Pretenţii. Sentința nr. 219/2013. Judecătoria CALAFAT

Judecătoria CALAFAT - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 219/2013 pronunțată de Judecătoria CALAFAT la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 3713/201/2011

Dosar nr._ - pretenții -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

JUDEȚUL D.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 219/2013

Ședința publică de la 07 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. Nicușor M. - Judecător

Grefier R. R.

Pe rol soluționarea acțiunii în pretenții formulată de reclamanții M. C. prin Primar și C. L. C., ambele cu sediul în mun. C. .. 24 jud. D. împotriva pârâtei . sediul în mun. C. .. 129 A jud. D..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data 01.02.2013, fiind consemnate în încheiere, parte integrantă a acestei sentințe, când instanța, având nevoie de timp pentru a examina probele administrate în cauză, cât și pentru a delibera, a amânat pronunțarea rezultatului dezbaterilor la 07.02.2013.

JUDECATA

Prin cererea adresată instanței reclamanții M. C. prin Primar și C. L. C. au chemat în judecată pârâta . ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de_,84 euro, care se vor plăti la cursul euro din data plății, reprezentând despăgubiri pentru ocuparea și folosirea în mod abuziv a terenului în suprafață de_ mp pe perioada 31.05._11.

În motivarea acțiunii s-a reținut că între C. L. al mun. C. și . intervenit contractul de concesiune înregistrat la nr._/22.11.2004, având ca obiect concesionarea suprafeței de 10 000 mp de teren din domeniul public al municipiului C., situată în tarlaua 170, ., cu o redevență de 2900 euro (echivalent lei)/an.

Prin HCL nr. 156/31.05.2011, s-a constituit comisia pentru verificarea derulării contractelor de concesiune și închiriere a unor suprafețe de teren proprietate a mun. C., iar în data de 07.06.2011 comisia a măsurat terenul concesionat de către . prin contractul de concesiune, iar în urma măsurătorilor s-a constatat că aceasta ocupa abuziv suprafața de_ mp.

Ocuparea suprafeței de teren de_ mp, față de cea prevăzută în contract, a determinat prejudicierea bugetului local al municipiului C. cu suma de 140.153, 00 lei, sumă pe care ar fi trebuit să o plătească pentru folosirea terenului în suprafață de 38.632 mp, respectiv câte 2900 euro/ha/an pentru perioada 31.05._11. Pârâta pentru ocuparea abuzivă a suprafeței a acceptat implicit să își asume folosirea acesteia la prețul din contractul de concesiune.

Comisia a întocmit raportul nr._/08.06.2011 și l-a înaintat organelor de control ale Curții de Conturi, care prin raportul de audit nr. 4868/24.06.2011, în baza căruia s-a întocmit Decizia nr. 25/20.07.2011, a constatat că UAT – M. C. nu a realizat venituri la bugetul local și nu a încasat suma totală de 140.153,00 lei.

De asemenea în urma adresei nr._/15.06.2011 întocmită de un reprezentant al .-a făcut remăsurarea terenului rezultând o suprafață ocupată abuziv de_ mp. Diferența de_ mp a rezultat din eliberarea acestei suprafețe de conductele de alimentare și refulare care se aflau pe acea suprafață. Pentru suprafața de_ mp urmează a se plăti despăgubiri începând cu data de 15.06.2011 în același cuantum, respectiv 2900 euro/an/ha, iar prin adresa nr. 7661/12.10.2011 a returnat factura nr._/15.09.2011.

Pentru motivele arătate, reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata sumei de_,84 euro, care se vor plăti la cursul euro din data plății, reprezentând despăgubiri pentru ocuparea și folosirea în mod abuziv a terenului în suprafață de_ mp.

În drept invocă prevederile art. 6, alin. 2 din legea 287/2009, Codul civil în vigoare, art. 998, art. 999 din Codul civil în vigoare la săvârșirea faptei delictuale de către . nr. 215/2001, privind administrația publică locală republicată.

A depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de concesiune nr._/22.11.2004, HCL C. nr. 156/31.05.2011, raportul nr._/08.06.2011. Raportul de Audit nr. 4868/24.06.2011. adresele nr._/15.06.2011, nr._/02.09.2011, nr. 6656/09.09.2011, nr. 7661/12.10.2011, factura nr._/15.09.2011.

În data de 11.11.2011 pârâta depune întâmpinare la acțiunea formulată de reclamanți, prin care invocă, pe cale de excepție: 1) – necompetența materială a Judecătoriei, fiind vorba de o acțiune izvorâtă dintr-un contract de concesiune – nr._/22.11.2004, contract care are ca obiect concesiunea unei suprafețe de teren, 10.00 mp. Situată în M. C., tarlaua 170, parcela 158, . este un act administrativ potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2001, care definește ca "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanței de contencios administrativ", atrage competența de soluționare asupra instanțelor care soluționează astfel de cauze.

În acest sens evidențiază prevederile Legii nr. 554/2004, care la art. 2 alin. 1 lit. f) definește noțiunea de contencios administrativ ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din soluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Pentru cele arătate pârâta solicită declinarea competenței și trimiterea dosarului spre soluționare instanțelor competente.

2) în cazul în care se va trece peste această excepție, invocă prematuritatea introducerii acestei cereri, deoarece nu s-a respectat procedura concilierii prealabile, imperativ prevăzută la art. 720 indice 1 C., al cărui conținut a fost modificat prin schimbarea denumirii de "comerciant" cu cea de "profesionist"

Astfel art. 720 indice 1 C. prevede că:

"(1) în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.

(1^1) Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.

(2) în scopul soluționării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare de asigură trimiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

(3) Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

(4) Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți."

În caz că se va trece peste aceste excepții, pe fond invocă următoarele:

Pârâta . primit de la Primăria Municipiului C., factura nr. 47 din 15.09.2011, în care se specifică că reprezintă "diferența chirie pe 3 ani", pe care nu o putem înregistra, fiind o plată nedatorată, motiv pentru care a returnat această factură împreună cu adresa 122/10.10.2011.

Coroborând această factură cu notificarea nr._/02.09.2011, la care a răspuns prin adresa 848 din 08.09.2011, a constatat că adresele anterioare nr. 512 din 20.06.2011 și nr. 513 din 20.06.2011 nu au fost luate în considerare la întocmirea acestei facturi.

Menționează că societatea . în data de 19.04.2011 nu a avut energie electrică-medie tensiune la 6000 Volți, fără de care funcționarea acestui utilaj de extracție, draga absorbant - refulantă este imposibilă. Abia după acest utilaj a funcționat, au apărut și anumite stocuri de materiale care au fost depozitate temporar în vecinătatea suprafeței de 1 ha, concesionată.

De asemenea au fost depozitate temporar anumite tronsoane de conducte metalice folosite pentru refularea balastrului.

Pârâta consideră că a demonstrat că nu putea extinde activitatea în urmă cu 3 ani, cum în mod eronat se susține de către reclamanta Primăria M. C.. . început efectiv să lucreze cu draga absorbant – refulantă, numai după ce Cez Distribuție a început să-i furnizeze energie electrică la parametri necesari funcționării acestui utilaj., respectiv 6000 Volți.

La cererea de chemare în judecată a fost anexat un extras din raportul de audit nr. 4868 din 24.06.2011, al Curții de Conturi, în care se menționează faptul că societatea pârâtă desfășoară activități pe suprafața de 48.632 mp. Acest fapt este confirmat "prin declarația dată…de manea G.…paznic la firma ALPANICO SRL", firmă care desfășoară același tip de activitate ca și societatea pârâtă, în imediata vecinătate.

Se arată că această declarație vine din partea unui angajat al unei firme concurente, neputând fi considerată că reflectă adevărul, fiind arătat ca singur mijloc de probă pentru constatarea ocupării suprafeței de_ mp, de către societatea pârâtă.

Din această declarație părtinitoare, a fost trasă concluzia că societatea pârâtă desfășoară pe această suprafață activitate din anul 2008.

Societatea pârâtă are semnat cu reclamantul C. L. al Municipiului C. contractul de concesiune nr._/22.11.2004, pentru suprafața de 10.000 mp (respectiv 1 ha), plătește la zi prețul concesiunii menționat în acest contract, fără a înregistra restanțe, de circa 7 ani.

În tot acest timp a modernizat drumurile de acces către acest teren, a investit în rețeaua de energie electrică, a angajat forță de muncă din zonă, impactul pe care l-a avut concesionarea acestei suprafețe de teren asupra zonei respective fiind evident de-a lungul celor 7 ani.

În momentul extinderii activității . solicitat în repetate rânduri Primăriei Municipiului C. extinderea suprafeței concesionate cu o suprafață aflată în imediata vecinătate, mărturie stau adresele noastre trimise Primăriei Municipiului C..

Societatea pârâtă nu a afirmat niciodată că nu ar fi dispusă să plătească pentru suprafața pe care s-a extins, iar solicitările acesteia exprimate prin adresele adresate Primăriei C. nu dovedesc decât buna credință dea găsi o soluție legală situației generate de extinderea suprafeței aflate în concesiune, sub forma unui nou contract de concesiune sau de închiriere, dar a extinde de la sine putere perioada de când se presupune că societatea ocupă terenul din vecinătate, cu 3 ani, respectiv din anul 2008, numai pe baza unei declarații, cu atât mai mult cu cât o comisie a Primăriei C., în raportul din 08.06.2011, arată că "la data de 07.06.2011 s-a constatat că ._ mp", ca mai apoi raportul aceleiași comisii din 15.06.2011 să arate că "suprafața ocupată de . de_ mp", din care pe_ mp era contractul de concesiune, este cu siguranță un abuz.

Pentru cele menționate societatea pârâtă solicită respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.

A depus odată cu întâmpinarea adresele nr. 512/20.06.2011, nr. 513/20.06.2011, nr. 921/05.10.2011, contractul de racordare nr._/22.12.2010, fișa de calcul, ordinul de începere a lucrărilor nr. 20.01-2011, adresa SGS România Sa, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 340/19.04.2011, procesul verbal de recepție a punerii în funcționare din 19.04.2011, adresa nr. 882/16.09.2011, certificatul ReCom Online – firma Alpanico Construct SRL.

A solicitat judecarea în lipsă.

Prin sentința civilă nr. 2532/02.12.2011 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..

La pronunțarea acestei sentințe Judecătoria C. a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 554/2004 care definește noțiunea de contencios administrativ ca fiind ”activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictual s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ,în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”; disp. art. 2 pct.1 lit. d C.pr.civilă care menționează că tribunalul judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, și fiind vorba de o acțiune izvorâtă dintr-un contract de concesiune –nr._/22.11.2004, contract care are ca obiect concesiunea unei suprafețe de teren, de 10.000 mp, situată în mun. C., T. 170, P. 1558, . este un act administrativ, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit.c din Lg.nr. 554/2004, care definește ca „ act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal în data de 28.02.2011 sub nr._/63/2011.

La data de 01.02.2012 pârâta depune la dosar concluzii prin care arată că invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece termenul general de prescripție de 3 ani este împlinit din data de 31.05.2011. Factura care cuprinde aceste debit este întocmită în data de 15.11.2011, iar acțiunea prin care se încearcă recuperarea acestui debit este înregistrată în data de 21.10.2011 la Judecătoria C., solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă. A atașat copie extras nr. 9570, copie a plicului în care s-a primit acest extras și extras Ecris.

Reclamantul C. L. al Municipiului C., în data de 22.02.2012 depune precizări, prin care solicită modificarea cererii de chemare în judecata, astfel:

- Solicită admiterea cererii formulate, în sensul ca pârâta ., să fie obligată la plata sumei de 88.535,70 lei, echivalentul în lei a sumei de 20.449,40 euro având în vedere cursul B.N.R euro/lei la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 21.10.2011.

- Pretențiile solicitate reprezintă despăgubirii pe o perioada de 2 ani, 7 luni și 19 zile, începând cu data de 21.10.2008 (3 ani înainte de data introducerii cererii) până la data de 31.05.2011. pentru folosința fără drept a suprafeței de 2,7 ha teren proprietatea municipiului C..

- Totodată, în vederea dovedirii cererii solicită admiterea efectuării unei expertize tehnice, cu următoarele obiective:

1. Să se stabilească cantitățile de balast extrase de parata din fluviul Dunărea în perioada de referința (21.10._11), rezultată din evidențele pârâtei, avându-se în vedere și cuantumul redevențelor achitate în această perioadă către Administrația Naționala Apele Romane și Agenția Naționala pentru Resurse Minerale.

2. Stabilirea cantităților de balast livrate din punctul de lucru C. în acesta perioada rezultate din evidențele pârâtei.

3. Dacă diferența dintre cantitățile de balast extrase și cantitățile de balast livrate, puteau fi depozitate pe suprafața de 1 ha, ținând cont că pe aceiași suprafața de 1 ha. se aflau și conductele metalice de refulare a balastului precum și utilajele necesare la încărcarea mijloacelor de transport cu care se livra balastul.

În data de 14.03.2012, pârâta . răspuns la precizările formulate de către reclamantul C. L. al Municipiului C. prin care, pe cale de excepție invocă următoarele:

Având în vedere acțiunea așa cum a fost precizată, învederează instanței că, reclamanta a procedat exclusiv la reducerea câtimii obiectului cererii, situație în care, potrivit exigențelor art. 132 (2) pct. 2 C.p.civ. cererea nu se socotește modificată și pe cale de consecință reiterează cererile anterioare după cum urmează:

- Pe cale de excepție invocă excepția prematurității acțiunii cu consecințe pronunțării unei hotărâri de respingere a acțiunii ca inadmisibilă. Învederează ca în speța era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, fiind vorba de o "cerere în materie comercială evaluabilă în bani", cerere care, potrivit exigențelor art. 720 indice 1 C.p.c. obligă la parcurgerea etapei procedurii prealabile.

Învederează ca excepția invocata este o excepție absolută pentru că norma care o reglementează este imperativă.

Caracterul normei rezultă din formularea folosită de legiuitor(art. 720 indice 1 C.p.c.: "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte...". În cauza de față, este evident că reclamanta nu a parcurs etapa procedurii prealabile așa cum o demonstrează actele depuse în dosar, sarcina probei revenindu-i în totalitate.

Întemeiat pe prevederile art. 1841 C. civ., pârâta invocă excepția prescripției dreptul la acțiune, acesta stingându-se prin prescripție, nefiind exercitat în termenul stabilit de lege.

Având în vedere caracterul imperativ sau dispozitiv al normelor ce reglementează instituția prescripției, se impune pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii ca prescrisă.

Cu toate ca reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul obligării pârâtei la o suma mai mica, încercând explicarea obligației într-un termen rezonabil, înăuntrul termenului de prescripție, este evident că precizarea vizează exclusiv reducerea câtimii obiectului cererii, astfel că nu modifică cererea inițială în sensul încadrării acesteia în termenul general de prescripție. În susținere, învederează ca probele depuse în cauză sunt același, aceeași factură ce cuprinde perioada anterioară -31.05._11- care a făcut obiectul unor pretenții care acum se diminuează aleatoriu numai în speranța încadrării în termenul de prescripție.

Pe fond, solicită respingerea acțiunii pentru următoarele considerente: plata este nedatorată, motivat de faptul că pârâta nu a ocupat suprafața invocata de reclamantă, pe perioada ce face obiectul cererii, ci doar de la data de 01.06.2011, perioadă pentru care reclamanta a emis factura . nr._, în data de 15.11.2011, având ca obiect "contravaloare chirie pentru perioada 01.06._11" și pe care a achitat-o, reclamanta recunoscând implicit că pârâta desfășoară activitate pe acea suprafața de la data la care a procedat la emiterea facturii.

Al doilea motiv este că reclamanta prin actele deduse judecații nu justifică proveniența sumei solicitate în precizările la acțiune cu acte contabile emise în condițiile legii și comunicate pârâtei.

În al treilea rând pârâta nu a ocupat suprafața menționata și nu a funcționat în perioada reclamată și motivat de faptul că nu avea utilajele racordate la energie electrica fără de care funcționarea pentru extracție, sortare, depozitare agregate minerale era practic imposibilă.

Pârâta a depus documente din care rezultă că recepția privind punerea în funcțiune a fost efectuată în baza procesului-verbal nr. 1940 din 19.04.2011, activitatea desfășurându-se pe suprafața de 1 ha anterior concesionată și care face obiectul unui alt contract între părți.

Pentru aceste considerente pârâta . admiterea excepțiilor invocate, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond să se constatate că plata este neîndatorată și în consecință să se respingă acțiunea.

A solicitat proba cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă ar rezulta din dezbateri.

Prin sentința nr. 1731/25.04.2012 Tribunalul D. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..

La pronunțarea acestei sentințe Tribunalul D. a avut în vedere următoarele:

Analizând cu precădere excepția necompetentei materiale a instanței, ce face de prisos judecata în fond a pricinii în conformitate cu art. 137 alin. 1 C pr. Civ., se reține că excepția invocată este întemeiată, dat fiind că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei . plata unei sume de bani reprezentând despăgubiri pentru folosirea unui teren aparținând domeniului privat al municipiului C..

Astfel, potrivit disp. art. 1845 C civ ,,Statul, stabilimentele publice si comunale, în ceea ce privește domeniul lor privat sunt supuse la aceleași prescripții ca si particularii, și, ca aceștia, le pot opune".

În temeiul art. 4 din Legea nr. 213/1998 ,,domeniul privat al statutului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din toate bunurile aflate în proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public . Asupra acestora instituțiile au un drept de proprietate privată". În continuarea aceluiași raționament, conform art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala ,,Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede astfel".

Din interpretarea dispozițiilor legale sus enunțate rezultă că în speța nu este vorba de un litigiu derivat dintr-un contract administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, ci un litigiu de drept comun ce se va soluționa de către instanțele judecătorești conform dispozițiilor art. 1 C pr. civ.

Normele de competență materială sunt de strictă interpretare, astfel încât rezultă că, în măsura în care codul de procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în fond a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.

Instanța de contencios administrativ este competentă potrivit art. 8 alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, să soluționeze numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale.

În speță, cererea având ca obiect despăgubiri pecuniare pentru folosirea unui teren care aparține domeniului privat al Municipiului C., așa cum rezultă atât din cuprinsul adresei nr. 147/18.04.2012, emisă de către C. L. al Municipiului C., astfel încât nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În raport de situația de fapt existentă în cauză și prevederile legale aplicabile, soluționarea litigiului aparține judecătoriei, ca instanță cu plenitudine de competență în materie civilă, și nu instanței de contencios administrativ, care judecă numai acele cauze date de legiuitor expres în competența acesteia.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 159 C.pr. civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și va declina cauza spre competenta soluționare în favoarea Judecătoriei C., în a cărei rază teritorială se află părțile și terenul în litigiu și care a fost mai întâi sesizată de către reclamanți cu soluționarea litigiului.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 Cod proc. civ., instanța va dispune înaintarea dosarului la Curtea de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. 2 C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal în data de 08.05.2012 sub nr._ .

Prin sentința nr. 520/10.05.2012 Curtea de Apel C. - Secția contencios administrativ și fiscal, analizând conflictul negativ de competență în temeiul art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..

La pronunțarea acestei sentințe Curtea de Apel a avut în vedere următoarele:

Reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect pretenții rezultate din ocuparea fără titlu a unui teren aflat în domeniul public al proprietății reclamantului municipiul C..

În fapt, se reține că între reclamantul C. local C. și pârâtă s-au stabilit raporturi contractuale rezultând din contractul de concesiune nr._/22.11.2004 având ca obiect o suprafață de_ mp teren din domeniul public însă în concret pârâta a ocupat o suprafață suplimentară de_ mp, fără ca aceasta să facă obiectul concesiunii și fără plata unei redevențe.

Din actele dosarului rezultă că suprafața de teren ocupată fără titlu și pentru a cărei lipsă de folosință se solicită despăgubiri face parte din domeniul privat al municipiului C., conform adresei nr. 147/2011 emisă de C. local C..

Atunci când nu se pronunță asupra legalității unui act administrativ sau a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri adresate unei autorități sau instituții publice, instanța de contencios administrativ poate dispune obligarea la plata unor despăgubiri doar în situația expres reglementată de dispozițiile art.8 alin.2 ind.1 coroborate cu cele ale art. 18 alin.4 lit.e din LCA nr.554/2004, anume în cazul în care obiectul acțiunii îl constituie un contract administrativ, prin contract administrativ înțelegându-se potrivit art.2 lit.c LCA, contractul încheiat de autoritățile publice care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, prestarea de lucrări sau de servicii de interes public.

Cum în cauză este în discuție valorificarea, prin cedarea folosinței, a unui teren aparținând domeniului privat al unității administrativ teritoriale, toate categoriile de litigii izvorând din punerea în valoare a acestuia sunt de competența instanței de drept comun.

Dosarul a fost înregistrat în data de 11.09.2012 pe rolul Judecătoriei C..

În data de 19.10.2012 pârâta . completare a întâmpinării, prin care solicită instanței să se pronunțe pe excepția prematurității formulării concilierii directe cu respectarea art. 720¹ C..

Așa cum a precizat și în întâmpinarea formulată reclamanta nu a respectat procedura prealabilă obligatorie, ea trimițând o simplă notificare ce nu poate fi apreciată ca fiind conciliere directă în sensul art. 720¹ C. (nu s-au respectat termenele stabilite de acest text de lege, nu s-a invocat temeiul de drept, ci dimpotrivă au apreciat că pretențiile derivă din contractul de concesiune etc.)

De asemenea, pârâta a înțeles să invoce necompetența teritorială a Judecătoriei C., întrucât în cauză conform art. 7 alin. 1 competența revine Judecătoriei C. unde societatea pârâtă are sediul principal.

Arată că nu se află în nici unul dintre cazurile de competență alternativă.

Instanțele în soluționarea conflictului negativ de competență au stabilit doar competența materială prin raportare la disp. legii nr. 554/2001 reținând că pretențiile reclamantei nu derivă din contractul de concesiune, ci sunt daune interese ce exced acestuia și rezultă în susținerea acesteia din folosirea fără titlu a unei suprafețe de teren proprietatea privată a reclamantei.

În aceste condiții litigiul este un litigiu civil (nu de contencios administrativ, nici comercial/între profesioniști), astfel că nefiind aplicabile nici art. 10-11 C. (competența alternativă), nici art. 13 (litigiul nu privește un imobil) și fiind în prezența unor pretenții civile urmează ca respectiva competență teritorială să revină Judecătoriei C..

În măsura în care instanța va respinge excepțiile invocate, pârâta solicită încuviințarea probelor cu interogatoriul reclamantei, proba cu martori și proba cu înscrisuri.

De asemenea, raportat la expertiza tehnică solicitată de către reclamantă, pârâta apreciază că se impune administrată după administrarea probelor mai sus solicitate, adică după ce se probează fapta delictuală se poate stabili întinderea ei (suprafață și valoare); pentru stabilirea valorii se impune efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul material raportat la suprafața de teren folosită fără titlu. Pârâta contestă că a folosit terenul respectiv și că amenajarea terenului concesionat de acesta a început în anul 2011 când a realizat racordarea la energie electrică.

Apreciază că nu se poate avea în vedere prețul din contract, ci fiind pe tărâmul răspunderii civile delictuale să se dovedească prejudiciul încercat.

Prin încheierea de ședință din data de 02.11.2012 instanța a respins excepțiile invocate de către pârâtă, respectiv excepția necompetenței teritoriale, excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune și a încuviințat probatoriile cu martori și interogatoriul reclamantelor; a prorogat discuția privind încuviințarea probei cu expertiză după audierea martorilor.

Pentru a pronunța aceste soluții Judecătoria C. a avut în vedere următoarele:

Va respinge excepția necompetenței teritoriale, având în vedere disp. art. 10 pct. 8 din C. care dispun că "în afară de instanța domiciliului pârâtului mai sunt competente următoarele instanțe…8. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt", acest articol instituind o competență teritorială alternativă care îi dă posibilitatea reclamantului să aleagă între instanța de la sediul pârâtului(art. 7 C. ) și instanța de la locul săvârșirii faptului ilicit, în speța de față Judecătoria C..

Va respinge excepția prematurității acțiunii de chemare în judecată, întrucât reclamantele au notificat pârâta în vederea concilierii directe conform adresei nr._ din 02.09.2011(fila 5 dosar) menționându-se în cuprinsul acesteia ca pârâta să se prezinte la sediul Primăriei C. în vederea concilierii, această notificare a fost trimisă către pârâtă cu scrisoare recomandată si primită de către aceasta la 05.09.2011 conform confirmării de primire de la fila 6 dosar. Mai mult decât atât, pârâta a trimis și un răspuns reclamantei la această notificare și a returnat factura trimisă de către reclamante. Prin urmare, instanța constată că a fost îndeplinită procedura concilierii directe anterior introducerii acțiunii.

Va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât conform art. 2528 cod civil "prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea", în speța de față reclamantele au cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea în data de 08.06.2011 conform raportului întocmit la acea dată din care rezultă că pârâta ar fi ocupat o suprafață de_ mp în loc de_ mp cât erau în contract și prin urmare reclamantele puteau introduce acțiunea în termen de 3 ani de la această data, acestea introducând acțiunea în data de 21.10.2011.

În data de 23.11.2012 au fost audiați martorii D. M. D., G. C. și C. O. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

În ședința publică din data de 23.11.2012 apărătorul pârâtei depune interogatorii pentru reclamante, ale căror răspunsuri au fost depuse la dosarul cauzei în data de 14.12.2012.

Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Între C. L. al Mun. C. și .-a încheiat contractul de concesiune înregistrat la nr._/22.11.2004, având ca obiect concesionarea suprafeței de 10 000 mp de teren din domeniul public al municipiului C., situată în tarlaua 170, ., cu o redevență de 2900 euro (echivalent lei)/an.

Comisia a întocmit raportul nr._/08.06.2011 și l-a înaintat organelor de control ale Curții de Conturi, care prin raportul de Audit nr. 4868/24.06.2011, în baza căruia s-a întocmit Decizia nr. 25/20.07.2011, a constatat că UAT – M. C. nu a realizat venituri la bugetul local și nu a încasat suma totală de 140.153,00 lei.

Conform art. 998 Cod Civil "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 Cod Civil, dispune că " Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa ".

În cuprinsul Deciziei nr. 25/20.07.2011 a Curții de Conturi a României se menționează următoarele:

a. La contractul de concesiune nr. 11.389/22.11.2004 (anexa nr. 12) încheiat în baza HCL nr. 16/29.07.2004 cu ., având ca obiect concesionarea suprafeței de 10.000 mp de teren din domeniul public al municipiului C., situată în tarlaua 170, . măsurătorii efectuate de către comisie s-a constatat că, suprafața de teren pe care își desfășoară efectiv activitatea această societate comercială este de 48.632 mp, mai mare cu 38.632 mp decât suprafața de 10.000 mp prevăzută în contract (48,632 mp – 10.000 mp).

Conform art. 2 din contractul încheiat, durata concesiunii este de 30 de ani, iar prin art. 3, redevența a fost stabilită prin acordul părților, la 2,900 euro (echivalentul în lei)/an, plătibilă în patru tranșe trimestriale.

Luând în calcul suprafața de teren de 38.632 mp, utilizată în plus față de cea prevăzută în contract, și redevența anuală prevăzută în contract de 2,900 euro pe an pentru suprafața de 10.000 mp, rezultă că UAT – municipiul C. nu a realizat venituri la bugetul local, respectiv nu a facturat, înregistrat în evidența contabilă și nu a încasat suma totală de 140.153,00 lei (anexa nr. 13), reprezentând redevență aferentă ultimilor 3 ani, perioada 31.05.2008 – 31.05.2011 în care . desfășurat activitate pe suprafața de teren de 48.632 mp.

Faptul că, această societate comercială a desfășurat activitate pe suprafața totală de 48.632 mp din anul 2008 este confirmat prin declarația dată, organelor de control ale Camerei de Conturi D., de M. G. (anexa 14) angajat din anul 2007 în funcția de paznic inițial la . C. care a falimentat și, ulterior, la firma . C. care se află în vecinătatea firmei ., despre care precizează faptul că desfășoară activitatea pe aceeași suprafață de teren din anul 2008.

Declarația a fost solicitată de organele de control acestei persoane din afara instituției în baza prevederilor punctului 332 litera a) alineatul 4 și 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități unde se menționează:"…Auditorii publici externi apreciază nivelul de încredere al oricărui document inspectat și au în vedere riscul de fraudă și posibilitatea ca un document inspectat să nu fie autentic ori să conțină date nereale.

Cu prilejul inspecției, auditorii publici externi pot solicita furnizarea de diferite informații sau documente și de la persoane din afara entității verificate sau pot solicita unor instituții specializate ale statului efectuarea unor verificări de specialitate."

Din cele constatate rezultă că nu s-a urmărit de către UAT – municipiul C., respectarea în totalitate a prevederilor contractului de concesiune nr. 11.389/22.11.2004 de către concesionarul ..

De menționat este și faptul că, prin cererea înregistrată sub nr. 30.687/14.06.2011(anexa nr. 16) este de 36.928 mp mai mică cu 11.704 mp decât suprafața de teren constată inițial de 48.632 mp.

Diferența de 11.704 mp a rezultat reamenajarea de către . a suprafeței de alimentare și refulare a bazinului, situație în care suprafața de teren astfel stabilită de 36.928 mp ocupată efectiv se poate lua în calcul la stabilirea cu respectarea prevederilor legale a valorii redevenței de plată începând cu această dată.

În concluzie având în vedere cele menționate în cuprinsul Deciziei nr. 25/20.07.2011 a Curții de Conturi a României, precum și declarațiile numitului M. G. ( fila 115 dosar ) dată organelor de control a Curții de Conturi, angajat din anul 2007 în funcția de paznic, inițial la . C., care a falimentat și, ulterior la . C., care se află în vecinătatea . a arătat că . desfășurat activitatea pe aceeași suprafață de teren din anul 2008, și martorului C. O., dată în fața instanței de judecată, instanța constată că pârâta a produs un prejudiciu în sumă de_,70 lei, în perioada 21.10._11, prin faptul că a ocupat fără drept o suprafață de teren 2,7 ha, aflată în domeniul privat al Municipiului C., aflată în vecinătatea terenului în suprafață de 1 ha concesionat de către pârâtă, fără a solicita reclamantelor încheierea unui contract ce concesiune pentru suprafața de 2,7 ha.

În ceea ce privește declarațiile martorilor D. M. D. și G. C., instanța nu le va avea în vedere la pronunțarea soluției, întrucât sunt în mod evident subiective, cei doi martori fiind angajați ai pârâtei, urmând să le înlăture.

Prun urmare, instanța va admite acțiunea precizată și va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de_,70 lei despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea precizată formulată de către reclamanții M. C. prin Primar și C. L. C., ambele cu sediul în mun. C. .. 24 jud. D. împotriva pârâtei . sediul în mun. C. .. 129 A jud. D..

Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de_,70 lei despăgubiri.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 07.02.2013.

PREȘEDINTE, Grefier,

C. Nicușor M. R. R.

Red. Jud. CNM/

Tehnored RR/

5 ex./06.03.2013.

← Acţiune oblică. Sentința nr. 2171/2013. Judecătoria CALAFAT		Acţiune în constatare. Sentința nr. 1884/2013. Judecătoria... →

Pretenţii. Sentința nr. 219/2013. Judecătoria CALAFAT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 219/2013. Judecătoria CALAFAT