Anulare act. Sentința nr. 3284/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3284/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 1837/202/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚACIVILĂ Nr. 3284
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier - V. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta O. G. și pe pârât ., având ca obiect anulare act .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.10.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea respectivului termen de judecată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, instanța amânând pronunțarea succesiv, la 27.10.2014,03.11.2014,10.11.2014,17.11.2014 și respectiv, la 24.11.2014 având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față ;
Prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 29.03. 2012, reclamanta O. G., cu domiciliul ales, în municipiul București, .. 87, sector 1, a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul în ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de arendă fără număr, înregistrat la Consiliul local al comunei Salcia T., Județul B. cu nr. 1 – 04.01. 2012, și pe cale de consecință repunerea părților în situația anterioară încheierii actului .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 19.05.2010 a încheiat cu pârâta în calitate de arendaș și cu numiții B. V. și B. Steluța în calitate de debitori, contractul de arendă înregistrat sub nr. mai sus menționat, în forma autentică, sub nr. de încheiere de autentificare 665/19.05.2010, la BNP . B. M. din B..
Respectivul contract a fost încheiat pentru o perioada de 1 an, cu posibilitatea de prelungire pe încă 2 ani, începând cu data autentificării acestui contract. Pornind de la aceasta prezentare de fapt și având în vedere ca înaintea termenului de încetare al acestui contract a menționat în mod ferm și fara echivoc ca nu dorește prelungirea acestui contract, ci dimpotrivă intenționează să-și administreze în nume propriu proprietățile,
Având în vedere ca potrivit prevederilor contractuale art. 6, lit J exista în sarcina arendașului obligația imperativă de a înștiința în scris arendatorul ca dorește reînnoirea contractului, cu cel puțin 1 an mai înainte de data de expirare a acestui acord, obligație pe care parata nu și-a îndeplinit-o în nici un fel.
Având în vedere prevederile art. 9 (1) din contractul de arendă nr. 665/19.05.2011, respectiv nr. 165/11.10.2010, potrivit cărora acesta expiră de drept la expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în situația în care părțile nu au agreat prelungirea sa printr-un act adițional semnat și parafat, înaintea expirării perioadei de valabilitate inițiale.
În cursul toamnei anului 2011, reclamanta s-a deplasat la terenul agricol și a constatat că deși contractul de arendă expirase de drept, pârâta continuase să lucreze terenul, invocând un contract de care reclamanta nu avea cunoștință și a cărui nulitate absolută o invocă.
Motivele avute în vedere sunt: lipsa consimțământului reclamantei la încheierea contractului, acesta nefiind semnat de ea, cauza ilicită și morală ce asigură pârâtei venituri ( fonduri nerambursabile de la stat) prin utilizarea fără drept a bunului alte persoane și cu încălcarea prevederilor legii arendei, în vigoare la data faptei.
În drept, acțiunea reclamantei a fost fondată pe dispozițiile art.82 coroborat cu cele art. 112 și urm. C.pr. civilă- art.274 C.pr. civilă și pe dispozițiile art.966- 968 ,971 Cod Civil. ( 1864 ).
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză grafologică a semnăturii și a scrisului olograf din respectivul, contract pe care le contestă – proba testimonială și orice alte probe ar reieși din dezbateri.
Prin întâmpinarea depusă în termen, la termenul din 23.04.2014, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea cererii a arătat că la data de 19 mai 2010 a încheiat cu reclamanta contractul de arendă autentificat sub nr. 665/19.05.2010 la BNSC B. L. și B. M., cu sediul în B.. Acest contract nu a putut fi înregistrat la Consiliul local al comunei Salcia T., Județul B., în a cărui rază teritorială se află terenurile menționate în contractul de arendă, întrucât o parte din terenuri se aflauîn raza teritorială a comunei Măxineni, județul B..
Ca urmare a refuzului autorității de a înregistra contractul de arendă menționat mai sus, a încheiat cu reclamanta un alt contract de arendă, de data aceasta un înscris sub semnătură privată, contract care în termenul legal de 15 zile de la data încheierii, a fost înregistrat la Consiliul local al comunei Salcia T., județul B. sub nr. 1 din 04.01l 2011.
Ca urmare, singurul contract valabil și opozabil, este contractul sub semnătură privată încheiat între părți și înregistrat la Consiliul local al comunei Salcia T., județul B. , conform art. 6 din Legea arendei nr. 16/1994, actul normativ în vigoare la data încheierii contractului.
Durata contractului de arendare înregistrat sub nr. 1/04.01.2011 la Consiliul local al Primăriei Salcia T., județul B., este de 6 ani, începând cu anul agricol 2010 - 2011, iar plata arendei s-a făcut în condițiile acestui contract.
Precizează că acest contract a fost încheiat prin poștă și reclamanta a fost de acord și cu încheierea contractului în această formă și cu toate clauzele din contractul de arendare. Menționează că pe suprafețele de teren menționate în contractul de arendare, respectiv pe 80 ha, a fost înființată în luna octombrie 2011 cultură de grâu și în luna aprilie a.c, pe circa 70 ha, cultură de floarea soarelui.
Reclamanta a semnat contractul de arendare și a avut cunoștință de acest contract, aspecte care rezultă și din declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, în dosarul penal nr. 1562/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., dosar format la plângerea reclamantei împotriva funcționarilor din Primăria Salcia T., dosar soluționat cu neînceperea urmăririi penale față de numiții B. M. și G. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.pen..
În drept: art. 115 C.proc.civ..
La solicitarea reclamantei instanța a încuviințat proba cu expertiză criminalistică, având ca obiectiv să se stabilească dacă contractul de arendă, depus în original la fila 24 dosar și înregistrat sub nr. 1 – 04.01. 2011 la Consiliul local al comunei Salcia T. a fost înscris și semnat de numita O. G.. Raportul conținând concluziile de răspuns la obiectivul stabilit de instanță (la propunerea ambelor părți) a fost restituit cu dosarul, la data de 22 octombrie 2012. . Raportul a fost pus în discuția părților în ședința publică din 19 noiembrie 2012, părțile neavând obiecțiuni la concluziile acestuia.
Pârâta a solicitat prelungirea probatoriului cu audierea a doi martori, pentru a dovedi că acel contract de arendă a fost trimis prin poștă reclamantei, care și-a însușit acest contract, executând o parte din obligații. Este posibil ca, din inițiativa reclamantei, contractul să fi fost semnat de o altă persoană, tocmai pentru a putea fi contestat în instanță, solicitare respinsă de instanță.
Prin sentința civilă nr.4188/26.11.2012, Judecătoria Călărași s-a admis acțiunea , a constatat nulitatea absolută a contractului de arendă referitor la o suprafață de 150 ha teren – înregistrat la Primăria comunei Salcia T., cu nr. 1 din 04.01.2011 – în original, la fila 24 dosar, a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și a obligat pe pârâtă către reclamantă la 1013 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanta a susținut că înscrisul depus la dosar, în original (fila 24)- reprezentând un contract de arendă - nu este scris și semnat de ea în calitate de arendator. În susținerea acestei afirmații a propus proba cu expertiză criminalistică, probă la care pârâta a achiesat.
Concluzia raportului de expertiză confirmă susținerile reclamantei, acestea fiind pe deplin dovedite. Consecința lipsei semnăturii reclamantei pe contractul de arendă contestat echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea contractului, făcând ca acesta să fie lovit de nulitate absolută.
Instanța a respins probatoriul solicitat suplimentar de către pârâtă, dat fiind că nu a formulat apărările făcute în ședință, cu ocazia dezbaterilor, o dată cu întâmpinarea.
Instanța a apreciat aceste apărări ca fiind de circumstanță, raportate la concluzia raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a respins cererea pârâtei de a se dispune timbrajul acțiunii reclamantei la valoarea sumei stabilită cu titlu de arendă pe care ea a plătit-o, considerând că este un act juridic patrimonial iar potrivit art.2 alin.1 din Legea nr. 146/1997, cererile privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial se taxează la valoarea cererii obiectului. Deși, cererea formulată de reclamantă este o acțiune patrimonială, s-a timbrat ca o cerere neevaluabilă în bani, respectiv cu suma de 12 lei potrivit art.3 lit.a din Legea nr. 146/1997.
Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, deși reclamanta, nu a formulat un capăt de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, încheierii contractului, fără însă să precizeze ce anume prestații trebuie restituite. Mai arată că având în vedere această dispoziție rezultă că instanța de fond recunoaște că este vorba de o acțiune patrimonială și nu de o cerere neevaluabilă în bani.
Referitor la contractul de arendă încheiat între cele două părți și înregistrat la Consiliul local al .. B., este de 6 ani începând cu anul agricol 2010-2011, fiind încheiat prin poștă, iar reclamanta a fost de acord cu încheierea contractului în această formă și cu toate clauzele din contractul de arendare.
Apelanta pârâtă menționează că deși a solicitat și proba cu martori, instanța de fond a prorogat pronunțarea cu privire la această probă, după efectuarea raportului de expertiză.
După efectuarea raportului de expertiză a solicitat admiterea probei cu un martor pentru a dovedi înțelegerea părților cu privire la clauzele contractului și modalitatea de încheiere a acestuia, însă instanța de fond a respins respectiva cerere având în vedere concluziile raportului de expertiză. Apreciază că audierea martorului era absolut necesară având în vedere modalitatea în care a fost încheiat contractul de arendare, iar necesitatea acestei probe rezultă din dezbateri, respectiv răspunsurile la interogatoriu luat reclamantei și din concluziile raportului de expertiză grafoscopică.
Apelanta pârâtă apreciază că hotărârea instanței de fond nu este motivată, deoarece motivarea se întemeiază numai pe concluziile raportului de expertiză grafoscopică, deși probele nu au valoare prestabilită, iar convingerea instanței se formează din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
Raportul de expertiză grafoscopică realizat în cauză, concluzionează că reclamanta nu a semnat contractul de arendă contestat, dar din celelalte probe administrate, probe care se coroborează între ele dovedesc că aceasta a avut cunoștință de contractul de arendă contestat, l-a însușit și a acceptat executarea lui.
La dosar, susține apelanta pârâtă, a depus și dovada privind plata sumelor de bani primite de reclamantă în baza acestui contract de arendare, deși reclamanta neagă că ar fi primit sumele cuvenite, dar cuantumul sumei remisă dovedește că arenda a fost plătită pentru toate terenurile arendate.
Este evident că reclamanta și-a însușit contractul de arendă, înscris sub semnătură privată, dar a pus altă persoană să-l semneze și să facă mențiunile respective, tocmai pentru ca, în situația în care nu va mai dori continuarea contractului să poată cere instanței nulitatea acestuia.
Intimata reclamantă O. G. formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefundat. În ce privește insuficiența timbrării arată că obiectul acțiunii nu poate fi evaluat în bani deoarece actul nefiind semnat de reclamantă, nu poate produce efecte de natură patrimonială între părți. De asemenea, instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece admițând acțiunea constată nulitatea absolută a contractului de arendă și pe cale de consecință dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, conform capătului 2 de cerere.
Raportat la obiectul acțiunii și motivele de nulitate invocate-lipsa consimțământului, lipsa semnăturii și frauda la lege, în mod corect a fost respinsă prelungirea probatoriului cu doi martori propus de către pârâtă.
Din probele administrate în cauză-înscrisuri și expertiză criminalistică-rezultă faptul că înscrisul depus la dosar la fila 24, reprezentând contractul de arendă nu este scris și semnat de către reclamantă în calitate de arendator.
În ce privește plata arendei efectuată de către pârâtă, aceasta a fost aferentă anului agricol 2010-2011și s-a făcut în condițiile contractului de arendare nr. 1/04.01.2012,pârâta înțelegând să facă plata c/v arendei conform contractului de arendă încheiat în formă autentică (contractul de arendă încheiat la BNP Barcutean L. și Barcutean M., autentificat sub nr. 165/11.10.2010) și nu conform contractului de arendă sub semnătură privată (contractul nr. 1/04.01.2011).
Mai arată intimata că sentința instanței de fond este motivată în baza probelor administrate în cauză-rezultatul expertizei-lipsa semnăturii reclamantei pe contractul de arendă fiind determinantă pentru convingerea instanței să admită acțiunea.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115-118 Cod pr civ.
Prin decizia civilă nr.32/28.03.2013, Tribunalul Călărași a respins apelul, constatând că este nefondat.
S-a reținut că pârâta critică, sub un prim aspect, soluția instanței de fond pe motivul insuficienței timbrării la valoarea sumei stabilită cu titlu de arendă pe care a plătit-o reclamantei. Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.3 lit. a/1 din Legea nr.146/1997 potrivit cărora cererile în anularea sau declararea nulității unui act juridic nepatrimonial se taxează cu suma de 12 lei.
Este adevărat că potrivit aceluiași dispoziții legale cererea se va taxa conform art.2 alin.1 atunci când prin aceasta se solicită și repararea pagubelor suferite. Or, în speța dedusă judecății, de către judecătorul fondului s-a reținut în mod corect că reclamanta prin acțiunea sa nu a solicitat obligarea pârâtei la plata vreunui prejudiciu, ci obligarea acesteia să înceteze de îndată orice act/acțiune cu privire la posesia terenurilor menționate în contractul a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată și restituirea de facto a acestor suprafețe de teren.
Tribunalul a apreciat ca nefondat motivul de apel potrivit căruia instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că, deși nu s-a solicitat, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, având în vedere că efectele nulității absolute constau în desființarea raportului juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate, ceea ce are semnificația stabilirii legalității. În esență efectele nulității sunt subsumate adagiului latin “quod nulum est, nullum product effectum”, însă ca această regulă să devină operantă este necesar să fie aplicate principiile nulității și anume: retroactivitatea nulității, restabilirea situației anterioare, anularea atât a actului primar (inițial), cât și a actului subsecvent.
În raport de concluziile raportului de expertiză de specialitate grafoscopică și având în vedere că obiectul acțiunii reclamantei, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de arendă, în mod corect instanța de fond a apreciat că apărările pârâtei sunt de circumstanță referitoare la administrarea probei testimoniale, respingând această probă ca nefiind pertinentă și concludentă soluționării pricinii.
Tribunalul a înlăturat ca neîntemeiată apărarea apelantei pârâte potrivit căreia la dosar a depus dovada cu plata sumelor de bani primite de reclamantă în baza contractului de arendă nr. 1/04.01.2011 pentru anul agricol 2010-2011, având în vedere înscrisul aflat la fila 33 din dosarul de fond, respectiv extrasul de cont nr. 2/02.11.296 eliberat de GarantiBank. Din acest înscris rezultă că apelanta pârâtă . a achitat în data de 13.09.2011 suma de 85.241,47 lei reprezentând contravaloare arendă nr._.
Or, așa după cum și intimata reclamantă susține, această plată s-a efectuat în baza contractului de arendă nr. 165/11.10.2010, număr sub care a fost înregistrat la Pirmăria . arendă încheiat la BNP Barcutean L. și Barcutean M., autentificat sub nr. 665/19.05.2010 filele 7-10 dosar fond (număr înscris în menționatul extras de cont sub forma_) și nicidecum în baza contractului nr.1/04.01.2011.
Întrucât apelanta pârâtă nu a dovedit cu alte mijloace de probă că în cauză se impune a fi administrată proba testimonială, tribunalul în raport și de concluziile expertizei grafoscopice, probă administrată la fond, a respins-o ca nefiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării fondului cauzei.
Împotriva deciziei Tribunalului Călărași a declarat recurs pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele considerente:
- Instanța de fond a acordat mai decât s-a cerut, dispunând repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului nul absolut, deși nu a formulat capăt de cerere în acest sens.
- Dispunând restabilirea situației anterioare, instanța de fond nu a precizat ce anume prestații trebuie restituite.
- Hotărârea nu este motivată; - instanța de fond a respins suplimentarea probatorului solicitat, acordând atenție exclusivă probei cu expertiză grafologică și respingând celelalte probe, deși probele nu au o valoare prestabilită.
Intimata reclamanta solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului format în recurs, în raport cu criteriile formulate C. București a admis recursul, a casat în parte decizia și sentința recurată ,trimițând cauza spre rejudecare aceleași instanțe numai în ce privește capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară ( Decizia civilă nr. 264/19.02.2014).
Din considerentele deciziei de casare, instanța de rejudecare reține că au fost respinse criticile referitoare faptul că instanța de fond s-a pronunțat „ ultra petită” dispunând repunerea părților în situația anterioară.
S-a reținut că acțiunea introductivă de instanță a avut un petit vizând
„ pârâta să procedeze de îndată la restituirea de facto, a suprafețelor de teren menționate în contract”; fiind un capăt de cerere accesoriu cererii principale (constatare nulitate ) nu a fost necesară timbrarea la valoare, conform art.3 lit a ind.1 din L.146/1997.
A fost respinsă și critica referitoare la nemotivarea sentinței de fond, arătându-se că judecătorul a răspuns fiecărui capăt de cerere, nefiind obligat să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți.
A reținut Curtea, ca fiind întemeiată doar critica referitoare la faptul că instanța de fond, dispunând restabilirea situației anterioare nu a stabilit modul de realizare acesteia.
Or, identificarea prestațiilor pe care părțile urmează să și le restituie constituie o împrejurare de fapt esențială pentru rezolvarea corectă a pricinii, aspect ce rezultă din cuprinsul prevederilor art.112, 201 și 261 C.pr.civ. Această interpretare prezintă interes, ca regulă generală, pentru determinarea competentei materiale și teritoriale a instanței, asigurarea respectării principiului disponibilității și prevenirii, în sensul art.129 alin.5 Cod procedură civilă, a oricărei greșeli în aflarea adevărului de către judecător.
Cu atât mai mult, în cauză se impune identificarea certă a prestațiilor ce trebuie restituite, cu cât părțile contestă, cel puțin parțial, executarea a acestora, sub acest aspect fiind de remarcat poziția divergentă a acestora cât privește plata arendei. Așa fiind, se impune ca instanța să constate, după administrarea de probe, prestațiile ce sunt supuse restituirii.
Pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție cauza a fost casată și trimisă spre rejudecare numai sub aspectul menționat mai sus.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._, fixându-i-se termen de judecată la data de 28.04.2014.
Cererea de recuzare motivată doar în fapt nu și în drept, pe aceea că judecătorul care a soluționat fondul nu poate rejudeca pricina, a fost respinsă prin încheierea din 28.04.2014, tocmai pe considerentul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe capătul de cerere trimis spre rejudecare; acesta de fapt a și fost singurul motiv al casării.
La rejudecare, reclamanta, prin apărător a invocat excepția de la principiul repunerii în situația anterioară motivată astfel:
- tot ce s-a executat de către pârâta S.C. I. SRL în temeiul contractului de arendă sub semnătură privată, înregistrat sub nr. 1/04.01.2012 constatat nul absolut, respectiv plata adrendei, nu se poate restitui, reprezentând un efect al principiului „ nemo audiatur propriam turpetudinen aeleegans
Se mai arată că principiul restabilirii situației anterioare ( restitutio in integrum) sau al repunerii în situația anterioară, este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
Ca și principiul retroactivității, principiul restitutio in integrum vizează efectele nulității actului juridic între părțile raportului juridic născut din actul respectiv, iar nu și efectele față de terți.
Acest principiu este consecința principiului retroactivității efectelor nulității și, totodată, apare ca un mijloc de asigurare a eficienței lui practice.
Constituie excepții de la principiul restitutio in integrum acele situații în care, pentru anumite rațiuni, prestațiile efectuate în temeiul actului juridic desființat nu sunt supuse restituirii, ci sunt menținute în tot sau în parte.
Sunt excepții acele situații în care pentru anumite rațiuni, prestațiile efectuate în temeiul actului anulat nu sunt supuse restituirii, deci se mențin. Excepțiile de la „ restitutio in integrum” sunt în același timp și excepții de retroactivitatea efectelor nulității.
Este excepție de la „ restitutio in integrum” nu numai menținerea tuturor efectelor actului ci și menținerea parțială a lor.
În doctrina și în practică este considerată excepție de la „ restitutio in integrum „:
Cazul aplicării principiului „ nemo audiatur propriam turpetudinen aeleegans „ ( nimănui nu- i este permis să se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitatea pentru a obține protecția unui drept ).
Or, incorectitudinea și imoralitatea este dovedită prin probele administrate în cauză - înscrisuri și expertiză criminalistică – rezultând faptul că înscrisul depus la dosar – contractul de arendă sub semnătură privată înregistrat sub nr. 1/04.01.2012, nu este scris și semnat de către reclamantă în calitate de arendator.
Concluzia raportului de expertiză confirmă lipsa scrierii și semnăturii intimatei reclamante pe contract, echivalând cu lipsa consimțământului la încheierea contractului cu consecința nulității absolute.
Consecința lipsei semnăturii reclamantei prin contract echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea contractului, făcând ca aceasta să fie lovit de nulitate absolută, elementele avute în vedere de către instanța de recurs în admiterea acțiunii de nulitate absolută a contractului de arendă.
Prin urmare, tot ce s-a executat de către pârâta S.C. I. SRL ( plata arendei în temeiul contractului fals) nu se poate restitui reprezentând un efect al principiului „ nemo audiatur propriam turpetudinen aeleegans „
În replică, pârâta a arătat că nulitatea absolută constatată de instanță nu a avut în vedere cauza imorală ci lipsa unui element esențial al contractului – consimțământul -.
S-a reținut că reclamanta nu a semnat contractul de arendă constatat nul.
La cererea părților instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise.
Acestea au fost depuse doar de pârâtă, însoțite fiind de un set de înscrisuri din care rezultă că privitor la pretențiile rezultate din cultivarea terenului (150 ha, ce a făcut obiectul contractului nr.165/_, după expirarea acestuia, există un litigiu pendinte în fața organelor penale.
Trecând la soluționarea capătului de cerere trimis spre rejudecare, în limita considerentelor deciziei de casare, instanța reține următoarele: excepția invocată de pârâtă urmează a fi respinsă cu motivarea că nu are incidența în cauză prin prisma motivului invocat. Instanța a constatat nulitatea absolută a contractului nr.1/04.01.2012 pentru lipsa consimțământului și nu pentru cauza imorală.
Urmează a admite, pe cale de consecință a constatării nulității absolute a contractului repunerea reclamantei în situația anterioară „ încheierii „ acestui contract. Cu alte cuvinte la data expirării de drept a contractului de arendă nr. 1/04.01.2011, proprietarul (reclamanta în speță) trebuie să-și recapete posesia asupra terenului.
În acest sens se va dispune pârâtei să cedeze posesia și folosința terenului de 150 ha, deoarece între părți nu mai există nici un raport juridic, contractul din 01.04.2012 fiind desființat retroactiv și fiind considerat inexistent.
Pârâta nu a avut nici cu prima judecată a fondului și nici la rejudecare un capăt de cerere referitor la o eventuală restituire a arendei. Este de observat că arenda plătită pe anul agricol 2010/2011- în baza contractului la Primăria . în contract, astfel încât nu se impune nici un fel de restituire în acest proces.
Eventualele pretenții ale părților izvorând din situația de fapt creată după expirarea contractului de arendă nr.166/2010 nu pot fi soluționate în cadrul răspunderii civile contractuale ci ale alei delictuale, după administrarea unui probatoriu complex, printr-o acțiune separată, având în vedere și dosarul penal în curs de instrumentare.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată la rejudecare
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE :
Respinge excepția invocată de reclamanta O. G. cu privire la aplicabilitatea principiului repunerii în situația anterioară, în ce privește arenda încasată de la pârâta ..
Admite capătul de cerere al acțiunii reclamantei O. G. împotriva pârâtei S.C. I. SRL referitor la repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de arendă din 01.04.2011.
Dispune pârâtei . să lase reclamantei O. G. de îndată libera posesie și folosință a suprafeței de teren agricol ce a făcut obiectul susmenționatului contract declarat nul absolut.
Se ia act că pentru agricol 2010/2011 reclamanta a beneficiat de arenda cuvenită pentru suprafața de teren, în condițiile stipulate în contractul de arendă 165/_ înregistrat la Primăria . posesia căreia rămâne.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. I. L. V.
RED.DI
Tehnored L.V.
Ex. 4/ azi 18.12.2014.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1800/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 1886/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
