Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 7363/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14/2014
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată prin procedura specială a ordonanței de plată de creditoarea S.C.G. N. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea ..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic, G. V. A., pentru debitoare, în temeiul delegației nr. 8/06.01.2014, lipsă fiind creditoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei și s-a învederat că debitoarea a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri în susținere, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În considerarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de către debitoare prin întâmpinare.
Reprezentantul debitoarei solicită admiterea excepției invocate, cu consecința respingerii acțiunii creditoarei, având în vedere că termenul de instituit de art. 3 din Decretul nr.167/1958. Circumstanța potrivit căreia datoria ar fost confirmată printr-un act bilateral intervenit în termenul de prescripție /Extras de cont nr. 103/30.11.2010, înregistrat sub nr. 361/28.12.2010) și ulterior, (Extras de cont nr. 078/09.11.2011,înregistrat sub nr. 136/18.01.2012), nu se poate răsfrânge asupra curgerii termenului de prescripție, câtă vreme această datorie nu a fost identificată precis, între părți derulându-se relații de afaceri complexe, cu executare succesivă și înscrisurile denumite „Extras de cont” (nr. 103/30.11.2010 și nr. 078/09.11.2011) prezintă natura unui punctaj contabil având ca scop cunoașterea situației de fapt privitoare la soldurile debitoare și creditoare, la un moment determinat, în relația cu reclamanta. A accepta efectul întreruperii prescripției prin respectivul document, la care debitoarea era obligată potrivit legislației fiscale, ar însemna ca fiecare astfel de confirmare de sold să repună creditoarea în beneficiul unui alt termen de prescripție de 3 ani, ajungându-se la situația falsei imprescriptibilități.
INSTANȚA
Asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, creditoarea S.C. G. N. S.R.L., cu sediul social în București, Splaiul Unirii nr. 162, sector 4, reprezentata prin administrator L. A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/1999, avand CUI R_, cu sediul ales in vederea comunicării actelor de procedura la Cabinet de avocat P. C. din București .. 6, ., ., sector 3, fax: 021/327.03.00, tel:_, prin avocat P. C., a chemat în judecată pe debitoarea . cu sediul in Municipiul Calarasi . nr. 1, județul Calarasi, înregistrata sub nr. J_ ; C.U.1._ pentru ca pe baza probelor ce se vor administra sa se dispună obligarea debitoarei la achitarea sumei de 16.945,07 RON, debit rezultat din neachitarea facturilor fiscale:
_/04.04.2008 - in valoare de 8.435,91 lei_/02.04.2008 - in valoare de 8.500,15 lei, sold confirmat de debitoare prin extras de cont semnat si stampilat nr. 103/30.11.2010. respectiv nr. 136/18.01.2012.
A solicitat cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru judiciar.
In motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că a livrat către debitoarea . marfa conform facturilor anexate, in valoare totala de 16.945,07 lei.
A precizat că debitoarea a recunoscut si confirmat prin semnătură si stampila debitul restant la 31.10.2010 in suma 16.945,07 lei prin extrasul de cont nr. 103/30.11.2010 si extrasul nr. 136/18.01.2012. comunicate prin fax.
A apreciat că suma de 16.945.07 RON solicitata reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, fiind îndeplinite cumulativ exigentele art. 1013 NCPC.
Certitudinea debitului solicitat reiese din acceptarea in totalitate de către debitor a facturilor fiscale prin semnare si stampilare.
Preluând mărfurile, debitoarea a confirmat realitatea sumelor datorate si pe cale de consecința ar fi avut obligația principala de a achita contravaloarea lor la scadenta, respectiv la 30 de zile, astfel cum este mentionat pe fiecare factura, insa acest lucru nu s-a intamplat in pofida repetatelor insistente.
Lichiditatea debitului principal reiese din faptul ca suma este determinata.
Exigibilitatea debitului reiese din depasirea termenului scadent astfel cum este inscris pe facturile accepatate la plata.
A precizat că la data de 29.07.2013, prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire, a comunicat somația nr. 16, formulata prin avocat, prin care i-a pus in vedere debitoarei sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.
A menționat că deși a comunicat scrisoarea recomandata împreuna cu facturile fiscale la adresa indicata in extrasul obtinut prin accesarea informațiilor din Registrul Comerțului online, tinut de ONRC, ce au la baza inregistrarile existente pana in prezent cu privire la debitoare, aceasta nu a inteles sa răspundă .
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194, 1013, 1014, 1015 si urm. din NCPC.
In dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și au fost atașate la dosarul cauzei: facturi fiscale, confirmare extras de cont, somație nr 16/29.07.2013, dovada comunicare somație, informații online ONRC, împuternicire avocațiala.
Debitoarea legal citată a formulat întâmpinare și a solicitat în principal respingerea acțiunii ca fiind prescrisa și în subsidiar ca fiind inadmisibila.
A arătat că reclamanta învederează derularea unor relații de afaceri in urma carora, corelativ unor prestatii primite, conform F.F. nr._/04.04.2008 si a F.F. nr._/02.04.2008, urma sa se realizeze de către subscrisa plata corespunzătoare.
A menționat că fata de împlinirea termenului calculat conf. art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (la datele de 03.04.2011 si, respectiv 01.04.2011), a invocat excepția dirimanta si peremptorie a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la creanța pretinsa.
A apreciat că împrejurarea potrivit careia aceasta datorie ar fi fost confirmata printr-un act bilateral intervenit in interiorul termenului de prescripție (Extras de cont nr. 103/30.11.2010-inregistrat sub nr. 361/28.12.2010) si ulterior (Extras de cont nr. 078/09.11.2011 -înregistrat sub nr. 136/18.01.2012) nu se poate răsfrânge asupra curgerii acestui termen (nu poate, deci, sa intrerupa cursul prescripției) cata vreme:
aceasta datorie nu a fost identificata precis, intre parti derulandu-se relații de afaceri complexe, cu executare succesiva ;
înscrisurile denumite "Extras de cont" (Extras de cont nr. 103/30.11.2010 si Extras de cont nr. 078/09.11.2011) prezintă natura unui punctaj contabil avand ca scop cunoașterea situatiei de fapt privitoare la soldurilor debitoare si creditoare, la un moment determinat, in relația cu reclamanta.
A menționat că emiterea Extrasului de cont nr. 103/30.11.2010 si a Extrasului de cont nr. 078/09.11.2011 se supune prevederilor Ordinului 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.
Acest act normativ stabileste ca inventarierea patrimoniului trebuie efectuata de toate persoanele juridice prevăzute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991( incluzând si societatile comerciale). Entitatile au obligația sa efectueze inventarierea cel puțin o data in cursul exercițiului financiar, pe parcursul funcționarii lor. Una dintre metodele practice de inventariere, conform prevederilor OMFP 2861/2009(pct.28), consta in verificarea si confirmarea, pe baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creanțe si datorii (care dețin ponderea valorica in totalul soldurilor acestor conturi), creanțelor si obligațiilor fata de terti, potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau a punctajelor reciproce scrise.
A învederat că a accepta insinuarea reclamantei (intuind o atare discuție) cu privire la efectul interuptiv al prescripție, prin emiterea si asumarea extraselor de cont de către debitoare, echivalează cu acceptarea prorogării sine die a împlinirii termenului general de prescripție al dreptului material la acțiune cu privire la creanța pretinsa pe calea prezentei. Nu trebuie ignorat faptul ca, cel puțin o data pe an, pretextând inventarierea, reclamanta poate solicita "Extrasul de cont". A accepta efectul întreruperii prescripției printr-un astfel de document, la care debitoarea este obligata potrivit legislației fiscale, ar însemna ca fiecare astfel de confirmare de sold sa repună reclamanta in beneficiul unui alt termen de prescripție de 3 ani, ajungandu-se in situatia unei false imprescriptibilități. Refuzul de a da curs unei astfel de proceduri (incluzând si refuzul de confirmare) de către subscrisa constituie abateri de la Ordinul 2861/2009 si se sanctioneaza potrivit Legii 82/1991 a contabilitatii (art 41 pct 1 litera c).
A apreciat că această creanța nu este certa, potrivit art. 1013 din Codul de procedura civila, întrucât prestațiile pretinse nu sunt nominalizate (nici expres, nici indirect prin indicarea unei facturi sau a altui act in cuprinsul Extrasului de cont nr. 103/30.11.2010 si a Extrasului de cont nr. 078/09.11.2011), iar realitatea acestor prestații nu poate fi verificata in cadrul procedurii speciale a ordonanței de plata;
A învederat că extrasul de cont nr. 103/30.11.2010 nu prezintă natura unui înscris confirmator al datoriei izvorâte din F.F. nr._/04.04.2008 si F.F. nr._/02.04.2008 ci recapituleaza istoricul relației de afaceri, creanța fiind, la acel moment, de 368.485, 07 lei. Derularea in continuare de raporturi economice a determinat părțile ca in anul 2012 sa realizeze un alt punctaj, conf. Extras de cont nr. 078/09.11.2011 (înregistrat sub nr. 136/18.01.2012), acest inscris privind o creanța de 16.945, 07 lei. împrejurarea potrivit careia, daca adunam pretul JF.F. nr._/04.04.2008 si a F.F. nr._/02.04.2008, obținem un total de 16.936,08 lei, inferior creanței pretinse in considerarea Extrasului de cont nr.078/09.11.2011 (16.945, 07 lei), confirma ca prin acest din urma act bilateral nu este recunoscuta datoria izvorata din F.F. nr._/04.04.2008 si F.F. nr._/02.04.2008, ci o alta creanța.
A menționat că, desi datoria este afirmata printr-un pretins act de recunoaștere (Extras de cont nr. 078/09.11.2011 si Extras de cont nr. 103/30.11.2010) izvorul propriu-zis al obligației este cuprins in cele doua facturi fiscale in discuție. Subliniem ca extrasele de cont, desi releva existenta unei datorii, nu produc nicio certitudine in sensul ca aceasta creanța reprezintă suma de plata conf. F.F. nr._/04.04.2008 si a F.F. nr._/02.04.2008.
Dimpotrivă, dupa cum a aratat mai devreme, in discuție sunt datorii diferite, născute insa intre aceleași parti.
Analizând prioritar excepția invocată, instanța reține că respectiva datorie a fost recunoscută prin cele două extrase de cont mai sus menționate, decretul 167/1958 menționând recunoașterea ca modalitate de întrerupere a cursului prescripției, neexistând diferențieri referitoare la scopul sau cauza respectivei recunoașteri.
Mai mult, extrasul de cont din 2010 ce conține exact aceeași sumă ca și totalul celor două facturi a fost transmis de debitoare prin fax creditoarei la data de 9.12.2010 (fila 8 a dosarului), în consecință acțiunea a fost introdusă anterior împlinirii termenului de prescripție (27.11.2013, fila 16 a dosarului), indiferent de extrasul din 2011.
În consecință, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de debitoare ca neîntemeiată.
De asemenea, cât timp creditoarea a dovedit existența datoriei, debitoarei îi revenea obligația de a dovedi faptul corelativ al plății sau o altă modalitate de stingere a obligației.
Dar toate apărările debitoarei pe fondul cauzei sunt strict teoretice, nefiind dovedite în nici un fel, nu a fost dovedită existența altor datorii corespunzătoare extrasului de cont.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la ansamblul probatoriului administrat în cauză și la susținerile părților, constată că următoarele: creditoarea pretinde, pe calea ordonanței de plată, o creanță reprezentând debit în cuantum de_,07 lei.
Așadar, între creditoare și debitor au avut loc raporturi comerciale, care determină din punct de vedere procedural aplicarea normei în vigoare,respectiv art. 1013 C.p.c., procedura reglementată de aceasta aplicându-se creanțelor certe, lichide și exigibile, ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile încheiate inclusiv cu un profesionist .
În drept ,instanța reține că dispozițiile art. 1014 C.p.c condiționează desfășurarea procedurii somației de plată de îndeplinirea cumulativă a trei cerințe: cererea de emitere a somației de plată să se refere la creanțe certe, lichide și exigibile; aceste creanțe să reprezinte obligația de plată a unei sume de bani; obligația de plată să fie asumată prin contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură sau alt mod admis de lege.
În analiza creanței din perspectiva cerințelor legale (de a fi certă, lichidă, exigibilă) instanța are în vedere probele depuse la dosar, respectiv facturile fiscale și extrasele de cont.
Potrivit art. 662 al. 2 C.proc.civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de dânsul, în speță, factura acceptată și extrasele de cont.
Cât privește acceptarea facturii, aceasta poate fi expresă, prin semnarea ei sau tacită, printr-o manifestare neechivocă de voință. În speță, facturile mai sus menționate, au fost acceptate la plată în mod expres, prin semnare.
Creanța este lichidă conform art. 662 alin.3 C.proc.civ., când obiectul ei este determinat, în speță câtimea ei rezultând din facturile acceptate la plată.
Creanța este exigibilă întrucât părțile au convenit data plății.
Ca atare, instanța reține că pretențiile creditoarei sunt justificate, având în vedere și dispozițiile art. 1021 C.p.c, astfel că va admite cererea acesteia și va emite o ordonanță de plată, prin care va obliga debitoarea ca în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, să achite creditoarei suma de_,08 lei reprezentând debit.
Va obliga debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției invocată de debitoare ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de creditoarea S.C. G. N. S.R.L., cu sediul social în București, Splaiul Unirii nr. 162, sector 4, reprezentata prin administrator L. A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/1999, avand CUI R_, cu sediul ales in vederea comunicării actelor de procedura la Cabinet de avocat P. C. din București .. 6, ., ., fax: 021/327.03.00, tel:_, în contradictoriu cu debitoarea . cu sediul in Municipiul Calarasi . nr. 1, județul Calarasi, înregistrata sub nr. J_ ; C.U.1._.
Somează debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei, suma de_,08 lei reprezentând debit.
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
Red.A.I.
Tehnored.B.I.
Expl. 4/03.03.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 830/2014. Judecătoria... → |
|---|
