Plângere contravenţională. Sentința nr. 8208/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8208/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 18043/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8208
Ședința publică de la 09.05.2014
Instanța constituită in:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petenta S. E. (fostă A.), cu domiciliul în B., cartier D. I, ., ., și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, prin avocat N. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsa fiind intimatul
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, legal timbrata, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, planșa foto, dovada comunicării procesului verbal, certificat calificat și autorizația de control a agentului constatator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.10 ind.1 din OG nr.15/2002.
Reprezentantul petentului nu are cereri prealabile de formulat.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Depune la dosar copia sentinței civile nr 6512 din 06.12.2004 a Judecătoriei B..
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta. Instanța declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ petenta S. E. (fostă A.), a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., anularea procesului verbal de contravenție R11 nr._/18.03.2011 .
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esențã, că a fost sancționată contravențional motivat de faptul că la data de 24.10.2010 a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mãrãcineni cu autoturismul cu nr de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă .
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În sustinerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care întelege să-si dovedească pretentiile.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata, legal citatã, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petent.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițile OG 2/2001, OG 15/2002.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 18.03.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 24.10.2010, autovehiculul cu numãrul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mãrãcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.(2) și art.8 alin.(3) din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28,00 EURO.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 22.10.2013, iar procesul-verbal de constatare a contravenției, a fost comunicat prin afișare, la data de 23.03.2011 (fila 35). Având în vedere Decizia nr.10 din 10.06.2013, prin careInalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cã, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar intimata din cauza de fațã, a procedat la comunicarea procesului-verbal prin afișare, fãrã a fi fãcut vreo dovadã în sensul cã nu ar fi reușit sã comunice petentei prin poștã procesul-verbal, instanța constatã cã cerința comunicãrii procesului-verbal nu a fost îndeplinitã conform legii.
Prin urmare, având în vedere cã momentul de la care curge termenul de decădere pentru introducerea plângerii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal, iar intimata nu a fãcut vreo dovadã în aces sens, instanța apreciazã cã plângerea a fost formulatã de petentã în termen legal.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța le apreciazã neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
- fapta petentei a fost descrisã cu suficiente detalii pentru ca un observator independent să ia la cunoștință de aceasta și să aprecieze gravitatea contravenției, nefiind necesar ca agentul constatator să menționeze și alte împrejurări în descriere, în afară de cele reținute în procesul -verbal, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001;
-încãlcarea disp.art.16 alin.7 din O G nr.2/2001, petentul susținând cã fost lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni la procesul – verbal de constatare a contravențiilor- nerespectarea acestor dispoziții legale poate atrage nulitatea relativã a procesului-verbal, în condițiile art.175(1) NC.proc.civ., doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea actului.Insã, instanța apreciazã cã petentului nu i s-a încãlcat dreptul la apãrare, în condițiile în care a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze apãrãrile pe care le considera necesare.
- lipsa semnăturii martorului, instanța apreciază că și acest motiv de nulitate a procesului verbal este neîntemeiat, în condițiile în care art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002 arată că aceste contravenții pot fi constatate și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenție, situație în care nu este nevoie ca un martor să ateste refuzul petentului de a semna sau lipsa acestuia la momentul constatării contravenției, când certitudinea celor consemnate în procesul verbal este dată de mijlocul tehnic și nu de propriile percepții ale agentului constatator, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor – Direcția Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor.
Instanța mai reține cã rolul martorului este acela de atestare a redactãrii regulate a procesului-verbal, de a confirma modalitatea de întocmire a acestuia, astfel încât nu existã vãtãmare atunci cand nu se contestã acest aspect, cum este și situația din cauza de fațã.
- lipsa semnăturii agentului constatator - instanța reține că, potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.” În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
În privința temeiniciei procesului -verbal de contravenție, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b) din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.”
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei, care era proprietarul autovehicului.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, în sensul că petenta a circulat, într-adevăr, în data de 24.10.2010, orele 11:36, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe drumul național 2, km 115+80 m, Mărăcineni, jud. B. fără a deține rovinietă valabilă, aspect probat prin planșele foto atașate la fila 39-42. din dosar.
Fațã de aceste împrejurãri de fapt și de drept, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
În același timp, din probele administrate la dosarul cauzei, instanța constatã că petenta a mai fost sancționată pentru săvârșirea aceluiași tip de contravenție la data de 14.10.2010, astfel încât a fost încheiat procesul-verbal . nr._ ( fila 6). Potrivit chitanței depuse la fila 30, petenta a achitat contravaloarea amenzii aplicate prin acest proces-verbal, aspect de care se va ține seama la individualizarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal aplicat.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia. De asemenea, pericolul social minim rezultã și din circumstanțele personale petentei, care a a înțeles să plătească amenda aplicată printr-un alt proces-verbal, încheiat pentru o faptă săvârșită în aceeași perioadă a lunii octombrie 2010, când petenta a omis să achiziționeze rovinieta.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentei și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 250,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.
Chiar dacã plângerea a fost introdusã dupã . Legii nr. 144/2012, instanța reține cã acest fapt nu poate fi imputat petentei, întrucât, dacã procesul-verbal ar fi fost comunicat conform prevederilor legale, aceasta ar fi avut posibilitatea sã conteste tariful de despãgubire în termen.
Pe cale de consecință, apreciind cã petenta trebuie sã beneficieze de dispozițiile imperative ale legii mai sus menționate, instanța urmează sã anuleze tariful de despăgubire aplicat.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S. E. (fostă A.), cu domiciliul în B., cartier D. I, ., ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250,00 lei aplicate petentei prin procesul-verbal . nr._/18.03.2011 cu sancțiunea avertisment.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Anuleazã tariful de despãgubire în cuantum de 28,00 EURO pe care petenta a fost obligată sã îl achite prin procesul-verbal . nr._/18.03.2011.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 20.05. 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 25/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 25/2014.... → |
|---|
