Plângere contravenţională. Sentința nr. 2976/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2976/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4315/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă Nr. 2976
Ședința publică din data de 23.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - O. V.
Grefier – V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. S. . cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier București - I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 19.06.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 22.10.2013 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2013, iar în urma deliberărilor avute a pronunțat următoarea soluție ;
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față ;
Prin plângerea introdusă la această instanță la data de 12.07.2013 și înregistrată sub nr._, petenta S.C. S. ._, cu sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la avocat C. A., cu sediul în Slobozia, ., ., jud. Ialomița, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - I.S.C.T.R, cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 2, .. C., să se dispună anularea procesului–verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 19.06.2013, ca nelegal și neîntemeiat,precum și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 19.06.2013 microbuzul cu numărul de înmatriculare_, ce-i aparține, a fost controlat în trafic în localitatea Drajna, constatându-se că șoferul G. V. nu a fost comunicat ca fiind angajatul societății în termenul de 15 zile, deși acesta era angajat din data de 02.05.2011.
Petenta consideră că procesul verbal de contravenție a fost dresat fără respectarea prevederilor legale ale art. 17 din OG nr. 2/2001, în sensul că în cuprinsul actului constatator este incorect indicat temeiul de drept al faptei reținute, ceea ce echivalează cu nulitatea absolută a actului constatator.
Mai mult de atât, petenta consideră că pentru contravenția reținută în sarcina sa, competentă era ARR, nicidecum intimata și a mai adăugat că a îndeplinit obligația legală, în sensul că a procedat la transmiterea către ARR a unei situații cu privire la personalul existent.
In dovedirea plângerii contravenienta a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat, dovada comunicării acestuia (plicul și confirmarea de primire), precum și o listă cu personalul său (filele 6 – 8).
În conformitate cu dispozițiile art. 206 C.proc.civ., s-a procedat la comunicarea cererii principale și a înscrisurilor atașate către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea respectivei comunicări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii petentei și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit. Se solicită de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 206 alin.1 C.proc.civ. întâmpinarea a fost comunicată petentului, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea respectivei comunicări.
Întrucât petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare, s-a fixat primul termen de judecată la data de 01.10.2013, cu citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 19.06.2013, petentei i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a fost sancționată contravențional pentru că în termen de 15 zile de la angajarea numitului G. V., nu a raportat către A.R.R. angajarea acestuia, fapta fiind prev. de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată conform art.8 alin. 1 și 2 din același act normativ.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Conform art.5 pct.8 din H.G. nr.69/2012 următoarea faptă reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.
Iar conform art. 8 din actul normativ menționat: „
(1) Contravențiile prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
(2) Sancțiunile contravenționale se aplică:
a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1 - 5, 7 - 18 și 24 - 26;
b) conducătorului auto român sau străin, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 6, 19 - 21 și 30;
c) operatorului economic care desfășoară activități conexe transportului rutier, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 22 - 25;
d) școlii de conducători auto, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 29 și 31;
e) centrului de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 27 și 28;
f) instructorului auto autorizat, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 31 și 32”.
Prin urmare nu pot fi reținute susținerile petentei privitor la faptul că temeiul de drept reținut în procesul – verbal contestat nu are legătura cu fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia fapta trebuia constată și sancționată de A.R.R., instanța nu o poate reține având în vedere că potrivit art.10 din H.G. nr.69/2012, inspecția, controlul și supravegherea modului de respectare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 se efectuează în trafic și la sediul operatorilor de transport rutier/întreprinderilor de transport rutier în cont propriu/operatorilor economici care desfășoară activități conexe transportului rutier/furnizorilor și beneficiarilor de bunuri divizibile/centrelor de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere/școlilor de conducători auto/instructorilor auto autorizați de către inspectorii din cadrul I.S.C.T.R., denumiți în continuare inspectori.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, fiind constatată direct prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Este unanim acceptat că procesul – verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție de privește legalitate, veridicitate și autenticitatea în temeiul art.1171 C.civ. raportat la art.47 din O.G. nr.2/2001, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este încălcată prezumția de nevinovăție și dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil. De altfel și din perspectiva jurisprudenței Curții în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unei prezumții de fapt și de drept (Salabiaku c. Franța). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței).
Așadar, la controlul efectuat în traseu în data de 19.06.2013, ora:16.10 a fost oprit microbuzul cu nr. de înmatriculare_ condus de G. V., care efectua transport rutier de călători prin servicii regulate speciale în trafic interjudețean. După verificarea bazei de date s-a constatat că petenta nu a respectat obligația de a transmite Autorității Române Rutiere – A.R.R. prin completarea unui formular electronic modificările privind situația conducătorului auto angajat., respectiv la data controlului nu era raportată angajarea conducătorului auto G. V..
Din legitimația de serviciu (fila 20) reiese că numitul G. V. a fost angajat cu contractul de muncă nr.21 din 02.05.2011.
Totodată din înscrisurile depuse de intimat (filele 17-18) rezultă că la interogarea bazei de date din data de 19.06.2013 conducătorul G. V. nu era raportat.
Petentul a depus un înscris însă din data de 02.07.2013 (ulterior datei comiterii faptei contravenționale. 19.06.2013) din care rezultă că în data de 02.07.2013, se raportase A.R.R. datele privind conducătorul auto G. V. angajat din 02.05.2011 (fila 8).
Pentru considerentele expuse, instanța reține că fapta contravențională reținută prin procesul – verbal . nr._ din 19.06.2013 emis de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier București - I.S.C.T.R există și a fost săvârșită de petenta S.C. S. .> Potrivit disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Or, în cauză, din circumstanțele săvârșirii faptei (conducător auto angajat în anul 2011 este raportat nu în 15 zile ci 2 ani de la angajare) dar și susținerea prezentei plângerii, instanța constată că petenta nu a conștientizat fapta comisă astfel că scopul educativ dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins numai prin aplicarea amenzii contravenționale, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală cât și cea specială.
În consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul S.C. S. . verbal . nr._ din 19.06.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier București - I.S.C.T.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S.C. S. . procesual pentru comunicarea actelor de procedură la avocat C. A., cu sediul în Slobozia, ., ., jud. Ialomița, împotriva procesului verbal . nr._ din 19.06.2013,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier București - I.S.C.T.R cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ., nr. 2, .. C..
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. V. G.
Red. V.O.
Dact. V.G.
Exemp. 5/22.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1914/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1926/2013.... → |
|---|
