Plângere contravenţională. Sentința nr. 940/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 940/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 1274/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 940
Ședința publică de la 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER - Ș. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul F. T. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.02.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul I.P.J.CĂLĂRASI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, procedura de citare, învederându-se faptul că la dosar s-a depus întâmpinare însoțită de înscrisuri și proba video, după care:
Instanța, pentru petent, admite proba cu înscrisuri, respinge proba cu interogatoriul pe care o consideră ca nefiind utilă justei soluționări a cauzei și constată decăderea petentului din proba testimonială față de împrejurarea că acesta nu a indicat numele și adresa martorilor în vederea citării și nici nu a prezentat martorii în fața instanței în vederea audierii lor.
Instanța, pentru intimat, admite proba video și proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte probe de administrat, declară dezbaterile închise, conform art. 150 C.pr.civ. și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2013 sub nr._, petentul F. T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 11.02.2013, pe care l-a criticat pentru netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 11.02.2013 circula pe DN 21 din direcția Călărași spre Slobozia, iar în zona Drajna a inițiat în mod regulamentar manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ într-o zonă în care depășirea era permisă, cu o viteză care se încadra în limitele legale admise, iar porțiunea de drum cu linie întreruptă pe care o avea la dispoziție îi permitea să efectueze această manevră înainte de . acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Petentul a mai arătat că în timp ce se afla în depășire, conducătorul autovehiculului depășit a accelerat, ceea ce nu i-a permis petentului să revină pe sensul său de mers în zona în care depășirea era permisă, ci l-a obligat să rămână pe sensul opus de mers după . acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Petentul a concluzionat că nu îi aparține culpa pentru încălcarea prevederilor legale privind depășirea, întrucât a fost forțat de comportamentul celuilalt conducător auto care a mărit viteza de deplasare, iar agentul constatator nu a ținut cont de aceste aspecte, ceea ce conduce la netemeinicia procesului-verbal.
Petentul nu și-a întemeiat în drept plângerea și nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal.
În susținerea considerentelor formulate în plângere, petentul a atașat acesteia, în copie, exemplarul 2 al procesului-verbal . nr._ (fila 7) și dovada de circulație . nr._ (f. 6), certificatul de naștere . nr._ (f.9) și certificatul de căsătorie . nr._ (f.10). Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul și a probei testimoniale, fără a preciza numele și adresa martorilor care dorește să fie audiați. În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei contravenționale, fără a formula apărări de fapt sau de drept cu privire la susținerile petentului.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
La întâmpinare, intimatul a atașat suportul magneto-optic (CD) cu înregistrarea faptei contravenționale, istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează traficul rutier, graficul de patrulare și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și a solicitat administrarea probei video și a probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba video. Instanța a respins ca nefiind utilă justei soluționări a cauzei proba cu interogatoriul solicitată de petent și a constatat decăderea acestuia din proba testimonială, față de împrejurarea că nu a depus lista martorilor în vederea citării și nici nu i-a prezentat pentru a fi audiați.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 11.02.2013, s-a constatat încălcarea de către petentul F. T., a art. 120 alin. 1 lit. b din H.G. 1391/2006, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 11.02.2013, ora 12.26 a condus autoturismul marca DAEWOO cu nr. de înmatriculare_ pe DN 21 din direcția Călărași spre Slobozia și a depășit neregulamentar auto cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.
Alături de descrierea faptei, în procesul-verbal se menționează că fapta petentului a fost înregistrată video cu camera atașată aparatului radar AUTOVISION . 229 montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în valoare de 300 lei, sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile și s-a dispus luarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere.
La rubrica Alte mențiuni în procesul-verbal este înscrisă mențiunea „nu sunt”, iar petentul a semnat procesul-verbal atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de mențiunea că nu are obiecțiuni.
Din analiza înregistrării video se observă cum în imediata apropiere a unui vârf de pantă în care depășirea este interzisă, aspect relevat atât de indicatorul corespunzător, cât și de marcajul cu linie continuă care se observă pe înregistrare, petentul s-a angajat în depășirea autospecialei cu nr. de înmatriculare_, imediat după trecerea unui autovehicul pe sensul opus. Din înregistrare se observă că petentul a inițiat depășirea la limita zonei în care depășirea era interzisă și a finalizat-o după ce a început coborârea pantei, în zona în care depășirea era interzisă.
Din aceeași înregistrare se mai observă faptul că de la inițierea manevrei de depășire până la terminarea acesteia a trecut un interval de aproximativ 4 secunde în care autovehiculul depășit, o autospecială de transport marfă, nu avea timpul necesar pentru a-și crește în mod semnificativ viteza.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Existența unei prezumții de validitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Verificând din oficiu procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 11.02.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că petentul nu a susținut și nu a probat faptul că depășirea a fost efectuată în afara zonei de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, astfel că nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Mai mult decât atât, din proba video administrată în cauză rezultă fără dubiu că petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat.
Cu referire la susținerea petentului privind faptul că a fost forțat să efectueze manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului care interzicea această manevră întrucât șoferul autoturismului depășit a mărit viteza, instanța constată că petentul invocă incidența faptei unui terț având caracterul unui caz fortuit. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 și 5 din OG 2/2001, “Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.”
Din interpretarea textului legal menționat, instanța reține, pe de o parte, că existența unui caz fortuit nu putea fi avută în vedere de agentul constatator la întocmirea procesului-verbal, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
Pe de altă parte, întrucât petentul susține în fața instanței existența unei împrejurări care înlătură caracterul contravențional al faptei constatate, îi revine sarcina de a proba această împrejurare, în condițiile art. 1169-1170 C.civ.1864.
Pornind de la definiția legală din art. 1351 alin. 3 C.civ., „Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”, se constată că ar putea constitui temei al înlăturării răspunderii doar acele situații în care cel care invocă un caz fortuit ar fi în imposibilitate obiectivă și neculpabilă de a prevedea sau împiedica producerea prejudiciului.
Aplicând la cauza de față, instanța constată că petentul, chiar în situația în care ar fi probat împrejurarea invocată, nu poate pretinde existența unui caz fortuit. Astfel, din înregistrarea video a faptei, se constată că petentul a inițiat manevra de depășire cu puțin înainte de a intra în zona de acțiune a indicatorului, astfel că, indiferent de comportamentul celuilalt conducător auto, ar fost imposibil să finalizeze această manevră înainte de a intra în zona de interdicție.
Mai mult decât atât, afirmația petentului privind faptul că celălalt autovehicul și-ar fi mărit brusc viteza de deplasare în intervalul scurt în care petentul s-a aflat pe sensul opus nu este credibilă, având în vedere faptul că autovehiculul depășit era o autospecială de transport marfă de peste 3,5 tone, care din punct de vedere constructiv nu permite accelerări bruște.
În plus, chiar dacă afirmația petentului ar fi adevărată, nimic nu-l împiedica să renunțe la intenția de a depăși atunci când a observat că intră în zona de acțiune a indicatorului care interzice depășirea, zonă semnalizată și prin marcajul longitudinal cu linie continuă pe care petentul nu poate pretinde că nu l-a observat.
Analizând circumstanțele de fapt ale speței, instanța constată că petentul ar fi fost în măsură să evite săvârșirea contravenției constatate dacă ar fi respectat prevederile legale referitoare la efectuarea manevrelor de depășire, astfel încât consecințele absolut previzibile ale nerespectării acestor reguli de circulație îi sunt în întregime imputabile, nefiind incidente prevederile referitoare la cazul fortuit.
În consecință, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 11.02.2013, este legal și temeinic întocmit, astfel încât capătul de cerere principal din plângerea petentului urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța investită cu judecarea plângerii contravenționale hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
În acest scop, instanța are în vedere prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, care stabilește că „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate la întocmirea procesului-verbal, și pe cale de consecință, a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută.
Cu referire la elementele de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, petentul nu a relevat și nici instanța nu a putut identifica din analiza înregistrării video, vreo circumstanță reală sau personală care să justifice aplicarea sancțiunii constând în avertisment sau înlăturarea sancțiunii complementare.
În acest sens, instanța nu poate considera lipsită de pericol social fapta petentului care, în calitate de conducător auto, a condus imprudent și a efectuat o manevră de depășire într-un vârf de pantă fără vizibilitate, creând astfel o stare de pericol potențial la adresa celorlalți participanți la traficul rutier.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța reține faptul că petentul a mai fost sancționat anterior pentru încălcări ale normelor legale care reglementează traficul rutier.
În concluzie, instanța consideră că scopul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi realizat în cauza de față decât prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 11.02.2013 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile au fost legal aplicate și temeinic individualizate, astfel că urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul F. T., cu domiciliul în mun. B., ., nr. 15, ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 11.02.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. E.
Red. N.P./Tehnored. E.Ș./ ex.5 /01.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1607/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 705/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
