Plângere contravenţională. Sentința nr. 215/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 6959/202/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.215
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petenta S.C. V. T. S.R.L, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/26.10.2012 întocmit de I.S.C.T.R. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele C.pr.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, învederându-se instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare, atestat operator radar, graficul de patrulare al agentului constatator din data de 16.10.2012, buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, cazier auto pentru petent și înregistrare video pe suport magnetic, după care;
Instanța, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de părți, respectiv cele existente la dosarul cauzei, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte probe de administrat, declară dezbaterile închise, conform art. 150 C.pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
După ședință s-a depus de către petentă cerere de chemare în garanție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2012 sub nr._, petenta S.C. V. T. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012 și comunicat petentei la data de 29.10.2012. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii cu amenda aplicată prin procesul-verbal cu sancțiunea constând în „Avertisment”.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 26.10.2012, ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, condus de conducătorul auto M. M., a fost oprit în trafic pentru a prezenta agentului constatator diagramele tahografice pentru ultimele 28 de zile sau certificatul de desfășurare a activității.
Petenta nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal sau a temeiniciei constatărilor agentului constatator cuprinse în acesta, dar a arătat că M. M. a fost angajat în calitate de conducător auto la data de 08.10.2012, iar în intervalul 08.10._12 acesta a desfășurat alte activități decât conducerea autovehiculelor.
Petenta nu a motivat în drept plângerea formulată, iar în temeiul art. 242 alin.2 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.
În susținerea considerentelor plângerii, petenta a atașat acesteia, în copie, procesul-verbal . nr._ (f. 6- 7), dovada comunicării procesului-verbal (f. 8), contractul individual de muncă nr. 12/08.10.2012 (f.9-10), înregistrări din bazele de date ARR și „Registrul General de evidență a salariaților” (f.11-12), certificatul de desfășurare a activității nr. 44/26.10.2012 (fila 13).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare și completare la întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei constatate prin procesul-verbal atacat și a reiterat temeiurile de drept în baza cărora a fost constatată contravenția și înscrisurile pe care conducătorul auto angajat al petentei trebuia să le prezinte la momentul controlului.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să nu ia în considerare certificatul de desfășurare a activității depus de petentă, întrucât acesta a fost întocmit ulterior constatării, cu intenția de a evita plata amenzii. Intimatul a mai arătat că din Scrisoarea de transport CMR din 26.10.2012 aflată la bordul autovehiculului rezultă că transportul a început la data de 25.10.2012, astfel încât nu pot fi reale afirmațiile din Certificatul de desfășurare a activității, în sensul că M. M. ar fi desfășurat o altă activitate decât condusul până la data de 26.10.2012, ora 7.
Cu privire la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate, intimatul a solicitat respingerea acesteia și a arătat că fapta imputată petentei este considerată de legiuitor ca o faptă gravă, iar în cuprinsul OG 37/2007 nu este prevăzută, pentru faptele sancționate de acest act normativ, sancțiunea constând în „Avertisment”.
Intimatul a mai arătat că la sancționarea faptei, agentul constatator a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei avut în vedere de legiuitor prin incriminarea acesteia și prin stabilirea unor limite ridicate ale sancțiunilor, dar și criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind individualizarea sancțiunii, amenda aplicată fiind egală cu minimul special prevăzut de lege.
În consecință, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic întocmit.
În drept, intimatul a invocat prevederile 115-118 C.pr.civ, O.G. 2/2001, OG 37/2007 și Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985, modificat și completat prin Regulamentul (CE) nr. 561/2006, iar în temeiul art. 242 alin. 2 din C.pr.civ a solicitat judecarea în lipsă.
În completarea la întâmpinare, intimatul a arătat că săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută de agentul constatator este dovedită și de mențiunile din Formularul de control în trafic . nr. 8565/26.10.2012 semnat de conducătorul auto M. M..
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a atașat la întâmpinare și la completarea la întâmpinare, în copie, Formularul de control în trafic . nr. 8565/26.10.2012 (f. 20), copia conformă a licenței comunitare nr._ (f. 18), certificatele de înmatriculare ale autoutilitarei și semiremorcii (f. 19), documentele conducătorului auto (f. 20-21), avizul de însoțire a mărfii (f. 22), scrisoarea de transport (f. 23), certificatul de justificare a activităților (f. 24), diagramele tahografice pentru perioada 30.08._12 (f. 25-28) și fișa operatorului de transport (f. 29-30).
În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat la cererea petentei și a intimatului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
După pronunțarea soluției în cauză, petenta a depus prin registratura instanței o cerere de chemare în garanție a conducătorului auto M. M.. Întrucât prin pronunțarea minutei instanța s-a dezînvestit, iar cererea a fost depusă după acest moment procesual, instanța nu o poate soluționa în același cadru procesual și nu poate dispune nicio măsură cu privire la această cerere. Pentru valorificarea pretențiilor cuprinse în cererea de chemare în garanție formulată, petenta se poate adresa instanței competente.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal verbal . nr._ dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012, s-a constatat săvârșirea de către petenta S.C. V. T. S.R.L. a contravenției prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007. În procesul-verbal s-a reținut că la data de 26.10.2012, ora 9.40, la controlului efectuat în trafic pe DN 21 km 110 asupra ansamblului format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, care efectua transport de marfă conform Scrisorii de transport CMR din 16.10.2012, s-a constatat că șoferul acesteia nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahografice pentru ultimele 28 de zile prevăzut de Regulamentul CE nr. 561/2006, și nici formularul de desfășurare a activității din care să reiasă ce activitate a desfășurat în ultimele 28 de zile.
Cu ocazia controlului, pe baza constatărilor efectuate, s-a întocmit Formularul de control . nr._ care a fost semnat de conducătorul auto, un exemplar fiindu-i înmânat acestuia.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea constând în amendă în sumă de 4000 lei și i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 ore de la comunicare.
În procesul-verbal de contravenție se face mențiunea că la bordul autovehiculului se găsea o singură diagramă tahograf, care a fost semnată și ștampilată de agentul constatator.
Instanța constată că înscrisul denumit Certificat de desfășurare a activității depus de petentă (f.13) nu poartă semnătura și ștampila agentului constatator, pentru a face dovada că acest înscris a existat la data controlului și a fost prezentat agentului constatator.
Acest fapt este confirmat de mențiunile din formularul de control de la fila 20, în care se menționează că șoferul nu a prezentat numărul necesar de diagrame și nici formularul de desfășurare a activității pentru această perioadă, documentul fiind semnat de conducătorul auto și de agentul constatator.
Din înscrisurile depuse de petentă și de intimat se constată că la momentul constatării contravenției, conducătorul auto angajat al petentei deținea asupra sa o singură diagramă tahografică pentru data de 26.10.2012.
Conform formularului anexă a Regulamentului 561/2006 folosit de petent, astfel cum este publicat în baza de date a Buletinului Oficial al Uniunii Europene, acest înscris se completează de către operatorul de transport, se semnează înainte de călătorie și se păstrează împreună cu înregistrările originale ale aparaturii de control.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent pe baza constatărilor proprii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentei, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.
Verificând procesul-verbal de contravenție verbal . nr._ dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, iar sancțiunea a fost legal aplicată, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 prima teză din OG 2/2001 și art. 9 din OG 37/2007.
De asemenea, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit și sancțiunea a fost aplicată de o persoană competentă conform art. 9 alin. 4 din OG 37/2007.
După ce a stabilit că procesul-verbal a fost legal întocmit, procedura de constatare a fost corectă și sancțiunile au fost aplicate în limitele stabilite de lege, instanța urmează să analizeze temeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal pe baza susținerilor și dovezilor produse de petentă în fața instanței și a apărărilor intimatului.
Întrucât în procesul-verbal atacat situația de fapt a fost stabilită pe baza constatărilor directe prin propriile simțuri ale agentului constatator, agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, constatările acestuia se bucură de o prezumție de veridicitate, revenindu-i petentului sarcina de a proba netemeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal.
Cu titlu preliminar, instanța reține că OG 37/2007 a fost emisă în scopul punerii în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006. Conform punctului 14 din preambul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 „Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile”.
Din considerentul anterior expus rezultă că obligația de a prezenta agentului constatator diagramele tahografice sau dovada imposibilității prezentării acestora nu este acela de a asigura existența fizică a acestora, ci de a pune organul de control în situația de a verifica dacă au fost respectate regulile privitoare la timpii de conducere și de odihnă și de a lua măsurile legale pentru înlăturarea pericolului produs prin nerespectarea acestora pentru conducătorul auto și pentru ceilalți participanți la trafic.
În aceste condiții, chiar dacă operatorul de transport dovedește faptul că au existat fizic documentele indicate, dar din anumite motive nu au putut fi prezentate agentului constatator, acest fapt nu înlătură vinovăția acestuia, ci o accentuează, întrucât prin omisiunea sa culpabilă, operatorul de transport a pus autoritățile statului în imposibilitate de a verifica dacă prevederile legale au fost respectate și de a lua măsurile legale.
Aplicând aceste principii la cauza de față, instanța constată că petenta a prezentat un înscris denumit „certificat de desfășurare a activității” completat, semnat și ștampilat, dar care nu poartă semnătura și ștampila de control a agentului constatator, ceea ce nu poate conduce la concluzia netemeiniciei procesului-verbal, înscrisul neavând nicio valoare probatorie astfel cum a fost depus la dosar.
Din analiza formularului se constată că înscrierea mențiunilor cuprinse în acesta se bazează pe buna credință a operatorului de transport, întrucât actul nu conține nici un element intrinsec și nu este înregistrat în nicio evidență externă operatorului de transport care i-ar putea da o dată certă. Acest înscris poate căpăta valoare probatorie în fața instanței doar atunci când este vizat de agentul constatator cu ocazia controlului, viză care să ateste existența lui la momentul controlului și faptul că agentul constatator a luat cunoștință de mențiunile înscrise în el.
Astfel cum s-a reținut anterior, chiar dacă înscrisul depus de petentă a existat la data controlului, faptul că el nu a fost prezentat agentului constatator, l-a pus pe acesta în imposibilitatea de a verifica respectarea de către petentă, în calitate de operator de transport, a normelor privitoare la respectarea timpilor de odihnă și de conducere, fiind realizat pericolul social vizat de norma de incriminare.
Având în vedere motivele expuse, instanța constată că petenta, deși îi revenea sarcina probei în acest sens, nu a făcut dovada faptului că la momentul controlului a asigurat existența diagramelor tahografice sau a certificatului de desfășurare a activității la bordul autovehiculului pe care îl folosea în calitate de operator de transport, pentru conducătorul auto M. M., astfel încât procesul-verbal este nu numai legal, dar și temeinic.
În analiza solicitării petentei privind înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea constând în avertisment, instanța va avea în vedere normele legale incidente.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Din analiza prevederilor legale anterior menționate, contrar susținerilor intimatului, instanța constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.
Din punct de vedere procedural, în temeiul art. 1169 C.civ.1864, atunci când printr-o plângere contravențională petentul susține că fapta sa a fost de o gravitate redusă și solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, îi revine sarcina de a proba împrejurările care să justifice o astfel de măsură.
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate și a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta constatată.
Pentru a evalua pericolul social concret și gravitatea faptei reținute în procesul-verbal, instanța trebuie să aplice criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 la circumstanțele concrete ale faptei, pornind de la pericolul abstract vizat de norma de incriminare.
Instanța constată că petenta a fost sancționată conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2011, care prevede: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital;”.
Din textul legal menționat rezultă că legiuitorul român, în concordanță cu legislația europeană în domeniul transporturilor, a caracterizat drept încălcări foarte grave fapte de tipul celei pentru care a fost sancționată petenta. Pentru a evalua pericolul social concret al faptei contravenționale imputate petentei, instanța va avea în vedere scopul instituirii acestei norme astfel cum a fost enunțat la pct. 17 din Preambulul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 în care se arată că „Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de condus pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore”, precum și modalitățile de realizare a acestui scop arătate la punctul 14 din același document, enunțat anterior.
Aplicând la cauza de față, instanța constată că petenta nu a relevat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că neprezentarea diagramelor tahografice sau a certificatului de desfășurare a activității pe ultimele 28 de zile nu a generat niciun pericol pentru siguranța traficului rutier, astfel încât fapta contravențională imputată nu poate fi caracterizată de un pericol social diminuat față de cel vizat de norma de incriminare.
În aceste condiții, instanța, în concordanță cu prevederile punctului 26 din Preambulul Regulamentului menționat, consideră că scopul instituirii normelor de sancționare poate fi atins în cauza de față doar prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu, sancțiunea cu amenda în cuantum de 4000 lei aplicată prin procesul-verbal atacat îndeplinind toate aceste cerințe ale legiuitorului european.
În consecință, întrucât petenta nu a dovedit nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că faptele sale sunt lipsite de pericolul social vizat de normele de sancționare a contravenției constatate prin procesul-verbal . nr._ dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea contravențională a fost legal aplicată și temeinic individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. V. T. S.R.L., cu sediul în București, ., .. 32, Sector 5, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul procesual ales în mun. C., ., nr. 2, .. C., împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de intimat la data de 26.10.2012.
Menține ca legal și temeinic întocmit proces-verbal menționat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex. 5/30.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2558/2013.... | Cereri. Sentința nr. 2246/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
