Plângere contravenţională. Sentința nr. 961/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 961/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 5247/200/2013
DOSAR NR. 5._
ROMANIA
JUDECATORIA B. – J. B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 961
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 20.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. N.
GREFIER: P. L. – S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul M. C. - M., cu domiciliul în mun. B., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit petentul M. C. - M. și intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, fiind supusă verificări și regularizării, în conformitate cu dispozițiile art. 200 C.proc.civ.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 94 pct.4 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 22 al. 2 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. art.254 alin.1, art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.proc.civ, încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu planșa fotografică a abaterii.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.03.2013 sub număr unic de dosar_, petentul M. C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B., anularea procesului verbal de contravenție, ., nr._/10.03.2013.
În motivarea cererii a arătat că la data de 10.03.2013, conducea autoturismul proprietatea tatălui său, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 203K, pe raza localității Valea Părului, fiind oprit de un agent de poliție care i-a solicitat actele.
În urma controlului, i s-a adus la cunoștință că asigurarea autoturismului tatălui său nu are asigurare valabilă, lucru pe care nu îl cunoștea .
Invocă prevederile art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, potrivit cărora persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Apreciază că subiectul contravenție este unul calificat, în sensul că trebuie să fie proprietarul autovehiculului.
Arată că nu are calitatea de proprietar al autoturismului, dar și faptul că deși a semnat fără obiecțiuni procesul verbal, dar ajuns acasă, a constatat ce prevedea acest articol, motiv pentru care a formulat plângerea contravențională.
De asemenea, arată că a înștiințat proprietarul care a încheiat de îndată poliță de asigurare pentru vehicul.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și Legea nr. 136/1995 și este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 alin 1 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (legea în vigoare la data sesizării instanței).
A fost depusă în copie conform cu originalul, procesul verbal de contravenție, ., nr._/10.03.2013 (fila 4), dovadă circulație (fila 5 - 6), poliță RCA (fila 7), certificat de înmatriculare (fila 8).
Fiind citat în faza de regularizare a cererii, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea plângerii formulate.
A arătat că potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 136/1995, petentul nu putea avea calitatea de contravenient.
Odată cu întâmpinarea, s-a depus copia fișei cazierului contravențional al petentului (fila 14) și raportul agentului constatator (fila 15).
Fiindu-i comunicată întâmpinarea, petentul a depus răspuns, prin care a invocat excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției, deoarece nu era proprietarul autoturismului.
Părțile au fost legal citate.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat, potrivit dispozițiilor art. 258 C., proba cu acte.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție, ., nr._/10.03.2013, petentul M. C. M. a fost sancționat contravențional cu 1000 lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din Legea nr. 136/1995 și sancționată de art. 64 din același act normativ.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a și semnat, iar la rubrica obiecțiuni se află mențiunea că nu are de făcut obiecțiuni, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere analiza dată de Curte contravenției, în cauza Ozturk vs. Germania, potrivit căreia, contravenția, intră în materia acuzațiilor în materie penală, având în vedere clasificarea faptei, potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, instanța apreciază că garanțiile procedurale prevăzute de art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, este prezumată nevinovată până ca vinovăția sa este stabilită, sunt pe deplin aplicabile. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
Prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
În exercitarea dreptului său la apărare, petentul trebuie, potrivit prevederilor art. 249 C.P.C., să-și probeze pretențiile și apărările, această procedură fiind conformă practicii Curții, care a arătat în cauza Salabiaku vs. Franța, în care s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sau de fapt, pe care Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu conține reguli exprese privind administrarea probelor.
În acest sens, instanța, analizând conținutul procesului verbal contestat de petent, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și 19 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Din interpretarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, acesta face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptelor, până la proba contrară ce incumbă petentului, aspect care nu poate contrar intereselor acestuia, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului său la apărare.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Însă, din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, instanța reține că petentului i-a fost aplicată în mod greșit sancțiunea amenzii, acesta neavând calitatea de proprietar al autovehiculului.
Așa după cum rezultă din Cartea de identitate a auto înmatriculat sub nr._, proprietar al acestuia este numitul M. N., tatăl petentului.
Potrivit dispozițiilor art. 48 din legea nr. 136/1995, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
D. urmare, calitatea de contravenient în această situație este dată de calitatea de proprietar al vehiculului. Simplul deținător, așa cum este cazul petentului, nu putea avea calitatea de subiect activ al contravenției, motiv pentru care instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal ., nr._/10.03.2013, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal contestat.
Potrivit principiului quod nullum est, nullum producit effectum, instanța va dispune și restituirea permisului de conducerereținut cu prilejul sancționării petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională înregistrată sub nr._, formulată de petentul M. C. M., domiciliat în mun. B., . 4, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., . – 12, jud. B..
Dispune anularea procesului verbal ., nr._/10.03.2013, încheiat de agenții constatatori aparținând intimatului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Declarația de apel motivată se depune la Judecătoria B., sub sancțiunea anulării.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 25.02.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 06/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1369/2014. Judecătoria... → |
|---|
