și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nu au fost aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție, de către agentul constatator, care avea calitatea de polițist rutier.
Ori, în această situație, instanța este pusă în imposibilitatea de a verifica din punct de vedere al legalității respectivele sancțiuni.
Prin neaplicarea sancțiunilor de către agentul constatator și nemenționarea lor în cuprinsul procesului verbal, practic, sancțiunea principalã și suspendarea exercitării dreptului de a conduce rămân la latitudinea angajaților intimatei, a căror calitate de agent constatator nu poate fi verificată și care nu întocmesc niciun act administrativ prin care aplică sancțiunile, punând instanța în imposibilitatea de a verifica legalitatea lor.
O astfel de aplicare aleatorie a dispozițiilor imperative ale legii duce la imposibilitatea pentru petent, de a obține analizarea de către o instanță de judecată a sancțiunilor aplicate, situație de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., care impune și accesul efectiv la o instanță.
In concluzie, vâzând cã agentul constatator nu a aplicat o sancțiune principalã pentru sãvârșirea acestor contravenții, pentru a fi posibilã și aplicarea unei sancțiuni complementare, instanța reține cã procesul-verbal nu a fost legal întocmit, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fiind aplicatã în mod nelegal, ceea ce impune înlăturarea sa. In acest mod, petentului i-a fost produsã o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea dispozițiilor procesului-verbal cu privire la aceste contravenții.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea petentului, va anula în parte procesul-verbal . nr._/06.10.2013, în ceea ce privește contravențiile prevãzute de disp.art.120 alin.1 lit.h) și i) din ROUG nr.195/2002, va modifica procesul-verbal, în sensul cã va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480,00 lei aplicate petentului pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de art.147 pct.1 din ROUG nr.195/2002 cu sancțiunea avertisment, atrãgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei și recomandându-i respectarea dispozițiilor legale.
Cu privire la contravenția prevãzuta de art. 121 alin.1 din ROUG nr.195/2002, va menține, ca legale și temeinice, toate dispozițiile procesului-verbal atacat.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul U. M., cu domiciliul în comuna Slobozia Bradului, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B..
I. Anuleazã în parte procesul-verbal . nr._/06.10.2013, în ceea ce privește contravenția prevãzutã de disp.art.120 alin.1 lit.h) și i) din ROUG nr.195/2002.
II. Modificã procesul-verbal . nr._/06.10.2013, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480,00 lei aplicate petentului pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de art.147 pct.1 din ROUG nr.195/2002 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
III. Menține dispozițiile procesului-verbal CP nr._/06.10.2013 cu privire la sãvârșirea contravenției prevãzute de art. 121 alin.1 din ROUG nr.195/2002.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 14.04. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1226/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2014.... → |
|---|
