Pretenţii. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 30758/200/2012
DOSAR NR. 30._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15.324
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 29.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S. G., cu domiciliul în mun. B., cartier D. II, ., jud. B., și cu domiciliul procesual ales în mun. B., cartier Bazar, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul G. M., cu domiciliul în com. Vernești, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit reclamantul S. G. și pârâtul G. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza rolului activ, în conformitate cu art. 129 al. 5 C.pr.civ., instanța, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civ, încuviințează ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere faptul că la termenul din data de 26.05.2014 instanța a dispus amânarea cauzei pentru a permite pârâtului să depună cererea de chemare în garanție, în suficiente exemplare, dar și să depună dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 355 de lei, iar la prezentul termen pârâtul nu s-a conformat, în temeiul prevederilor art. 103 C.proc.civ., decade pe pârâtul G. M. din dreptul de a formula cerere de chemare în garanție a asiguratorului.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 11.12.2012, reclamantul S. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. M. obligarea acestuia la plata sumelor de 5.000 lei, din care 2.000 lei daune materiale și 3.000 lei, daune morale, pentru prejudiciul produs prin vătămarea corporală pe care i-a provocat-o la data de 13.12.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este agent de poliție în cadrul IPJ B. – Serviciul Poliției Rutiere, iar la data de 13.12.2009, împreună cu ag. de poliție V. C. se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, respectiv, executau activități de supraveghere și control al traficului rutier, pe .. B..
Precizează că în jurul orelor 12:00, a efectuat semnal de oprire a autoturismului înmatriculat sub nr._, condus de către pârât, deoarece acesta conducea fără centură și vorbea la telefonul mobil, ulterior încheind proces verbal de contravenție.
Luând la cunoștință despre abaterile pentru care a fost sancționat, pârâtul a refuzat să semneze procesul verbal, motiv pentru care, arată că i-a solicitat să rămână pe loc și să aștepte, pentru a identifica un martor care să ateste refuzul contravenientului de a semna procesul verbal, potrivit dispozițiilor art. 19 al. 1 din OG nr. 2/2001.
În acest timp, arată că se afla în imediata apropiere a autoturismului, fiind poziționat chiar lângă oglinda laterală stânga, iar pârâtul a pus brusc în mișcare autoturismul, efectuând o manevră de virare spre stânga, lovindu-l cu mașina în zona piciorului stâng și trecând cu mașina peste gamba piciorului său, aspect observat de colegul său.
Precizează că pârâtul nu putea pleca cu mașina spre direcția înainte, deoarece în fața sa erau parcate alte mașini, acesta efectuând manevra bruscă de virare spre stânga, deși în dreptul oglinzii lateral stâna se afla reclamantul, astfel încât acesta a prevăzut și acceptat că în momentul în care va pleca cu mașina va da peste el, lucru care s-a întâmplat.
După ce a parcurs o anumită distanță, pârâtul a manevrat apoi autoturismul, poziționându-l lângă bordură, paralel cu aceasta.
Apreciază că din modul de săvârșire al faptei, pârâtul a dat dovadă de nepăsare și indiferență față de integritatea sa corporală, mai ales având în vedere calitatea sa de conducător auto, acesta având obligația, potrivit dispozițiilor art. 35 al. 1 din OUG nr. 195/2002 să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
După accidentare, arată că a fost jignit de către soția pârâtului.
În urma leziunilor suferite la piciorul stâng, arată că nu mai putea merge și a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean B. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
Ulterior, arată că s-a prezentat la Serviciul Județean de Medicină legală B., unde a fost examinat și i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 1792/17.12.2009 din care rezultă că a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 14 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, arată că după leziunile produse la picior de către pârât, a stat 11 zile de concediu medical, deoarece șchiopăta și nu mai putea călca cu talpa piciorului stâng și a fost în imposibilitate să își exercite atribuțiunile de serviciu.
Mai arată că pârâtul nu s-a interesat niciodată de starea sa de sănătate, dimpotrivă, acesta a contestat în instanță procesul verbal de contravenție, plângerea fiind respinsă de Judecătoria B..
Referitor la daunele materiale, arată că suma de 2.000 lei, reprezintă suma de care a fost lipsit pe perioada concediului medical când nu a mai putut lucra, precum și banii pe care i-a cheltuit cu tratamentul medical.
În ceea ce privește daunele morale, arată că solicită suma de 3.000 lei, pentru suferința fizică care i-a fost pricinuită de către pârât prin săvârșirea faptei ilicite și importanța socială a valorii lezate.
Arată că i-a fost vătămat unul din membrele inferioare, fapt care l-a pus în imposibilitate să se deplaseze în condiții optime, mergând prin târârea piciorului și având dureri mari.
Invocă prevederile art. 22 Constituție și apreciază că personalitatea persoanei vătămate este un alt criteriu care completează criteriul importanței valorii lezate, la momentul săvârșirii faptei, reclamantul arătând că avea calitatea de agent de poliție, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, iar prin fapta sa, pârâtul i-a adus prejudicii morale, inclusiv prin prisma funcției pe care o exercita.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998 – 999 CC 1864 și a fost timbrată cu taxă de timbru de 51 lei și timbru judiciar de 51 lei.
Odată cu cererea, reclamantul a depus, în copie certificată pentru conformitate, certificatul medico-legal nr. 1792/17.12.2009 (fila 8), adeverință de concediu medical (fila 9 -10), rețetă medicală (fila 11), rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 06.03.2012, dată de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr. 6774/P/2009 (fila 12 – 15).
La solicitarea instanței de judecată, IPJ B. a depus la dosar planșa fotografică întocmită cu ocazia cercetării incidentului de la data de 13.12.2009 (fila 32 – 38), iar P. de pe lângă judecătoria B. a depus fotocopii de pe rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 06.03.2012, dată în dosarul nr. 6774/P/2009, precum și actele din dosar (fila 50 – 84), serviciul Arhivă al Judecătoriei B. a depus sentința civilă nr. 3523/07.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ .
Părțile au fost legal citate pentru termenul din data de 23.09.2013. la acest termen, pârâtul G. M. a solicitat amânarea cauzei, pentru lipsă de apărare. Instanța a admis cererea pârâtului, acordând cauzei termen la data de 04.11.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 04.11.2013, instanța a dispus suspendarea judecății, pentru lipsa părților legal citate.
La data de 07.02.2014, reclamantul a formulat cerere de redeschidere a judecății (repunere pe rol, în vederea judecării cauzei).
Cauza a fost repusă pe rol, prin încheierea de ședință din data de 31.03.2014.
La același termen, pârâtul G. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a asiguratorului, invocând în acest sens prevederile art. 27 al. 1 și art. 9 din Legea nr. 136/1995, iar pe fondul cauzei, a arătat că solicitările reclamantului nu sunt întemeiate, nefiind criterii care să conducă la concluzia că reclamantul a suferit vreun prejudiciu moral, iar sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Nu au fost solicitate probe în apărare.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de către reclamant, acesta a apreciat că întâmpinarea nu cuprinde condițiile de formă privind conținutul întâmpinării, conform dispozițiilor codului de procedură civilă, iar în ceea ce privește introducerea în cauză a asiguratorului, arată că nu se opune unei astfel de cereri.
Invocă prevederile art. 1349 și următoarele din Codul civil 2009, referitoare la condițiile răspunderii civile delictuale, apreciază cererea ca fiind admisibilă, iar în ceea ce privește probele de care înțelege să se folosească, arată că acestea de înscrisurile existente în dosarele penale nr. 674/P/2009 și 1305/P/2012.
La termenul din data de 26.05.2014, instanța a admis cererea de amânare formulată de către apărătorul pârâtului, în vederea depunerii cererii de chemare în garanție. Această soluție a fost avută în vedere deoarece, prin întâmpinarea depusă în cauză, s-a solicitat chemarea în garanție a asiguratorului, fără a fi indicat cine anume este asiguratorul, care este sediul acestuia, motivele în fapt și în drept ale cererii formulate.
Deși admisă cererea, în acest scop, la termenul din data de 29.09.2014, atât apărătorul, cât și pârâtul au lipsit. S-a constatat că nici prin serviciul registratură, nu a fost depusă cererea de chemare în garanție a asiguratorului.
Instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C., proba cu actele existente în dosar.
Analizând materialul probator administrat, dar și actele existente în dosarul nr. 1305/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., instanța reține următoarele:
Având în vedere că reclamantul și-a întemeiat cererea, pe dispozițiile CC 1864, respectiv, răspunsul la întâmpinare, pe dispozițiile NCC - Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța va analiza aplicabilitatea în timp a Legii civile.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 13.12.2009, deci, anterior intrării în vigoare a noii legi. Față de aceste prevederi, instanța va analiza cererea, prin raportare la prevederile vechiului cod civil, care va fi menționat în continuare ca fiind Codul civil 1864.
Ca și chestiune prealabilă, analizată înaintea evaluării fondului, instanța reține că pârâtul G. M. a indicat, prin întâmpinarea depusă în cauză, faptul că înțelege să solicite introducerea în cauză a asiguratorului, fără a indica însă cine anume este asiguratorul, care este sediul acestuia, motivele în fapt și în drept ale cererii formulate.
Deși instanța i-a acordat un nou termen, în scopul acoperirii lipsurilor evidente ale cererii, iar pârâtul, prin apărător, a solicita un termen în acest sens, acest lucru nu s-a realizat însă.
Potrivit dispozițiilor art. 61, al. 1, teza a II-a, C., cererea de chemare în garanție făcută de pârât, se va depune odată cu întâmpinarea, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Potrivit dispozițiilor art. 118 al. 1 C., întâmpinarea este obligatorie, în afara cazurilor când legea prevede în mod expres altfel.
D. urmare, pârâtul trebuia să formuleze cererea, odată cu întâmpinarea. Instanța apreciază că formularea „înțeleg să chem în garanție asiguratorul”, fără a indica însă cine anume este asiguratorul, care este sediul acestuia, motivele în fapt și în drept ale cererii formulate.
Văzând dispozițiile art. 103 C., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, reținând și faptul că la termenul din data de 29.09.2014, pârâtul nu a dovedit nedepunerea cererii, fiind împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa, instanța va decade pârâtul G. M. din dreptul de a formula cerere de chemare în garanție a asiguratorului.
Pe fondul cauzei, instanța califică cererea în pretenții a părții vătămate ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 C.C. 1864, fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.
Ca și situație de fapt, instanța reține că la data de 13.12.2009, în jurul orei 12:00, reclamantul S. G., în calitatea sa de agent de poliție rutieră, a executat activități de supraveghere și control al traficului rutier pe .. B., a efectuat semnal de oprire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, condus de către pârâtul G. M..
Agentul de poliție a întocmit un proces verbal de aplicare a unor sancțiuni contravenționale, întrucât pârâtul nu purta centura de siguranță și vorbea la telefonul mobil, fără să folosească dispozitiv de tip „hands free”. Luând la cunoștință despre abaterile pentru care a fost sancționat, pârâtul a refuzat să semneze procesul verbal, reclamantul solicitându-i să aștepte, pentru a identifica un martor care să ateste refuzul contravenientului de a semna procesul verbal.
În aceste momente, în timp ce reclamantul se afla în imediata apropiere a autoturismului, respectiv, lângă oglinda laterală stânga a autoturismului condus de către pârât, acesta a efectuat manevra spre stânga, acolo unde se afla și reclamantul, lovindu-l în zona piciorului stâng, după care, a manevrat autoturismul, poziționându-l lângă bordură, paralel cu aceasta.
În urma leziunilor suferite la piciorul stâng, reclamantul fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean B. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
Conform certificatului medico-legal nr. 1792/17.12.2009 eliberat de Serviciul Județean de Medicină legală B., rezultă că reclamantul a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 14 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, după leziunile produse la picior de către pârât, a stat 11 zile de concediu medical, astfel după cum rezultă din adeverințele pentru concediu medical, aflate la filele 9 – 10 dosar.
Acțiunea reclamantului privește două capete de cerere: daune materiale, dar și daune morale.
Din situația de fapt reținută, este evident, așa după cum a, arătat, că acțiunea în pretenții a părții vătămate este întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 C.C. 1864, aflându-ne în sfera răspunderii delictuale.
Existența faptei delictuale este probată de întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv, cel rezultat din actele dosarului nr. 1305/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B.. De altfel, pârâtul, prin întâmpinarea depusă în cauză, nu a contestat existența faptei ci, doar a indicat faptul că „nu sunt criterii care să conducă la concluzia că reclamantul a suferit vreun prejudiciu moral, iar sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale”.
Referitor la vinovăția pârâtului, instanța reține că, spre deosebire de răspunderea penală, unde vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției sau a culpei, în cazul răspunderii civile delictuale, aceasta operează și pentru cea mai ușoară culpă, regula fiind obligativitatea reparării prejudiciului suferit, în integralitatea sa. D. urmare, indiferent de explicația pârâtului și de intenția acestuia la momentul efectuării manevrei spre stânga, acolo unde se afla și reclamantul, acesta TREBUIA să prevadă posibilitatea producerii unui prejudiciu reclamantului, ca urmarea manevrei efectuate. D. urmare, instanța reține că în cauză, cel puțin din punct de vedere civil, există vinovăție din partea pârâtului.
În ceea ce privește existența prejudiciului (material și moral), acesta va fi analizat la momentul la care instanța va motiva capetele de cerere formulate de către reclamant. Se reține însă că potrivit certificatului medico-legal nr. 1792/17.12.2009 eliberat de Serviciul Județean de Medicină legală B., rezultă că reclamantul a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 – 14 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, după leziunile produse la picior de către pârât, a stat 11 zile de concediu medical, astfel după cum rezultă din adeverințele pentru concediu medical, aflate la filele 9 – 10 dosar
Este evident că între punerea în mișcare a autoturismului condus de către pârât, pe direcția în care se afla reclamantul și leziunile suferite de către reclamant există legătură de cauzalitate, în lipsa acțiunii pârâtului, acestea nu ar fi existat.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune materiale. Acesta a dovedit cu acte doar existența unui prejudiciu material de 256,5 lei, reprezentând suma de care a fost lipsit pe perioada concediului medical când nu a mai putut lucra, precum și banii pe care i-a cheltuit cu tratamentul medical. D. urmare, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata acestei sume.
De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale.
În cea ce privește daunele morale, instanța reține că fapta delictuală a ajuns la cunoștința mai multor persoane, fiind săvârșită în loc public și în timp ce reclamantul era în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Recomandãrile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniazã, între altele, principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despãgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauzã rezultã cã, pe lângã daunele patrimoniale suferite de partea vãtãmatã, au existat și prejudicii morale decurgând din traumele fizice și psihice suferite, sechele post-traumatice care afecteazã negativ participarea pãrții vãtãmate la viața socialã, profesionalã și de familie, comparativ cu situația lor anterioarã vãtãmãrii produse prin fapta ilicitã a pârâtului.
Instanța reține, ca și elemente în aprecierea întinderii cuantumului prejudiciului și faptul că prin fapta săvârșită, pârâtul a adus indirect, atingere funcției pe care reclamantul o exercita la acel moment.
Raportat la cele de mai sus, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, sumă pe care o apreciază ca fiind suficientă și echitabilă față de prejudiciul moral suferit de către reclamant.
D. urmare, instanța constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, privitoare la existența faptei delictuale, a vinovăției pârâtului, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâtul G. M. și va obliga pârâtul la plata sumei de 256,5 lei, reprezentând daune materiale și 3.000 lei, reprezentând daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Decade pârâtul G. M. din dreptul de a formula cerere de chemare în garanție a asiguratorului.
Admite acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. G., domiciliat în mun. B., cart. Bazar, .. 2, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul G. M., domiciliat în com. Vernești, ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 256,5 lei, reprezentând daune materiale și 3.000 lei, reprezentând daune morale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
P. GREFIER,
N. N. P. L. – S.
Red NN/Tehnored.PLS
4 ex/ 23.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9781/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8885/2014.... → |
|---|
