Plângere contravenţională. Sentința nr. 4691/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4691/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 17508/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.4691
Ședința publică de la 14.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul Rafailã M., cu domiciliul în B., ., jud B.,și pe intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., ., jud B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petentul, identificat cu CI . nr_, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, legal timbrată, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001
Petentul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că renunță la administrarea probei cu martorii L. V. și L. S., întrucât aceștia sunt persoane cu grad de handicap și nu se pot prezenta în instanța.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul Rafailã M., a formulat în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B., plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 07.10.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data reținută în procesul verbal, a fost sancționat contravențional pentru incalcarea unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, constând în faptul cã, a refuzat sã dea relații pentru stabilirea identitãții sale, la cererea îndreptãțitã a patrulei de jandarmi aflate în misiunea de menținere a ordinii și liniștii publice, pe ..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, petentul a fost sancționat contravențional pentru incalcarea unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, constând în faptul cã, a refuzat sã dea relații pentru stabilirea identitãții sale, la cererea îndreptãțitã a patrulei de jandarmi aflate în misiunea de menținere a ordinii și liniștii publice, pe ..
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.10.2013, petentul Rafailã M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 100,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art.3 pct.31 din Legea nr.161 din 1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, constând în faptul cã, la aceeași datã, a refuzat sã dea relații pentru stabilirea identitãții sale, la cererea îndreptãțitã a patrulei de jandarmi aflate în misiunea de menținere a ordinii și liniștii publice, pe ..
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 16.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicãrii procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 3 pct.31 din Legea nr.161 din 1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, care prevãd cã refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identitãții sale, de a se legitima cu actul de identitate, la cererea justitificatã a organelor de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie contravenție.
Contravenția se sancționeazã, potrivit disp.art.4 alin.1 lit.a) din același act normativ, cu amendã de la 100 lei la 500 lei.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizatã între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
Petentul solicită anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 07.10.2013, arãtând cã, în momentul în care i s-a cerut actul de identitate de cãtre patrula de jandarmi, nu îl avea asupra sa, și nici nu știa datele de identitate corecte, motiv pentru care, ulterior, s-a dus la domiciliul sãu din apropiere și a adus actul solicitat.
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altã parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevãrului judiciar, cu respectarea dreptului la apãrare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esențã, ca sistemul probator sã nu ducã la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcinã a probei.
Astfel, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține cã, sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul de poliție cu privire la aceastã faptã.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie.
In scopul respectării dreptului petentului la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului, acesta nefãcând dovada contrarã celor reținute în cuprinsul actului de sancționare.
Astfel, petentul a arãtat cã nu avea actul de identitate asupra sa, motiv pentru care a fost în imposibilitatea de a-l prezenta patrulei de jandarmi, însã instanța apreciazã cã aceste susțineri nu pot fi reținute ca verosimile, în lipsa administrãrii oricãror probatorii din care sã rezulte acest fapt, fiind greu de crezut cã, dacã petentul ar fi mers la domiciliul sãu, s-ar mai fi întors la locul unde se afla patrula de jandarmi, pentru a fi sancționat.
In aceastã situație, vãzând și raportul agentului constatator, în care se aratã cã petentul a prezentat actul de identitate, dupã ce i s-a adus la cunoștintã faptul cã va fi condus la unitatea patrulei de jandarmi, pentru verificarea identitãții, instanța nu poate decât sã constate cã petentul a sãvârșit contravenția reținutã în sarcina sa, refuzând inițial sã dea relații pentru stabilirea identitãții sale, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentului și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 100,00 lei, cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei sãvârșite, recomandându-i sã respecte dispozițiile legale.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Rafailã M., cu domiciliul în B., ., jud B., în contradictoriu cu intimata I. DE J. JUDEȚEAN B..
Modificã procesul-verbal . nr._ / 07.10.2013, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100,00 lei cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red.: E.I.
Tehnored.: C.Z.
4 ex./ 14.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6074/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8126/2014.... → |
|---|
