Plângere contravenţională. Sentința nr. 8245/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8245/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 17694/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8245
Ședința publică de la 09.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul I. I., cu domiciliul în Iași, ., ., ., și pe intimatulINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- cu sediul în B., .-10, jud.B.., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, legal timbrată, intimatul a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, înregistrarea video, fișa cazier auto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material și teritorial, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul I. I. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.09.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 27.09.2013, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Mihăilești din jud. Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 95 km/h, motv pentru care a fost sanctionat contraventional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de 27.09.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Mihăilești din jud. Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 95 km/h.
Abaterea a fost inregistrată cu instalația de supraveghere video.
De asemenea petentula fost sancționat și pentru faptul că nu a avut asupra sa documentele și nu a purtat centura de siguranțã.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .> CP nr._ încheiat la data de 27.09.2013, petentul I. I. a fost sancționat cu 9 puncte amendă contravențională în cuantum de 720,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de disp. art.102 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
De asemenea, petentului i s-au aplicat 6 puncte penalizare, ca sancțiune complementarã.
In fapt, s-a reținut că, la data de 27.09.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Mihăilești din jud. Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 95 km/h.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 15.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța apreciazã că acestea sunt neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
- fapta petentului a fost descrisã cu suficiente detalii pentru ca un observator independent să ia la cunoștință de aceasta și să aprecieze gravitatea contravenției, nefiind necesar ca agentul constatator să menționeze și alte împrejurări în descriere, în afară de cele reținute în procesul -verbal, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
- cu privire la martorul asistent – instanța reține cã semnificatia de bazã a semnãturii martorului este aceea de atestare a redactãrii regulate a procesului-verbal, iar nu de confirmare a situației de fapt. Cu alte cuvinte, ceea ce atestã martorul este cã procesul-verbal a fost redactat în prezența sa și cã persoana sanctionată, contravenientul, nu a fost de fațã, nu a vrut sau nu a putut sa semneze procesul-verbal. Semnãtura martorului nu este prevãzuta sub sanctiunea nulitatii de dispozițiile OG nr.2/2001. Prin urmare, fiind vorba despre o sancțiune virtualã, instanța apreciazã că sancțiunea nulitãții relative nu poate interveni în cauzã, întrucât nu s-a contestat modalitatea de întocmire a procesului-verbal și nici nu s-a probat cã dreptul la apãrare al contravenientului ar fi fost lezat, astfel încât nu existã vãtãmare ;
- referitor la lipsa din cuprinsul procesului-verbal a mențiunilor privind datele personale din actul de identitate, locul de muncă și ocupația contravenientului, instanța reține că nulitatea relativã a procesului-verbal poate interveni doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã altfel decât prin anularea actului, astfel încât, având în vedere că petentul nu a dovedit cã ar fi suferit vreo vãtãmare, viciul invocat nu poate atrage nulitatea procesului-verbal;
-referitor la neprezentarea înregistrării abaterii la data sancționãrii, instanța reține cã petentului i s-a comunicat CD-ul cu înregistrarea abaterii, astfel încât nu i-a fost încãlcat dreptul la apãrare, deoarece a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze apãrãrile pe care le considera necesare;
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Instanța reține cã petentul a condus autoturismul în localitatea Mihăilești, unde viteza maximã admisã este de 50 km/h, conform disp.art. 49 din OUG 195/2002, iar „3. depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, constituie contravenție, conform disp. art. 102 alin. (2), cu trimitere la art. 108 alin. (1) lit. d) și se sancționeazã cu amenda prevãzutã de clasa a IV-a de sancțiuni.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002, este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 9 la 20 puncte-amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
De asemenea, potrivit disp.art.108 alin.(1) lit.d), pct.3 din același act normativ, depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei,
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã o „acuzație în materie penalã”, având în vedere cã norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, natura faptei, sancțiunea aplicatã, natura și gradul de severitate al acesteia. Pe de altã parte, rațiunea urmãritã de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintã protejarea siguranței pe drumurile publice.
În această situație, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat.
Procedând la vizionarea înregistrării de pe suportul CD depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 27.09.2013, orele 15:47, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 95 km în localitate. Abaterea a fost înregistratã în regim de staționare de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare MAI_, aparatul radar . 492 care a înregistrat abaterea fiind verificat metrologic și corespunzând normelor în vigoare, dupã cum rezultã din buletinul de verificare metrologicã nr._/28.03.2013, a cãrui valabilitate este de un an. De asemenea, intimata a depus la dosarul cauzei și atestatul de operator radar al agentului șef de poliție N. V..
Referitor la ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța reține cã, necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent sunt înregistrarea video și buletinul de verificare metrologică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002. De altfel, prin Decizia nr. 150/21.02.2008 a Curții Constituționale se reține că „a solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege”.
Todată, instanța reține că petentul nu a negat faptul că a depăsit regimul legal de viteză, apărările sale vizând motive de nelegalitate a procesului-verbal.
Prin urmare, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, nerespectând regimul legal de vitezã, depãșind cu 45 de km viteza maximã admisã pe sectorul de drum parcurs, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal din cauză este temeinic întocmit.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, respectiv amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, deoarece viteza cu care circula acesta era una destul de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și aspectul că acestă faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, iar fapta petentului poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța drumurilor publice, cât și consecințe deosebit de grave, precum un accident de circulație cu vãtãmarea corporalã a participanților la trafic sau chiar decesul acestora.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Cu privire la sancțiunea complementară, aplicarea unui numãr de 6 puncte de penalizare, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța urmeazã a respinge plângerea contravențională formulatã de petent, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. I., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 27.09.2013, ca neîntemeiatã.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 20.05. 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 30/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
