Plângere contravenţională. Sentința nr. 937/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 5534/200/2012
DOSAR NR. 5._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 937
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 20.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. O., cu domiciliul în Sârbești, .. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul M. O. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.. De asemenea, la apelul nominal efectuat în ședință publică a răspuns martorul B. C. – A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal încheiat la data de 19.12.2013, cu ocazia executării mandatului de aducere a numitului D. A. – I., în calitate de martor, din care reiese că acesta se află în Penitenciarul de tineri și minori Bacău.
După identificarea martorului B. C. – A., sub prestare de jurământ, potrivit art. 193 alin. 8 C.pr.civ., instanța îi pune în vedere că mărturia mincinoasă constituie infracțiune și procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Având în vedere declarația martorului B. C. – A., care confirmă cele reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, menținându-și practic, declarația dată în fața organelor de poliție, precum și faptul că cel de al doilea martor se află încarcerat în Penitenciarul de tineri și minori Bacău, instanța de judecată revine asupra măsurii privind încuviințarea a doi martori pentru a se dovedi situația de fapt, apreciind că declarația acestuia poate fi reținută cea dată în fața organului de poliție.
Intrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.02.2012 sub număr unic de dosar_, petentul M. O. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., anularea procesului verbal de contravenție, ., nr._/03.02.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 22.01.2012, a fost invitat de către patru prieteni la barul Club Tess Junior, unde a observat în trecere, la o altă masă pe numiții B. A. și D. I. jucând biliard cu alte două persoane. Precizează că pe cei doi îi cunoaște de la petrecere dată de verișoara sa, terminată cu o altercație soldată cu vătămări corporale, fiind format și un dosar penal nefinalizat.
Mai arată că i-a văzut la plecare pe cei patru, în timp ce săreau un gard, fără să aibă nici un fel de dialog cu aceștia.
A doua zi, arată petentul, a fost chemat la poliție privind incidentul mai vechi, fiind sfătuit să facă o plângere, iar după ce aceștia au fost chemați la poliție, au declarat că de fapt le-a adus injurii și i-a amenințat cu acte de violență.
Arată că nu este adevărat ceea ce s-a declarat și apreciază atitudinea agentului de poliție ca fiind inadecvată funcției pe care o deține.
Plângerea nu a fost motivată în drept și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data sesizării instanței).
Au fost depus procesul verbal de contravenție, ., nr._/03.02.2012 (fila 5).
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivare s-a arătat că la data de 22.01.2012, în jurul orelor 20:00, în timp ce se afla pe . Tess Club Junior, a dresat injurii și amenințări numiților D. A. I. și B. C. A..
Pentru fapta săvârșită și prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 500 lei, în conformitate cu art. 4 al. 1 lit. b din același act normativ.
Contravenientul a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal iar la rubrica mențiuni a precizat că „nu am adresat nici un injuriu și nicio amenințare. Am 4 martori. Atitudinea agentului B. este una ostilă.”
Se mai arată că la data de 24.01.2012, la Biroul Poliției de Proximitate din cadrul Poliției mun. B., a fost înregistrată petiția înregistrată sub nr. R/_/2012, formulată de petentul M. O., în care sesiza că la data de 22.01.2012 a avut o altercație cu 4 tineri în zona Tess Club Junior, petiție care fusese repartizată spre soluționare agentului principal de poliție B. A..
În aceeași zi au fost înregistrate și petițiile numiților D. A. I. și B. C. A., acestea fiind repartizate aceluiași agent, care le-a conexat.
În urma verificărilor efectuate, a rezultat că la data de 22.01.2012, petentul M. O. în timp ce se afla pe . Tess Club Junior, a dresat injurii și amenințări numiților D. A. I. și B. C. A., motiv pentru care la data de 03.02.2012 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, fiind întocmit procesul verbal contestat.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 115 – 118 C..
Odată cu întâmpinarea, s-a depus, în copie, referatul privind rezultatul verificărilor efectuate în cadrul soluționării petițiilor (fila 9 – 10), declarație B. A. (fila 11 – 14), declarație D. A. I. (fila 15 – 18), declarație M. O. (fila 19 – 22), raportul FN/05.03.2012 (fila 24).
La data de 09.09.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba cu doi martori.
După emiterea a două mandate de aducere în ceea ce îi privește pe martorii indicați, la data de 20.01.2014, a fost audiat martorul B. C. A., în privința martorului D. A. I. instanța revenind asupra audierii acestuia, deoarece se afla în penitenciar, mai ales că declarația acestuia, dată în fața organelor de poliție, se afla deja la dosar.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție, ., nr._/03.02.2012, petentul M. O. a fost sancționat contravențional cu suma 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4, al. 1, lit. b din același act normativ.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, carel-a și semnat, iar la rubrica „mențiuni” se află trecut „nu am adresat nici un injuriu și nicio amenințare. Am 4 martori. Atitudinea agentului B. este una ostilă”, fiind astfel îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În fapt, s-a reținut că acesta a fost oprit în trafic și a refuzat să dea relații cu privire la stabilirea identității sale.
Potrivit art. 3, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (în forma existentă la data sancționării), constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 129, al. 1 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește, condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În exercitarea dreptului său la apărare, instanța reține că petentul a solicitat audierea a doi martori, aceștia fiind chiar persoanele a căror amenințare s-a consemnat în procesul verbal contestat.
Fiind audiat martorul indicat, acesta a confirmat cele menționate în procesul verbal contestat, respectiv faptul că la data de 22.01.2012, în jurul orelor 20:00, în timp ce se afla pe . Tess Club Junior, a dresat injurii și amenințări numiților D. A. I. și B. C. A..
Declarația martorului audiat în cauză se coroborează cu declarațiile luate în fața organului de poliție, rezultatul verificărilor efectuate la momentul analizării plângerilor și raportul agentului constatator.
D. urmare, nu există probe în dosar din care să rezulte netemeinicia procesului verbal contestat.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține următoarele:
Art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În speță, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Instanța consideră că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere atitudinea petentului, atât înainte de săvârșirea faptei, acesta admițând că a fost implicat într-un incident soldat cu vătămări corporale, dar și atitudinea ulterioară, care denotă agresivitate evidentă, în raporturile cu persoanele cu care a avut în trecut diferende.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge ca fiind nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul M. O., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține ca legal și temeinic procesul verbal ., nr._/03.02.2012, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul M. O., domiciliat în com. V. V., ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în mun. B., . – 10, jud. B..
Menține ca fiind legal și temeinic procesul verbal ., nr._/03.02.2012.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 04.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 29/2014.... → |
|---|
