Plângere contravenţională. Sentința nr. 7141/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7141/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 22531/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7141
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. B. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, personal si asistat de avocat A. A., avand la dosar imputernicire avocatiala . nr._/09.12.2013 (fila 10), lipsă fiind intimatul. A răspuns si martorul incuviintat petentului, numitul E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în data de 14.04.2014, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosarul cauzei precizări, după care,
Instanța procedează la identificarea petentului, care prezintă CI . nr._, CNP_.
Petentul, prin avocat, depune la dosarul cauzei acte medicale, din care rezultă imposibilitatea prezentării sale la termenul de judecată anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat si exceptii de invocat, instanta acorda cuvantul asupra probelor.
Petentul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială in cadrul careia sa fie audiat martorul prezent in sala de sedinta la acest termen de judecată si planșa fotografica. Solicita totodata emiterea unei adrese către Spitalul Judetean pentru a se comunica instanței evidența solicitărilor pentru ambulanțe in zona . rutele exacte pe care eventualele ambulante circulau la momentul respectiv. Precizează, totodată, că insistă în administrarea probei cu ordinul de serviciu al agentului constatator.
Apreciind ca probele cu inscrisuri si testimoniala solicitate de petent sunt pertinente, concludente și utile, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, le încuviințează pentru petent, urmand a fi audiat martorul E. B., prezent in sala de sedinta la acest termen de judecata.
Respinge proba cu ordinul de serviciu al agentului constatator, apreciind ca acesta excede cadrului procesual, petentul avand la dispozitie alte cai de atac in privinta acestui gen de abateri – petitii, reclamatii administrative etc.
Respinge solicitarea petentului de a emite adresa catre Spitalul Județean ca neutilă soluționarii cauzei, față de probele existente deja la dosarul cauzei.
Apreciind ca probele cu inscrisuri si plansa fotografica solicitate de intimat sunt pertinente, concludente și utile, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, le încuviințează pentru intimat.
In conformitate cu dispozitiile art. 319 și 321 C.proc. civ. instanta procedează la audierea martorului E. B., sub prestare de juramant, declarația acestuia fiind consemnată, semnata și atasată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbateri, pe fondul cauzei.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat, exonerarea sa de la plata amenzii și, în subsidiar, înlocuirea sanctiunii aplicate cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
Pe situația de fapt petentl, prin avocat, arată că asa cum reiese si din declaratia dată de martor la acest termen de judecată, din spatele petentului venea o ambulanta care avea semnalele acustice si luminoase pornite, motiv pentru care petentul a apreciat că trebuie sa accelereze pentru a putea face loc autovehiculului cu regim prioritar, fiind nevoit să depasească cele trei masini aflate pe partea dreaptă pentru a se putea retrage din calea ambulanței. Precizează, totodată că petentul nu neagă viteza înregistrată și este conștient de faptul că trebuie sa facă loc ambulanței, de importanța salvării unei vieți având în vedere si starea de sănătate a acestuia care a suferit de curând un infarct miocardic. Chiar dacă a depășit viteza legală, a făcut-o dintr-un motiv întemeiat, acela de a putea face loc ambulanței.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 19.12.2013, sub nr._, petentul M. B. A. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/08.12.2013 si a masurilor dispuse in baza acestui act. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii, cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal contestat, intrucat fapta este descrisa incomplet, nefiind indicat exact locul savarsirii acesteia, aratandu-se in mod generic – .>
Petentul a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin actul de sanctionare, insa sustine ca a fost nevoit sa accelereze intrucat la o distanta de doar cativa zeci de metri in spatele sau se afla o ambulanta care se indrepta probabil catre Spitalul Judetean – acesta imprejurare inlaturand caracterul contraventional al faptei comise potrivit dispozitiilor art.11 din OG nr.2/2001.
In drept, petentul a invocat dispozitiile art.16 alin.1, art.17, art.11, art.5 alin.2 si alin.5, art.7 si art.38 din OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, un set de inscrisuri, reprezentand: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/08.12.2013 (fila 7), act identitate (fila 8) si acte medicale (filele 34-35).
Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/09.12.2013 (fila 9), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, abaterea fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: plansa fotografica (fila 18), buletinul de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii (fila 17) atestatul operatorului radar (fila 16) și un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 19).
La data de 20.02.2014, petentul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, invocand nulitatea procesului-verbal de sanctionare, intrucat acesta a fost intocmit de un alt agent constatator decat cel care a manipulat cinemometrul utilizat pentru masurarea vitezei.
Petentul a aratat totodata ca in continutul actului de sanctionare nu au fost trecute marca si tipul radarului, astfel cum statueaza dispozitiile art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, iar in raza de actiune a cinemometrului apar doua autovehicule, astfel ca exista un dubiu in ceea ce priveste autovehiculului a carui viteza a fost determinata de radar.
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, proba testimoniala pentru petent si plansa fotografica pentru intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/08.12.2013 (fila 7) încheiat de agentul constatator I. S. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul M. B. A. a fost sancționat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 720 lei si 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.2 si art.108 alin.1 lit. d pct.3 din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 08.12.2013, orele 11.17, a condus autoturismul marca LEXUS, cu nr. de inmatriculare_, pe . municipiul B., cu viteza de 96 km/h, viteza masurata si fotografiata de aparatul radar seria_, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare_ .
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepție procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca fapta este descrisa incomplet, nefiind indicat exact locul savarsirii acesteia, aratandu-se in mod generic – . de dispozițiile art. 16 alin 1 paragraful 2 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită fapta, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciază că aceste dispozitii au fost respectate, fapta fiind descrisă în mod clar și concis în cuprinsul procesului-verbal. Instanta apreciaza ca mentiunea din cuprinsul actului administrativ contestat in sensul ca fapta a fost comisa pe . suficient de lamuritoare, cata vreme viteza maxima admisa in intreaga localitate (municipiul B.) este 50 km/h, indiferent de artera de circulatie.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in continutul actului de sanctionare nu au fost trecute marca si tipul radarului, astfel cum prevad dispozitiile art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002 – constatand ca petentul se afla . in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor legale invocate. Astfel, art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002 statueaza: constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei. Prin urmare, ceea ce trebuie consemnat in cuprinsul procesului-verbal de sanctionare (desisgur, sub sanctiunea nulitatii relative), nu mentiunea referitoare la marca si/sau tipul cinemometrului, ci imprejurarea ca fapta a fost constata prin astfel de mijloace – ceea ce s-a si intamplat in speta, procesul-verbal contestat cuprinzand mentiunea “viteza masurata si fotografiata de aparatul radar seria_, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare_ ”.
Instantanu poate primi critica petentului in sensul ca procesul-verbal de sanctionare a fost intocmit de un alt agent decat cel care a realizat fotografia, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, nu constituie o încălcare a legii faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, întrucât în speță fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic verificat metrologic. Dispozitiile legale in vigoare nu conditioneaza in mod expres legalitatea procesului-verbal decat de mentionarea in cuprinsul acestuia a numelui, calitatii si institutiei din care face parte agentul constatator, nu si de identitatea dintre cel care opereaza aparatul radar si cel care intocmeste procesul-verbal de sanctionare.
Oricum, în accepțiunea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și a art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil. De altfel, polițistul rutier care a încheiat procesul-verbal de contravenție a participat parțial la constatarea faptei, întrucât procedând la oprirea vehiculului cu ajutorul căruia s-a comis fapta contravențională, a identificat pe autorul acesteia.
In plus, instanta apreciaza ca ar fi imposibil ca agentul care manipuleaza cinemometrul sa lase acest aparat sa functioneze nesupravegheat si sa procedeze la orpirea si sanctionarea celeui considerat vinovat de comiterea contraventiei.
Mai mult, art.181 din ROUG nr.195/2002 prevede ca in situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Asadar se statueaza implicit ca inregistrarile se fac de catre lucratorul de politie calificat in acest sens, agentul care intocmeste procesul-verbal si aplica sanctiunea contraventionala nefand decat sa preia inregistrarile efectuate in prealabil.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in raza de actiune a cinemometrului apar doua autovehicule, astfel ca exista un dubiu in ceea ce priveste autovehiculul a carui viteza a fost determinata de radar - din analiza plansei fotografice atasate la dosar de intimat (fila 18), observand ca in raza de actiune a cinemometrului pe sensul de mers respectiv (adica pe sensul pe care se afla amplasata autospeciala politiei), se afla in miscare doar autovehicul petentului, care este clar evidentiat in fotografie, acesta reprezentand asadar targetul (tinta) cinemometrului. . opus de mers se observa ruland o ambulanta, insa este lesne de observat ca masuratorile cinemometrului nu vizau acest autovehicul (ambulanta) aflat pe celalalt sens, dat fiind simbolul „îî” inscris in partea de sus-stanga a fotografiei, la rubrica „directie” (DIR) – care semnifica sensul de mers „inainte”.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Din analiza plansei fotografice depusa la dosar de intimat (fila 18), rezulta fara putinta de tagada că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de petent pe sensul de mers pe care se afla amplasata si autospeciala politiei, cu viteza de 96 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție.
Instanta retine ca plansa fotografica indeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/08.12.2013 (fila 7) si plansei fotografice (fila 18), fotografierea faptei a fost făcută, cu aparatul radar tip „Traffipax - Speedophot” cu . (antena emisie-receptie) – 0429 (modul de prelucrare-afisare), montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/09.08.2013 (fila 17), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 16 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul- de sef politie C. M., care a realizat inregistrarea video, detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Speedophot” nr._/10/15.09.2008, nr. insignei – user ID_.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, plansa fotografica de la dosar reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Desi potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită, instanta nu poate primi apararea petentului privind existenta starii de necesitate (a fost nevoit sa accelereze pentru a face loc unei ambulante care circula in spatele sau), considerand ca in speta nu sunt intrunite conditiile starii de necesitate, ca si cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei.
. art.32 din OG nr.2/2001, participantii la trafic trebuie sa acorde prioritate de trecere la vederea semnalelor speciale de avertizare luminoase (albastre) ale ambulantei – insa nu exista nicio prevedere care poate conduce la concluzia ca aceasta manevra se poate efectua oricum, ci numai cu respectarea si a celorlalte dispozitii legale edictate in materie de legislatie rutiera.
In speta, din plansa fotografica de la dosar, rezulta ca petentul se afla pe cea de-a doua banda de mers. Este asadar lesne de observat ca, indiferent cum ar fi fost parcate autoturismele despre care aceste afirma ca se aflau pe prima banda, aceasta prima banda nu putea fi ocupata complet de respectivele masini, si era de ajuns ca petentul sa vireze foarte putin spre dreapta pentru a facilita o eventuala trecere a invocatului autovehicul cu regim prioritar – fapt care insa nu s-a intamplat, petentul asumandu-si riscul comiterii unei contraventii si sanctionarii sale, in momentul in care a ales sa accelereze, ruland pe un drum public, in localitate, cu viteza de 96 km/h.
Oricum, instanta observa ca petentul nu a facut dovada ca situatia invocata este una reala.
Din declaratia martorului E. B., audiat in cauza (fila 33), care la data si ora indicate in cuprinsul actului administrativ atacat se afla pe trotuar, pe celalalt sens de mers, instanta retine ca acesta l-a observat in trafic pe petentul pe care l-a si salutat, urmat de o ambulanta cu semnalele acustice si luminoase in functiune. Retine ca pe partea dreapta a sensului de mers al petentului erau autoturisme parcate, dar nu poate preciza daca petentul ar fi putut vira usor dreapta pentru a face loc autovehiculului cu regim special.
Asadar, din analiza acestei depozitii, instanta constata ca martorul l-a observat pe petent in trafic, desi acesta rula pe sensul opus de mers celui pe care astepta martorul, insa nu a observat prezenta in zona, pe sensul opus de mers celui pe care circula petentul si pe sensul de mers al martorului – a ambulantei care este evidentiata in fotografia de la dosar (in partea stanga), desi practic acest autovehicul ar fi trecut chiar prin fata martorului.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca declaratia martorului este greu de acceptat, prin prisma unei judecati rezonabile si nu o poate convinge decat de scopul pur subiectiv si partinitor al acestei depozitii.
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 46 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale europene este de 50 km/h, iar potrivit dispozițiilor art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit dispozițiilor art. 102 alin.2 din OUG 195/2002 si art.108 alin.1 lit. d pct.3 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) si 6 puncte de penalizare - depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 46 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (9 puncte-amenda, 720 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pe deplin pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 23 ori pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 19 din dosar.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera si oscilanta a acestuia in cadrul acestei actiuni, el semnand initial procesul-verbal fara obiectiuni, pentru ca ulterior sa formuleze prezenta plangere, afirmand ca in speta este incident unul dintre cazurile care inlatura raspunderea sa contraventionala, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunilor aplicate de agentul constatator apare ca fiind justificata.
Instanta observa că petentul a semnat procesul-verbal contestat, fara obiectiuni, inclusiv rubrica destinata unor astfel de mentiuni (fara a contesta vreun moment aceasta semnatura), deși ar fi putut să refuze semnarea. Semnarea procesului-verbal, fără rezerve, presupune însușirea conținutului acestuia, astfel că atitudinea diametral opusă, manifestată de petent în cadrul prezentei acțiuni, trebuie să fie întemeiată cel puțin pe indicii temeinice dacă nu pe probe, pentru a forma convingerea instanței că într-adevăr, procesul-verbal a fost intocmit în condițiile nelegale.
In aprecierea pericolului social, instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca este constient de importanța salvării unei vieți, având în vedere starea sa de sănătate - din intregul material probator administrat in cauza rezultand contrariul, anume ca petentul nu intelege pericolul la care se expune si la care ii expune si pe ceilalti conducatori auto aflati in trafic, atunci cand circula cu o viteza peste limita maxima admisa. Cu atat mai mult cu cat se confrunta cu grave probleme de sanatate, instanta apreciaza ca petentul trebuia sa dea dovada de mai mare responsabilitate si, implicit de prudenta, la circulatia pe drumurile publice, neasumandu-si un risc inutil prin apasarea pedalei de acceleratie mai mult decat prevederile legale permit.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate petentului corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate.
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei mentionate de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/08.12.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul M. B. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la CAA „A. C. F. si A. A.” în B., ..3, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/08.12.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /18.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9128/2014.... → |
|---|
