Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1952/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1952/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 3090/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1952
Ședința publică de la 05 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Jud. I. A.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâtul B. I., având ca obiect - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâtul, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, precum și faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 al.1 Cod procedură civilă, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează perioada de soluționare a cauzei la acest termen.
La interpelarea instanței, pârâtul, având cuvântul, învederează că are cunoștință de acțiunea formulată de reclamantă, recunoaște debitul întrucât a luat produsele facturate de la reclamantă pe numele său. În ceea ce privește penalitățile calculate, arată că, acestea nu au fost discutate cu reclamanta, nu contestă suma și dorește o eșalonare la plată pentru achitarea debitului.
Arată că nu mai are alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act că nu mai sunt alte probe de administrat în cauză, constată terminată cercetarea judecătorească și conform art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Pârâtul, având cuvântul în fond, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Asupra prezentei cereri de valoare redusă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._ creditoarea ., cu sediul în ., Ramnicu Valcea, Județul Valcea, cu sediul procesul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Cornetu,.,județ Ilfov la ., înregistrata la Reg. Comerțului sub nr. J_, CUI_ a solicitat în contradictoriu cu paratul B. I., domiciliat în Localitatea Perisoru, Județul Calarasi, cod postal:_, CNP:_ obligarea acestuia la plata sumei de
7334.01 lei reprezentând debit principal conform facturilor fiscale nr. GR 1403/2006 din 11.05.2011, GR 1403/2632 din 16.06.2011 si GR 1403/2632 din 21.06.2011, 7334.01 lei reprezentând penalități și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că între părți s-au desfasurat relații comerciale avand drept obiect vanzarea cumpararea de produse pe care reclamanta le distribuie in exercitarea obiectului sau de activitate.
In baza relațiilor comerciale desfasurate creditoarea a procedat la emiterea facturilor fiscale nr. GR 1403/2006 din 11.05.2011, GR 1403/2632 din 16.06.2011 si GR 1403/2632 din 21.06.2011, anexate prezentei cereri.
Factura GR 1403/2632 din 16.06.2011 a fost achitata numai parțial, ramanand un rest de plata de 3132.32 lei, iar factura GR 1403/2632 din 21.06.2011 este neachitata in integralitatea sa, pana la acest moment, cuantumul sau fiind de 4201.69 lei . Ca atare, debitul principal datorat de paratul B. I., se ridica la suma totala de 7334.01 lei.
A apreciat că prin semnarea facturilor fiscale si prin plățile efectuate, debitorul recunoaște debitul datorat in schimb cu rea-credinta refuza achitarea acestuia.
A precizat că suma solicitată are caracterul cert, lichid si exigibil, luând in considerare:
-semnătură debitorului aplicata pe factura fiscala emisa de către subscrisa, cu ocazia predării si receptionarii mărfurilor facturate;
-plățile parțiale efectuate sunt de natura dovedeasca recunoașterea debitului din partea paratului;
-necontesta rea debitului de către debitoare prin nerestituirea facturii fiscale ori neemiterea unor adrese prin care s-ar contesta calitatea serviciilor prestate.
A menționat că desi a notificat repetat, si in scris si telefonic, pe debitor, acesta refuza sa isi achite datoriile pe motiv ca nu dispune de bani, desi recunoaște debitul datorat.
A învederat ca penalizările solicitate au fost restrânse la valoarea debitului principal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Noul Cod Proc. Civ., art. 1270, 1719, 1516, 1527, 1530 Noul C.civ.
În dovedirea cererii a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri și au fost atașate la dosarul cauzei: Facturile fiscala nr. GR 1403/2006 din 11.05.2011, GR 16.06.2011 si GR 1403/2632 din 21.06.2011; fisa contabilă de sold privind clientul B. I.; tabel privind calculul penalizărilor aplicate la debitul datorat de paratul B. I., la data de 25.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că pârâtul a recunoscut debitul principal datorat în ședința din data de 5.08.2014, dar a precizat că penalitățile de întârziere în cuantum de 1% pe zi nu au fost negociate între părți.
În ceea ce privește legalitatea clauzei penale stipulate în facturile emise de creditor, instanța reține că stipularea unei penalități de 1% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulată de 365% pe an contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, modificată prin Legea nr. 161/2010.
Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o apreciază îndeplinită în cauză.
Penalitățile sunt solicitate pentru perioada cuprinsă între data scadenței primei facturi neachitate și data executării obligației de plată a debitului principal. În această perioadă, dobânda legală, ce poate fi considerată un indicator pentru stabilirea cuantumului uzual al prejudiciului cauzat de neexecutarea la termen a unei obligații bănești, a fost de cel mult 20% pe an, potrivit circularelor publicate de Banca Națională a României.
Astfel, se observă că penalitatea impusă se află într-o disproporție vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând cheltuielile pentru recuperarea creanței.
Această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută parțială a clauzei penale abuzive, până la o limită ce poate fi apreciată ca rezonabilă în raport cu prejudiciul cauzat.
Sancțiunea nulității are caracter virtual, rezultând în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
Nu s-ar putea susține că numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 și urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator. Procedura respectivă constituie un mijloc suplimentar, instituționalizat, de protecție, care prezintă avantajul că instanța poate obliga comerciantul să modifice condițiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlătură însă sancțiunea civilă a nulității absolute – caracterul absolut decurgând din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protecția consumatorilor – care poate fi invocată chiar din oficiu de instanță în situația, mult mai frecventă, în care comerciantul formulează acțiuni în justiție pentru executarea obligațiilor decurgând din contractele cu consumatorii și care cuprind clauze abuzive.
În acest sens, Curtea Europeană de Justiție a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98).
Curtea a statuat că „În ce privește problema dacă o instanță învestită cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator poate verifica din oficiu în ce măsură clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat că sistemul de protecție introdus prin directivă pornește de la premisa potrivit căreia consumatorul se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual și al forței de a negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și deține un nivel mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influența conținutul acestora.
Scopul art. 6 din Directivă, potrivit căruia statele membre vor prevedea că o clauză abuzivă nu produc efecte față de consumatori, nu ar putea fi atins, dacă consumatorii ar trebui să invoce ei înșiși caracterul abuziv al unor asemenea clauze. În litigiile al căror obiect are o valoare redusă, onorariile avocațiale ar putea fi mai mari decât suma litigioasă, ceea ce ar putea determina consumatorii să se abțină de la formularea unor apărări împotriva aplicării unor asemenea clauze abuzive. Este adevărat că procedurile mai multor state membre permit indivizilor să se apere ei înșiși în astfel de litigii, însă există pericolul deloc neglijabil ca, din neștiință, consumatorul să nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protecție eficientă a consumatorului poate fi atinsă numai dacă se recunoaște posibilitatea instanței naționale de a verifica din oficiu o asemenea clauză” (considerentele 25 și 26).
Caracterul impus, iar nu negociat al clauzei rezultă din prezumția instituită de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
În consecință, instanța apreciază clauza înscrisă în art. 7 alin. 4 din contract ca având un caracter vădit abuziv.
Față de cele reținute, având în vedere dispozițiile art. 1516 cod civil și art. 4 din Legea nr. 193/2000, instanța va admite în parte cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în ., Ramnicu Valcea, Județul Valcea, cu sediul procesul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Cornetu,.,județ Ilfov la ., înregistrata la Reg. Comerțului sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu paratul B. I., domiciliat în Localitatea Perisoru, Județul Calarasi, cod postal:_, CNP:_.
Va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 7334.01 lei reprezentând debit principal.
Va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata penalităților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în ., Ramnicu Valcea, Județul Valcea, cu sediul procesul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Cornetu,.,județ Ilfov la ., înregistrata la Reg. Comerțului sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu paratul B. I., domiciliat în Localitatea Perisoru, Județul Calarasi, cod postal:_, CNP:_.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 7334.01 lei reprezentând debit principal.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata penalităților.
Executorie.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 05 August 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. A. I. V. O.
RED.AI
DACT.VO
EX.4/22.09.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2145/2014.... → |
|---|
