Plângere contravenţională. Sentința nr. 6032/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6032/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 6851/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6032
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 02.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – N. G.
GREFIER – H. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul T. M. cu domiciliul în B., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la primul termen de judecată, după care:
Verificându-și din oficiu competența potrivit art. 131 C. pr. civ., instanța constată că, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin.1 din OG 2/2001 este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța procedează la identificarea petentului T. M., datele de identificare ale acestuia regăsindu-se în caietul de ședință al grefierului, având în vedere dispozițiile Legii nr. 677/2001, privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, apreciază durata necesară cercetării procesului la un singur termen.
În conformitate cu art. 258 C.pr.civ, instanța încuviințează pentru părțile prezentei cauze probele cu înscrisuri, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În raport de dispozițiile Deciziei nr. X/2013 a ICCJ, instanța apreciază că plângerea este formulată în termen legal, motiv pentru care respinge proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Instanța invocă prescripția dreptului de a executa silit sancțiunea contravențională.
Nemaifiind cereri sau excepții, în conformitate cu prevederile art. 394 Cod pr civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul, având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii arătând că nu a primit procesul verbal și că nu figura la Primărie cu nici un proces verbal.
Instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.04.2013 petentul T. M. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._ din data de 21.12.2010, emis de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.
In motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că procesul-verbal de contravenție este nelegal întrucât a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 1, 16, 17 din OG 2/2001. Mai susține petentul că beneficiază de toate garanțiile conferite de art. 6 CEDO. În subsidiar, a solcitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu averisment.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii sale a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal contestat, somație, proces-verbal încheiat la 05._ în dosarul de executare nr. 1998/2012 al SCPEJ M. D. și M. A. D..
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că potrivit art.1 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale în România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România (…). Mai susține că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr.15/2002 și OG nr.2/2001.
Totodată a depus planșa fotografică privind autoturismul în cauză, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator.
În temeiul art. 258 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.12.2010, petentul a fost sancționat cu amenda de 250 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că a circulat fără rovinieta valabilă pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, jud. B., cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_ . Petentul a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei -SIEGMCR.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, constată că procesul-verbal a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care statuează: „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În cazul de față, așa cum a afirmat și petentul prin plângere, dar așa cum reiese și din înscrisurile de la dosar (filele 5-8 și 14), rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la data de 21.12.2010 și a fost afișat la domiciliul contravenientului la data de 20.01.2011. Petentul susține că nu i s-a comunicat procesul-verbal în termenul legal.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia în interesul legii nr.10/2013 că trebuie să se dea posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale). Mai apreciază că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină dovada de primire, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Totodată Curtea a concluzionat că această modalitate de interpretare și aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), pe de o parte, și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte.
Procesul-verbal a fost comunicat contestatorului direct prin afișare, fără a se încerca comunicarea cu confirmare de primire, astfel că nu se poate prezuma că acesta a avut cunoștință de respectivul proces-verbal, motiv pentru care instanța va constata prescripția executării sancțiunii amenzii.
Totodată, instanța constată că potrivit art.II din Legea nr.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea în parte întemeiată, urmând să constate prescrisă sancțiunea amenzii contravenționale și să anuleze tariful de despăgubire la care petentul a fost obligat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. M. cu domiciliul în B., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Admite excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale a amenzii invocată din oficiu.
Constată prescris dreptul de a executa silit sancțiunea amenzii contravenționale a amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/21.12.2010.
. Anulează tariful de despăgubire în cuantum de 120,28 lei aplicat prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/21.12.2010.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2014.
Președinte Grefier
N. GABRIELAHORHOGEA A.
Red NG/Tehnored NG/4 ex/29.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2014.... | Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 24-09-2014,... → |
|---|
