Plângere contravenţională. Sentința nr. 2437/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2437/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1731/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2437/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător M. S.
Grefier L. B.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta D. M. TRANS SRL în contradictoriu cu intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI împotriva procesului-verbal de contravenție .> CP nr._
din data de 03.02.2013 întocmit de I. Călărași - Secție Poliție D..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petentă administratorul Lăchioiu D. D., legitimat cu CI . nr._/11.11.2009, asistat de avocat Tibișoiu D. D., în temeiul împuternicirii avocațiale . nr._/2013, aflată în copie la fila 12 din dosar, iar pentru intimat a răspuns consilier juridic T. C., în temeiul delegației nr._/2013, aflată la fila 67 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, după care,
Se constată că în cauză intimatul nu a depus întâmpinare.
Instanța pune în discuția reprezentanților părților, admisibilitatea probatoriilor propuse de către petentă prin plângerea formulată.
Apărătorul petentului, având cuvântul, propune proba cu înscrisurile atașate la dosar și în temeiul art. 254 alin 3 C.pr.civ. text de lege coroborat cu principiul rolului activ al instanței, proba testimonială, cu martorul S. F. B. - în calitate de conducător auto.
Cons.jur. C.T., având cuvântul, se opune probei testimoniale, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei. Solicită a se lua act că nu se opune probei cu înscrisurile depuse la dosar de către societatea petentă.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, solicită a se lua act că nu propune probe.
Încuviințează în parte probele propuse de petent, prin apărătorul său, în sensul că în temeiul disp. art. 255 C.pr.civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, pe care o constată administrată și respinge proba testimonială propusă de acesta, privind audierea martorului S. F. B..
Instanța constată administrată proba cu înscrisuri, nefiind alte cereri de formulat, probe noi de administrat declară dezbaterile închise, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, părților pentru susțineri în fond.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii petentului pentru faptul că este o situație atipică, apreciindu-se că și agentul de circulație trebuie să dea dovada de profesionalism, să întocmească în forma cerută de lege procesul-verbal Se critică astfel conținutul actului sancționator, respectiv faptul că, deși la constatarea faptei au fost obiecțiuni, acestea nu s-au consemnat, iar la rubrica ”Alte mențiuni „ nu s-a făcut absolut nicio mențiune, astfel că, din punctul său de vedere apreciază că procesul-verbal nu este legal întocmit. Un alt motiv de nelegalitate constă în nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001- lipsa unui martor care să certifice situația expusă în conținutul procesului-verbal și care atrage nulitatea actului sancționator. Numitul S. F. B. nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitatea imputată de organul constatator, ci pentru perioada respectivă figura ca desfășurând o altă activitate decât condusul.
În fapt, se arată că petenta a fost oprită în trafic și la control a prezentat toate actele solicitate, respectiv un certificat de deces, acest din urmă act absolvind-o pe petentă de prezentarea diagramelor tahograf. Precizează că este de notorietate că Judecătoria Călărași se confruntă cu un număr mare de plângeri contravenționale de acest gen. Solicită a se lua act că s-a prezentat și diagrama tahograf pentru care a fost oprit conducătorul auto. Învederează că, orice dubiu profită petentei, care a prezentat actele solicitate, cu mențiunea că nu i s-a întocmit pe loc procesul-verbal contestat.
De asemenea, apreciază că șoferul nu are împuternicirea legală de a reprezenta societatea petentă în raporturile cu terții.
Solicită a se lua act că la dosar sunt toate diagramele pe o perioadă de 28 de zile și că la data controlului efectuat, șoferul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci figura ca desfășurând o altă activitate decât condusul, agentul constatator neputând proba că nu i s-ar fi prezentat documentele solicitate la control. În concluzie, în raport de practica și jurisprudența pe aceste cauze se apreciază că sarcina probei revine agentului constatator care a întocmit procesul-verbal și care în cazul de față nu are dovezi pentru ca actul sancționator să se bucure de legalitate și temeinice. Nu există nicio dovadă cu privire la faptul că agentul C. C. este cadru apt pentru a aplica sancțiuni contravenționale. În concluzie solicită anularea procesului-verbal, ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii formulate de petent și menținerea procesului-verbal ca legal si temeinic întocmit.
Apreciază că apărătorul petentei se referă la o nulitate relativă, care nu a adus vreo vătămare părții care a invocat-o și solicită a se lua act că la dosar există o dovadă din care rezultă că polițistul care a încheiat procesul-verbal este și agent rutier și poate încheia procese verbale.
INSTANȚA
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 14.03.2013 petenta . SRL, cu sediul în ., având CUI_ prin reprezentatul său legal, Lachioiu D. A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 03.02.2013 de intimatul I.P.J. Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună în principal anularea sus menționatului proces verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petenta arată că, în data de 03.02.2012, orele 16,40, numitul S. F. B., angajat al său din data de 06.07.2012, conducea autoutilitara marca M. cu numărul_ .
Mai arată că, numitul S. F. B. nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitatea imputată de organul constatator, astfel cum rezultă din certificatul de atestare a activității din data de 02.02.2013, anexat, iar pentru perioada respectivă acesta figura ca „ desfășurând o altă activitate decât condusul ”.
De asemenea, invocă nulitatea procesului verbal, conform art. 16 din OG 2/2001 și art. 19 din același act normativ, întrucât în procesul verbal este indicat greșit temeiul de drept din actul normativ sancționator, fiind astfel vătămată și de asemenea nu este indicat nici un martor în conținutul actului sancționator.
Totodată,un alt motiv de nelegalitate care ar conduce la anularea acestuia este reprezentat de lipsa mențiunilor referitoare la posibilitatea contestării procesului verbal, respectiv instanța care ar fi competentă să soluționeze o asemenea contestație.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, întrucât agentul constatator a refuzat orice individualizare a sancțiunii și nu a avut în vedere elementele cu ajutorul cărora să aprecieze gradul de pericol social al faptei, in concreto. Menționează că în urmă cu două zile decedase mama angajatului său, motiv pentru care acesta nu se mai afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci efectua diverse acțiuni în interes personal.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG 2/2001 R.
În drept, art. 148 și urm. C proc. civilă, art. 192, art. 194 din N.CPr.Civ., art. 31 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii sale petenta a indicat probele de care înțelege să se folosească în susținerea acesteia, respective înscrisuri, martori, precum și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri pentru o justă soluționare a cauzei și aflarea adevărului.
Procedând la verificarea cererii, în condițiile art. 200 C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta nu îndeplinește o . cerințe prevăzute la art. 194 C.p.civ., în sensul că nu au fost indicate în cuprinsul ei codul numeric personal al administratorului societății și domiciliul acestuia, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale societății. S-a solicitat de asemenea să se depună o copie lizibilă a procesului verbal de îndeplinire a procedurii (de afișare) cu mențiunea conform cu originalul și să indice numele și prenumele martorului de care înțelege să se folosească în susținerea plângerii, pentru a fi citat.
Petentei i-au fost comunicate lipsurile cererii cu adresa emisă la data de 18.03.2013, aceasta le-a primit personal la data de 21.03.2013, conform dovezii de înmânare aflată la fila 15 din dosar, dar nu le-a completat în totalitate, în sensul că nu a comunicat numele și prenumele martorului de care înțelege să se folosească în susținerea plângerii pentru a fi citat, dar nici nu menționat expres că renunță la proba testimonială și solicită numai proba cu înscrisuri, (răspunsul fiind făcut prin avocat) în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 200 al. 2 C.p.civ.
Având în vedere această situație de fapt, văzând și disp. art.200 al. 3 C.p.civ., instanța a anulat plângerea formulată de petentă la data de 09.04.2013, prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu la aceiași dată.
Împotriva încheierii de anulare pronunțată în data de 09.04.2013 petenta a formulat cerere de reexaminare pe care instanța admis-o la data de 07.06.2013, revenind asupra măsurii anulării plângerii contravenționale și dispunând retrimiterea cauzei completului legal investit.
Instanța la termenul din data de 17.09.2013, a încuviințat proba cu înscrisuri propusă de petentă și a respins proba cu martori,ca neconcludentă soluționării cauzei, având în vedere că martorul propus este salariatul societății petente.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 03.02.2013 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I. Călărași – Secție Poliție D., procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petenta . SRL a contravenției prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. 37/2007, constând în aceea că petenta a dispus efectuarea unui transport cu autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_, dotată cu tahograf analogic, condusă de șoferul S. F. B., iar la controlul efectuat nu a prezentat numărul necesar de diagrame tahografice pentru o perioadă precedentă controlului de 28 de zile.
Procesul-verbal nu a fost semnat de reprezentantul societății petente, la rubrica alte mențiuni, făcându-se mențiunea “De față nu a fost niciun reprezentant al firmei” procesul-verbal urmează a fi înaintat la sediul firmei.
Prin acest proces-verbal petenta a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 8000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la excepția nulității invocată de petentă în temeiul art. 19 din OG 2/2001, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului societății petente, actul urmând a fi trimis la sediul firmei, însă petenta nu a indicat în mod clar în ce constă vătămarea produsă, vătămare care să conducă la anularea procesului verbal.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.G. nr. 37/2007 stabilesc cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR. De asemenea, ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, denumite în continuare tahografe sau tahografe digitale.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Art. 8 alin. 1 din O.G. 37/2007 prevede faptele grave și care reprezintă contravenții doar dacă, potrivit legii penale, nu reprezintă infracțiuni, iar la pct. 31 este prevăzută ca fiind astfel de faptă neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, sancțiunea fiind aplicabilă întreprinderii de transport rutier, așa cum dispune art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Apărarea petentei, în sensul că șoferulSamson Florinb B. nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu este probată.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată în conformitate cu normele legale.
Fapta contravențională descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției constă în fapta petentei de a dispune efectuarea unui transport de către șoferul S. F. fără ca acesta să poată prezenta diagramele tahografice sau un alt document în acest sens.
Cu privire la cererea subsidiară, instanța constată că amenda este orientată către minimul prevăzut de actul normativ incident, iar sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru îndeplinirea scopului prevăzut de O.G. 37/2007. Astfel, acest act normativ a fost adoptat pentru a transpune normele europene în această materie și pe cale de consecință asigurarea respectării de către șoferi a orelor de odihnă, asigurându-se în acest fel siguranța în trafic a tuturor participanților.
În consecință, urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și a menține procesul verbal de constatare a contravenției, ca legal și temeinic întocmit și implicit, sancțiunea aplicată în baza acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității procesului-verbal de contravenție invocată de petentă în temeiul art. 19 din OG 2/2001.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. M. Trans, cu sediul în ., având CUI_, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimatul I. Călărași la data de 03.02.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. S. M. B. L.
Red.S.M.
Thred.B.L.
Ex. 4/17.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 234/2013. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
