Fond funciar. Sentința nr. 1813/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1813/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1642/202/2013
DOSAR NR._
JUDECATORIA CĂLĂRASI –JUDETUL CĂLĂRAȘI
SENTINTA CIVILĂ NR. 1813
Sedința publică din 26 iunie 2013
Instanța compusă din:
P. - C. S. C.
GREFIER - V. N.
Pe rol soluționarea acțiunii civile, având ca obiect, fond funciar formulată de reclamanta A. R. împotriva pârâților C.-P. C. B., P. C. B. și AGENȚIA D. STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.06.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.06.2013 si în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință.
I N S T A N T A
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.03.2013 pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, reclamanta A. R. cu sediul ales în București, .. 16, parter, . formulată în contradictoriu cu C. . B. și Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1 a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele C. . . pună în posesie cu suprafața de teren de 1511,35 ha și să întocmească în acest sens procesul verbal de punere în posesie, să completeze fișa de punere în posesie, să o pună efectiv în posesie și să înainteze documentația în vederea scrierii titlului de proprietate sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere; să fie obligată pârâta Agenția D. Statului să predea către C. . de teren ce face obiectul Hotărârii CJSDPPT Călărași nr. 13/11.01.2011 și să fie obligate pârâta Agenția D. Statului și pârâta C. . protocolul de predare primire a acestuia; să fie obligați toți pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de teren de 1511,35 ha de la 30 de zile de la data adoptării hotărârii nr. 13/2011 a Comisiei Județene Călărași și până la predarea terenului către Comisia Locală B. în vederea punerii în posesie; să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea situației de fapt reclamanta arată că dreptul de proprietate al Academiei Române asupra suprafeței de teren de 1511,35 ha este definitiv, făcând obiectul analizei în procedurile administrative stabilite prin legile speciale, autoritățile competente stabilind întinderea sa și amplasamentul exact al acesteia prin comasare în Jud. Călărași pe raza . nr. 15/06.09.2010 a Consiliului de Administrație a ADS, hotărâre necontestată, fiind definitivă și executorie. Prin Hotărârea nr. 983/2010 a CJSDPPT Călărași a fost validată anexa 28, și „s-a luat act de comasarea dispusă de ADS”, iar prin Hotărârea nr. 13/11.01.2011 a CJSDPPT Călărași a fost validat amplasamentul terenului reconstituit, ambele hotărâri fiind definitive și executorii. Se arată că procedura specifică Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare arată că ulterior validării dreptului de proprietate se face punerea în posesie a titularilor și eliberarea titlurilor de proprietate (art. 27 alin. 1), iar conform art. 5 lit. i din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 comisia locală are competența pentru punerea în posesie, completează fișele de punere în posesie dup validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate, ceea ce C. B. nu a făcut, motivând că ADS nu a semnat protocolul de predare-primire a terenului delimitat, fără a face însă vreun demers eficace pentru a obliga ADS la semnarea acestuia și la predarea terenului, ceea ce a adus reclamantei un prejudiciu evident.
Se menționează că dacă în ceea ce o privește pe pârâta C. B., aceasta a stat în pasivitate, refuzul ADS este direct și nelegal, de fiecare dată fiind inventate noi cerințe pentru a amâna punerea în posesie, această conduită mascând favorizarea unor persoane care exploatează fără drept în prezent terenul, obținând câștiguri impresionante atât prin cultivarea lui cât și prin încasarea de subvenții.
Comasarea terenului pe raza . reclamantă a fost motivată de programele de cercetare în zonele inundate, etc.Cu toate că ADS a dispus comasarea, cunoscând obligația de predare a terenului, în mod nejustificat a invocat ulterior prin adresa nr._/18.04.2011 faptul că în conținutul hotărârii de validare să fie cuprinse în mod expres mențiunea că nu sunt afectate amplasamentele vechilor proprietari, situație care însă este confirmată prin Adresa nr. 350/31.01.2011 emisă de P. B., iar Instituția Prefectului trimisese documentele de retrocedare conform adresei nr. 9732/19.01.2011. ADS a mai invocat și necesitatea de a se constata prin hotărârea CJSDPPT Călărași a trecerii părții de teren pretins a aparține domeniului public al statului în domeniul privat al acestuia, ceea ce este nejustificat în raport cu dispozițiile art. III alin. 1 ind. 1.
Mai menționează reclamanta că a notificat ADS prin executorul judecătoresc (notificarea nr. 770/17.10.2011) solicitând predarea terenului, în urma acesteia ADS recunoscând că nu are decât calitatea de a preda terenul conform documentelor transmise de Instituția Prefectului, ceea ce, însă, refuză să facă.
De asemenea, se arată că P. . legală ca în calitate de Președinte al comisiei de fond funciar (art. 12 din Legea nr. 18/1991)să o pună pe reclamantă în posesie.
Față de toate cele mai sus arătate apreciază necesar obligarea pârâtelor în sensul celor solicitate să se facă sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Cu privire la al treilea capăt de cerere reclamanta arată că ADS i-a adus un prejudiciu material prin nepredarea terenului în suprafață de 1511,35 ha către C. B. în vederea punerii în posesie, cuantificat la suma de 13.539.051, 13 lei reprezentând valoarea anuală medie a fructelor civile, ceea ce atrage răspunderea ADS în domeniul delictual civil, conform căruia aceasta răspunde pentru culpa levissima. Se apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale civile.
În drept acțiunea este motivată în baza următoarelor: art. 64 din Legea nr. 18/1991 –dreptul de acționa pârâtele în instanță; art. 44 din Constituție, art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 17 din Carta DFUE – existența unui „bun actual” atribuit prin hotărâre administrativă ce nu mai poate fi revocată ce recunoaște reconstituirea dreptului de proprietate prin comasare asupra terenului în suprafață de 1511,35 ha, care este individualizat așa încât proprietarul trebuie să se bucure de toate atributele dreptului de proprietate; art. 12 alin. 5 și 7 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005, art. 47 din HG nr. 890/2005, art. 1349 și urm. N.C.civil, alte dispoziții legale incidente în cauză (pe care nu le precizează).
Se mai arată de asemenea că acțiunea ce formează capătul 3 de cerere este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
În dovedirea acțiunii se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică pentru evaluarea prejudiciului.
Cererii de chemare în judecată au fost anexate un set de înscrisuri aflate la filele 15-44, despre care se face vorbire în acțiune, interogatorii și precizări privind sediul reclamantei, dovada calității de reprezentant a SCA B., P. și Asociații, valoarea obiectului cererii și modul de calcul (filele 47-48) care și fost solicitate la regularizarea cererii în temeiul art. 200 N. C. p.c.
În termen legal a depus întâmpinare pârâta ADS (filele 63 – 72 ) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apreciind că aceasta nu are calitate de a solicita obligarea sa la predarea către C. B. pe bază de protocol de predare primire așa cum rezultă din art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001 și art. 9 din HG nr. 626/2001, excepția inadmisibilității cererii față de faptul că instanțele de judecată nu pot dispune predarea de către ADS a suprafeței revendicate deoarece ar fi îngrădită libertatea de decizie de care dispune ADS conform art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 și art. 9 din HG nr. 626/2001, nefiind luată o decizie favorabilă în sensul celor solicitate de reclamantă deoarece există o dublă validare în favoarea sa pentru aceeași suprafață de teren atât prin hotărâri ale Comisiei Județene de fond funciar V. cât și Comisiei Județene de fond funciar Călărași.
Pe fondul cauzei a învederat că A. R. a solicitat ADS reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1511,35 ha teren cu destinația agricolă prin comasare, pe raza jud. Călărași (adresele nr._/27.05.2010 și nr._/16.09.2010) în baza Legii nr. 752/2001, drept care fusese inițial validat prin Hotărârile CJSDPPT V. nr. 117/09.12.2003, nr. 118/2003, nr. 33/2009 și 34/2009 .
Prin Hotărârea nr. 194/2010, CJSDPPT V. a mai validat o dată dreptului de proprietate pentru suprafața de 1511,35 ha teren cu destinația agricolă, cumulat.
Prin Hotărârea nr. 15/06.09.2010, consiliul de Administrație al ADS și-a dat acordul pentru retrocedarea prin comasare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1511,35 ha teren cu destinația agricolă situat pe raza administrativă a . iar prin Hotărârea nr. 983/11.11.2010 CJSDPPT Călărași a validat dreptului de proprietate al Academiei Române pentru suprafața de 1511,35 ha teren cu destinația agricolă, cu amplasamentul situat pe raza administrativă a ., în anexa 28.
Acest amplasament a fost validat prin Hotărârea nr. 13/2011 de CJSDPPT Călărași, iar prin cererea nr. 9732/2011 aceasta a solicitat predarea celor 1511,35 ha de la . către Comisia Locală de fond funciar B., pentru retrocedarea prin comasare a terenului.
Urmare a analizării documentației de retrocedare ADS nu a acordat viza de legalitate conform art. 9 din HGR nr. 626/2001 față de nerespectarea pct. e din cap. IX din Normele interne ale ADS conform cărora în cuprinsul hotărârii de validare trebuia să se specifice expres că în conformitate cu art. 9 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 nu sunt afectate retrocedările pe vechile amplasamente, și pentru faptul că prin procesul verbal de delimitare nr. 5010/15.12.2010 era delimitată suprafața de 1.494,03 teren agricol din domeniul privat al statului, precum și cea de 17,32 ha teren neagricol din domeniul public al statului.
Astfel, a fost solicitată trecerea acestei ultime suprafețe din domeniul public în domeniul privat al statului.
Prin cererea nr. 5362/03.09.2012 CJSDPPT Călărași a solicitat restituirea din domeniul privat al statului a suprafeței de teren respective, completându-se documentația de retrocedare în conformitate cu solicitările ADS din 18.04.2011 cu adresa nr. 350/31.01.2011 a Primăriei . observa că data emiterii acestei adrese era ulterioară înaintării primei documentații în 19.01.2011, astfel că nu putea exista la momentul înaintării acesteia către ADS, Hotărârea CJSDPPT Călărași nr. 837/06.08.2012 prin care se constată trecerea suprafeței de 17,32 ha teren neagricol din domeniul public în cel privat al statului precum și că retrocedările pe vechile amplasamente nu sunt afectate.
Apreciază că argumentele Academiei Române conform cărora nu a fost justificată solicitarea de completare a documentației de către CJSDPPT Călărași pentru suprafața de 17,32 ha având în vedere art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 nu își au aplicabilitate în prezenta speță, vizând o altă situație, respectiv cea în care persoana îndreptățită a depus cererea de retrocedare iar ulterior suprafața de teren ce urma să-i fie atribuită a trecut prin acte administrative în domeniul public al statului, efectele acestei treceri fiind suspendate până la soluționarea sa.
Arată că o dovadă că motivele de restituire a documentației au fost justificate o reprezintă răspunsul pozitiv al CJSDPPT Călărași la cerințele sale, pe cale de consecință afirmațiile reclamantei potrivit cu care singura vinovată pentru întârzierea predării terenului către comis locală de fond funciar B. și producerea așa zisului prejudiciu ar fi fapta ilicită a ADS, este neîntemeiată.
Deoarece la momentul actual există o dublă validare a dreptului de proprietate al Academiei Române asupra terenului de 1511,35 ha atât pe raza jud. V. cât și pe cea a jud. Călărași, ADS nu poate fi de acord ca din patrimoniul său să fie cedate suprafețe de teren cu aceeași întindere pe, astfel că prin adresa nr._/25.02.2013 a solicitat Comisiei Județene de fond funciar V. invalidarea celor patru hotărâri proprii.
Mai arată că deși nu are informații exacte se pare că reîntoarcerea în patrimoniul ADS a suprafețelor de teren de pe raza jud. V. predate prin protocoalele nr._/03.06.2004 și nr._/03.06.2004 nu se poate realiza întrucât au fost emise titluri de proprietate, fiind de mult în proprietatea altor persoane decât cea vizată prin încheierea protocoalelor, respectiv A. R..
Privitor la capătul de cerere vizând obligarea ADS să achite în solidar cu ceilalți pârâți suma de 13.539.051, 13 lei către reclamantă, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, deoarece nu sunt dovedite condițiile specifice răspunderii delictuale civile, motivat de aceea că reclamanta nu arată în ce se concretizează fapta ilicită a ADS. Nepredarea terenului de 1511,35 ha nu are caracter ilicit întrucât legislația de fond funciar prevede etape obligatorii ce trebuie parcurse anterior încheierii protocolului de predare primire, motivându-și susținerile pe prevederile art. 3 alin. 3, art. 7 alin.7 din Legea nr. 268/2001 și ale art. 9 din HG nr. 626/2001, apreciind că nu are nici o culpă în acest sens.
Dacă se va aprecia că totuși există o faptă ilicită, solicită instanței să constate că prejudiciul nu este cert și exigibil ci are un caracter profund speculativ, posibilitatea de a obține venituri de pe suprafețe de teren arabil depinzând de mai multe variabile, cum ar fi: condițiile meteorologice, accesul la resursele de apă, cheltuielile de exploatare, calitatea solului, prețurile de valorificare a produselor, etc.
Se invocă în apărare jurisprudența CEDO – Cauza R. împotriva României, în care s-a reținut: „curtea nu poate aloca nici o sumă cu acest titlu, pe de o parte datorită faptului că aceasta a dispus restituirea terenurilor ca măsură reparatorie în conformitate cu art. 41 din Convenție și, pe de altă parte, deoarece atribuirea unei sume cu acest titlu ar îmbrăca în speță un caracter speculativ , posibilitatea de a înființa o fermă și randamentul unei ferme agricole fiind în funcție de mai multe variabile.”
Se mai solicită a se reține că ADS este un simplu administrator al acestui teren conform art. 4 din Legea nr. 268/2001, iar prejudiciul nu este cert deoarece reclamanta nu își administrează singură bunurile ci încheie prin licitație prin intermediul Fundației PATRIMONIU contracte de arendă sau închiriere cu diverse persoane fizice sau juridice, modul de calcul al acestuia fiind total neconvingător.
Mai mult, reclamanta nu este îndreptățită să solicite despăgubiri începând cu momentul expirării termenului de 30 de zile de la adoptarea Hotărârii nr. 13/2011 a CJSDPPT Călărași întrucât întreaga documentație de retrocedare înaintată ADS prin adresa nr. 9732/19.01.2011 a fost returnată pentru motive temeinice prin adresa nr. 70.482/18.04.2011, nefiind obiectiv posibilă predarea terenului revendicat către Comisia locală B..
În drept întâmpinarea a fost motivată pe prevederile art. 205 C. p.c. și pe toate prevederile legale invocate în cuprinsul său.
Au fost anexate în copie înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul întâmpinării, aflate la filele 74-121 din dosar.
Celelalte pârâte nu au depus întâmpinare.
La data de 10.05.2013 A. R. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta ADS aflată la filele 124-147 din dosar, solicitând respingerea excepțiilor ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei a se lua act de recunoașterile exprese ale pârâtei ce reies din întâmpinare, referitoare la faptul că prin Hot. Nr. 15/06.09.2010 Consiliul de Administrație al ADS și-a dat acordul pentru retrocedarea prin comasare a suprafeței de 1511,35 ha teren agricol cu amplasamentul pe raza administrativă a ., prin Hot. Nr. 983/11.11.2010 CJSDPPT Călărași a validat dreptul de proprietate al Academiei Române în anexa 28, iar prin Hot. Nr. 13/11.01.2011 CJSDPPT Călărași a validat amplasamentul pe teritoriul administrativ al localității B., jud. Călărași și de asemenea că se recunoaște faptul că reclamanta nu a beneficiat de nici o punere în posesie pe alte amplasamente, în alt județ.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtelor, iar pentru pârâta ADS proba cu înscrisuri, celelalte pârâte nesolicitând probe în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta ADS instanța o va respinge ca neîntemeiată, pe considerentul că deși reclamanta nu este titulara unui drept pentru care să existe un raport juridic stabilit între aceasta și pârâta ADS, prezenta acțiune este precizată ca o acțiune oblică exercitată în calitate de titular al unui drept de proprietate recunoscut de pârâtă (Hotărârea nr. 15/06.09.2010 a Consiliului de Administrație al ADS), a cărui exercitare sub toate aspectele sale - posesie, folosință și dispoziție - depinde în mod direct de îndeplinirea unei obligații legale de a face din partea acesteia, respectiv de a încheia protocolul de predare-primire al terenului care face obiectul prezentei acțiuni. În speță instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite în principiu condițiile de exercitare și admisibilitate ale acțiunii oblice fondate pe art. 974 C. civil, dreptul de a o exercita în numele C. B. și CJSDPPT Călărași fiind legitim, propriu, născut și actual încă de la emiterea de către CJSDPPT Călărași a Hotărârii nr. 13/11.01.2011, având o creanță certă, lichidă și exigibilă în sens larg materializată sub forma unui drept de proprietate cert și definitiv, termenul legal de punere în posesie fiind depășit cu mult înainte de promovarea acțiunii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța urmează a o respinge motivat de aceea că aceasta nu este o veritabilă excepție reglementată expres de dreptul material sau procedural român, invocarea libertății de decizie a pârâtei ADS în considerarea art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 și art. 9 din HGR 626/2001 nefiind incidente în cauză în măsura în care neîncheierea protocolului de predare primire nu se datorează decât stării sale de pasivitate și nu a unor elemente de fond, așa cum susține reclamanta prin motivele de fapt ale acțiunii.
Ori, această apărare a reclamantei nu poate fi examinată exclusiv prin analizarea stricto sensu a textelor legale invocate ci în contextul motivelor invocate în cuprinsul acțiunii, față de care instanța va analiza și cererea pe fond, fără a face o extrapolare sau o restrângere a acestora. Atât timp cât dreptul de proprietate al reclamantei este recunoscut de ADS iar această instituție a fost implicată direct în procedura de retrocedare, legislația în vigoare nelimitând controlul judiciar decât în mod expres, în privința emiterii unor acte de entități cu atribuții jurisdicționale în materia specială a fondului funciar, excepția se dovedește a fi neîntemeiată.
Pe fondul cauzei instanța apreciază că acțiunea reclamantei vizând capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele motive:
Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de ambele părți precum și din conținutul răspunsului la interogatoriu înaintat de ADS la dosar, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului ce face obiectul litigiului prezent este recunoscut prin Hotărârea nr. 15/06.09.2010 a Consiliul de Administrație al ADS care și-a dat acordul pentru retrocedarea prin comasare a suprafeței de 1511,35 ha teren agricol cu amplasamentul pe raza administrativă a ., validat prin Hotărârea nr. 983/11.11.2010 a CJSDPPT Călărași în anexa 28, și stabilit ca amplasament prin Hot. Nr. 13/11.01.2011 CJSDPPT Călărași pe teritoriul administrativ al localității B., jud. Călărași.
Din susținerile reclamantei rezultă că aceste hotărâri nu au fost atacate în instanță sau pe o altă cale, astfel că sunt definitive și executorii, aspect necontestat de nici una dintre pârâte.
Rezultă că în conformitate cu art. din Primul Protocol adițional la CEDO reclamanta deține un bun pentru care trebuie oferite garanțiile procesuale ale exercitării dreptului de proprietate atât de iure cât și de facto, cu toate atributele pe care acesta le are, respectiv dispoziția, folosința și posesia, orice restrângere a acestuia drept fiind condiționată de cauze de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile dreptului internațional.
Art. 1 alin. 2 din Protocol admite lipsa temporară de folosință în cauze speciale legate de interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor, contribuțiilor sau amenzilor reținute în sarcina titularului dreptului, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța va analiza astfel îndeplinirea condițiilor necesare și legale care trebuie îndeplinite în speță pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantei. Astfel, se constată că susținerile pârâtei ADS privitoare la faptul că nu poate fi de acord cu predarea terenului în suprafață de 1511,35 ha și cu încheierea protocolul de predare primire a terenului mai sus menționat cu pârâta C. . validat în favoarea reclamantei dreptul de proprietate pentru aceeași suprafață de teren și tot prin comasare pe raza jud. V. sunt neîntemeiate deoarece pe de o parte nu există un impediment legal atât timp cât Hotărârile CJSDPPT V. nr. 117/09.12.2003, nr. 118/2003, nr. 33/2009 și 34/2009 și Hotărârea nr. 194/2010, CJSDPPT V. prin care s-a mai validat o dată aceeași suprafață de teren pot fi revocate de autoritatea emitentă deoarece nu au intrat în circuitul civil (aspect recunoscut de pârâta ADS prin întâmpinare, unde se arată că reclamanta nu a beneficiat de nici o punere în posesie pe alte amplasamente, în alt județ) sau anulate la cererea instituțiilor abilitate a promova astfel de acțiuni, iar pe de altă parte tot pârâta susține că deși nu are informații exacte se pare că reîntoarcerea în patrimoniul ADS a suprafețelor de teren de pe raza jud. V. predate prin protocoalele nr._/03.06.2004 și nr._/03.06.2004 nu se poate realiza întrucât au fost emise titluri de proprietate, fiind de mult în proprietatea altor persoane decât cea vizată prin încheierea protocoalelor, respectiv A. R.. Rezultă în mod neechivoc faptul că aceste impedimente nu sunt de natură a afecta dreptul de proprietate al reclamantei, iar raporturile juridice dintre pârâta ADS și CJDPPT V. și comisiile locale de fond funciar implicare în semnarea protocoalelor mai sus amintite trebuie clarificate între aceste părți, ca și anularea actelor administrative emise și care au rămas fără efect în raport cu reclamanta. De altfel se desprinde concluzia că pârâta ADS nu cunoaște în concret situația juridică a terenurilor ce au făcut obiectul comasării pentru suprafața de 1511,35 ha pe raza jud. V. atât timp cât face afirmații de genul celor de mai sus și totodată implicit recunoaște că rezolvarea situației determinată de comasarea ternului pe raza jud. V. îi revine în mod direct, arătând că a solicitat în temeiul art. 49 alin. 2 din HG nr. 890/2005, prin adresa nr. 77.792/25.02.2013 o hotărâre din partea CJSDPPT V. de anulare-revocare a celor 4 hotărâri pentru a nu exista susceptibilitatea unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate prin comasare Academiei Române. O astfel de apărare ar fi fost întemeiată numai prin refuzul Consiliului de Administrație al ADS de a aproba reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului prin comasare pe raza jud. Călărași, ori în speța de față este clar că aceste susțineri nu au temei, cunoscându-se situația la momentul emiterii Hotărârii nr. 15/06.09.2010.
Din conținutul actelor ce urmau să stea la baza predării suprafeței de teren de 1511,35 ha analizate prin prisma art. 49 alin. 2 din HG nr. 890/2005, art. 9 din Legea nr. 1/2000 (nu sunt afectate retrocedările pe vechile amplasamente) și având în vedere și conținutul Hotărârii nr. 837/06.08.2012 a CJSDPPT Călărași rezultă că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamantă toate condițiile necesare acestei operațiuni și a încheierii protocolului de predare primire dintre pârâtele ADS și pârâta C. . .
Astfel, amplasamentul terenului este identificat iar termenele prevăzute de art. 12 alin. 5 și 7 din Legea nr. 1/2000 cu completările și modificările ulterioare și ale art. 47 alin. 1 din HG nr. 890/2005 au curs de la data înaintării de către CJSDPPT Călărași a documentației complete, termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii de retrocedare și a documentației ce a stat la baza acesteia către ADS, care avea obligația de a preda terenul pe bază de protocol către C. B. în vederea punerii în posesie a reclamantei și înaintarea documentației către CJSDPPT Călărași în vederea întocmirii Titlului de Proprietate. Se constată că motivul pentru care nu s-a procedat până în prezent la punerea în posesie a reclamantei și nu s-a emis titlul de proprietate este starea de pasivitate a pârâtelor, așa cum rezultă și din răspunsul dat notificării nr. 770/17.10.2011 transmisă prin executor judecătoresc (adresa nr._/26.10.2011), astfel că instanța urmează a obliga pârâta Agenția D. Statului să predea către C. . teren de 1511,35 ha ce face obiectul Hotărârii CJSDPPT Călărași nr. 13/11.01.2011 și să încheie cu aceasta protocolul de predare primire a terenului mai sus menționat.
Procedura specială instituită de art. 27 alin 1 din Legea nr. 18/1991 impune ca punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți să aibă loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Competența pentru efectuarea actelor premergătoare enumerate anterior aparține comisiei locale de fond funciar conform art. 5 lit. i din HG nr. 890/2005.
În speță, C. B. nu a făcut punerea în posesie a reclamantei motivat de neîncheirea protocolului de predare-primire cu ADS, fără a face dovada că a efectuat vreun demers în acest sens.
Deși i-a fost înaintat interogatoriul formulat de reclamantă, C. B. nu a înțeles să formuleze vreun răspuns, iar în raport cu toate circumstanțele cauzei instanța va considera acest fapt ca o recunoaștere a pretenției reclamantei, conform art. 358 C. pr. Civ., urmând ca față de faptul că Președintele acestei comisii este P. . din Legea nr. 18/1991) să oblige pârâtele C. . . procesul verbal de punere în posesie, fișa de punere în posesie și să procedeze la punerea efectivă în posesie a reclamantei cu suprafața de 1511,35 ha mai sus menționată, iar pe cale de consecință să înainteze documentația pentru întocmirea titlului de proprietate.
Cu privire la cererea reclamantei de aplicare a daunelor cominatorii pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârâte după rămânerea definitivă a hotărârii, instanța o va respinge ca nefondată, neexistând temei legal în acest sens, instituția daunelor cominatorii fiind incidentă fazei de executare silită a obligației, prevăzută în vechiul Cod de procedură civilă și interzisă prin prevederile art. 906 C. pr. Civ.
Față de cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată a pârâtelor în solidar, instanța apreciază că aceasta este fondată numai în parte conform art. 451-453 și 455 C. pr. civilă, în limita sumei de 2446,17 lei care a fost dovedită, constând în onorariu avocat, cheltuieli de expediție acte către instanță și cheltuieli de transport dovedite prin înscrisuri (BF nr. 70/29.05.2013, BF nr. 282/19.06.2013, extras de cont, factura fiscală 883/29.03.2013, factura fiscală_/07.05.2013, factura fiscală nr._/28.03.2013), cu excepția sumei de 120 lei pentru deplasarea din 12.03.2013 pentru care nu există document justificativ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta Agenția D. Statului.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta A. R., cu sediul ales în București, ., parter, . în contradictoriu cu C. . B. și Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1.
Obligă pârâta Agenția D. Statului să predea către C. . teren de 1511,35 ha ce face obiectul Hotărârii CJSDPPT Călărași nr. 13/11.01.2011.
Obligă pârâta Agenția D. Statului și pe pârâta C. . protocolul de predare primire a terenului mai sus menționat.
Obligă pârâtele C. . . procesul verbal de punere în posesie, fișa de punere în posesie și să procedeze la punerea efectivă în posesie a reclamantei cu suprafața de 1511,35 ha mai sus menționată, iar pe cale de consecință să înainteze documentația pentru întocmirea titlului de proprietate.
Respinge cererea reclamantei de aplicare a daunelor cominatorii.
Admite în parte cererea reclamantei de obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtele în solidar la plată către reclamantă a sumei de 2446,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2013.
P. GREFIER
C. S. C. V. N.
Red. CC
Dact VN
Exemp 6/ 17.07. 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 936/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1869/2013.... → |
|---|
