Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 540/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 540/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 7210/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 540
Ședința publică de la 25.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător S. M.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea T. R. SRL - și pe debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată - art.1013-1024 C..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru debitoare curator, av. A. M. desemnată curator de instanță prin încheierea de ședință din data de 04.02.2014, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare care la acest termen este legal îndeplinită, întrucât creditoarea a făcut dovada citării prin publicitate lărgită cu debitoarea, fila 51 din dosar, iar debitoarea a formulat întâmpinare prin curator, aflată la filele 53-54 din dosar, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata de soluționare a cauzei ca fiind la acest termen.
Curator, av. A. M. pentru debitoare, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri sau probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.
Instanța, conform art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 și art. 265 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, atât pentru creditoare cât și pentru debitoare, ia act că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată, iar conform art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Curator av. A. M. pentru debitoare, având cuvântul în fond, solicită respingerea cererii formulată de creditoare, conform art. 1013 Cod procedură civilă, ca neîntemeiată, pentru motivele expuse în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 26.11.2013, creditoarea T. ROMANIA SRL, societate cu sediul social în București, “Bucharest Business Park”, șoseaua București-Ploiești, nr.1A, corp C1+C2, parter, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J_, cod TVA RO1592989, C. bancar nr. RO34INGB_8913, deschis la ING BANK București, legal reprezentată prin Director General, E. B. C., în temeiul art. 1013-1024 din Codul de procedură civilă, a chemat în judecată pe debitoarea P. B. SRL, cu sediul social în Călărași, ..2, jud. Călărași, număr de ordine în Registrul Comerțului J51/364/201 l, Cod unic de înregistrare/Cod de identificare fiscală RO290l8200, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată care să conțină somarea debitoarei la plata sumei totale de 2912,7 lei, compusă din: suma de 2658,93 lei, aferentă perioadei august 2013, reprezentând contravaloare servicii de transport, suma de 76,17 lei, reprezentând dobânzi legale datorate de debitor pentru întârzierea la plată, calculate până la data de 21.11.2013, conform OG 13/2011 coroborat cu
Leg. 72/2013 (începând cu data de 1 octombrie 2013 rata dobânzii de referință a BNR este de 4,25%+8 puncte procentuale, respectiv 0.034%/zi de întârziere), suma de 177,6 lei, reprezentând contravaloarea a 40 Euro conform art. 10 al. 1 din Leg. 72/2013 daune-interese suplimentare minimale (curs BNR la EUR la data de 20.11.2013 = 4,44 lei), precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea arată că în luna august 2013, pe baza de comandă scrisă, curierii T. ( T. R. SRL are ca obiect principal activitatea de curierat rapid), s-au deplasat la sediul societății P. B. SRL, încheind contractele internaționale de transport aerian/AWB (airwaybill):
- AWB_/02.08.2013 aferent facturii fiscale de transport
_/03.08.2013 în valoare de 870,70 ron.
- AWB_/15.08.2013 aferent facturii fiscale de transport
_/17.08.2013 în valoare de 1788,23 ron,contracte prin care debitoarea a solicitat firmei sale efectuarea unor servicii de transport, servicii efectuate, facturate de T., dar rămase neplătite până la aceasta dată.
Mai menționează că prin semnarea acestor contracte/scrisori de trăsură aeriană, societatea P. B. SRL a fost de acord cu modalitatea de livrare a transporturilor, a facturării și mai ales cu modalitatea de plată a acestora, pe verso-ul contractului atașat în original ca specimen găsindu-se toate condițiile de transport și de plată. Mai mult decât atât, societatea debitoare a fost de acord în mod expres cu tarifele aferente celor două transporturi.
De asemenea solicită, a se lua act de faptul că, prin contract, debitoarea a acceptat faptul ca "...are dreptul să reclame în scris factura emisă în termen de 9 zile de la data emiterii, iar după acest termen factura, se consideră acceptată.
Mai arată că, deși și-a executat obligația de remitere către destinatar a expedierilor debitoarei, aceasta nu și-a achitat până în prezent debitul principal, suma restantă fiind de 2658,93 lei, reprezentând contravaloarea facturilor in cauza. În conformitate cu art. 1956 cod civil “contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.”
Mai solicită a se lua act de faptul că facturile au fost emise după ce expedierile au ajuns în bune condiții la destinație. Cu toate acestea, debitorul nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale. Obligația debitoarei de a plăti c/val serviciilor de transport furnizate de T. Romania SRL s-a născut odată cu semnarea documentelor de transport și nu odată cu emiterea facturilor sau al acceptării lor, în caz contrar, s-ar putea da naștere la abuzuri, debitorul refuzând acceptarea facturii fără motiv. Deși în data de 18.10.2013 firma debitoare a fost notificată de ea în mod expres, în speranța soluționării diferendului ivit intre ele pe cale amiabila, aceasta nu a dat curs invitației sale de a achita debitul restant în termen de 15 zile de la data notificării.
În consecință, consideră că singura soluție de rezolvare a acestui conflict este cea a unei hotărâri judecătorești, motiv pentru care solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată într-un termen de 15 zile de la data comunicării, apreciind că prin contractul comercial încheiat, societatea P. B. SRL și-a însușit obligațiile contractuale prin semnătură, ștampilă și data, atestând faptul că debitoarea și-a asumat nu numai dreptul de a beneficia de serviciile T. Romania, ci și obligația de a le plăti, conform condițiilor contractuale. Forța obligatorie a contractelor, consacrată de art. 1270 Cod civil, corelată cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună-credință (art. 1272 Cod civil, art. 1170 Cod civil) dă dreptul creditorului de a cere îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate contractual de debitor, precum și dreptul la dezdăunare (art. 1164, art.1516, art. 1530 Cod civil), în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare. În același context, creditorul invocă și dispozițiile art. 1017 din codul de procedură civilă coroborate cu OG 13/2011 și L. 72/20l3, referitoare la dobânda aplicabilă obligațiilor de plată in raporturile între profesioniști.
Având în vedere că până în prezent debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită prin contractul încheiat, pentru realizarea creanței sale certe, lichide și exigibile în cuantum total de 2912,7 lei, a solicitat instanței de judecată aplicarea procedurii speciale prevăzute de art. 1013-1024 din Codul de procedură civilă, și pe cale de consecință, solicită a se constata îndeplinite condițiile art. 1013/al.1 Cod Procedura Civila astfel:
1. Creanța este certa, în sensul că existența sa rezultă din contractul încheiat între părți care a determinat efectuarea serviciului și facturile emise de T. Romania SRL.
2. Creanța este lichidă, fiind vorba de o suma de bani, al cărei cuantum rezultă din contractul comercial ale cărui copii conforme cu originalul însoțesc facturile emise în urma serviciului efectuat de T. Romania SRL.
3. Creanța astfel determinată este exigibilă întrucât obligația de plată a sumei datorate a depășit termenul contractual stabilit de părți pentru executarea obligației de plată a prețului serviciilor în cauză.
În drept, art. 1013-1024 din Codul de procedură civilă, coroborate cu celelalte dispoziții legale în vigoare.
În susținerea prezentei cereri, creditorul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, aflate la filele 6-16 din dosar, precum și de orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul dezbaterilor.
În concluzie, având în vedere motivele de fapt și de drept mai sus invocate, creditorul solicită admiterea prezentei cereri, astfel cum aceasta a fost formulată, instanța de judecată urmând a dispune, în consecință, emiterea unei ordonanțe de plată, în care să se precizeze sumele și termene corespunzătoare de plată pentru creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum total de 2912,7 lei, reprezentând contravaloare servicii de transport, dobânda legală penalizatoare și daune-interese suplimentare minimale. Solicită totodată și cheltuieli de judecată și judecarea în lipsa reprezentanților T. Romania.
La data de 02.12.2013, instanța a fixat termen de judecată la data de 10.12.2013, cu citarea părților, debitoarea cu copie de pe acțiune și cu mențiunea de a formula întâmpinare cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată.
În ședința publică din data de 04.02.2014, după ce instanța a constatat că este lipsă de procedură cu debitoarea, efectuând și verificări în acest sens, conform art. 58 Cod procedură civilă, a desemnat curator special pentru a reprezenta interesele debitoarei în instanță, pe av. A. M.. A stabilit onorariu pentru curator special în cuantum de 200 lei în sarcina creditoarei, a dispus a efectuarea unei adrese către creditoare în vederea achitării sumei de 200 lei în contul curatorului special, av. A. M., respectiv RO34BRDE120SV_ BRD CĂLĂRAȘI. Totodată, instanța a dispus ca numita creditoare să facă dovada citării prin publicitate lărgită cu debitoarea pentru termenul ce se va acorda, sub sancțiunea suspendării cauzei pentru neachitarea onorariului de curator special.
La data de 24.02.2014 debitoarea prin curator av. A. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii formulată de creditoarea pentru următoarele considerente:
În speță, facturile depuse la dosar de creditoare nu sunt acceptate expres la plată prin semnătură și ștampilă de debitoare și prin urmare, nu au valoarea unor înscrisuri însușite de debitor și nu reprezintă o recunoaștere a debitului. Potrivit art. 1013 C.p.c procedura ordonanței de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Astfel, în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanță, în principiu, izvorul acestei obligații, fiind însă necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin
semnătură sau în alt mod admis de lege.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichida și exigibilă, respectiv existența ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 662 alin.2 C.pr.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt
opozabile debitorului, conform art. 662 alin.3 C.pr.civ.. iar obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată potrivit art. 662 alin.4 C.pr.civ. Deși, reclamanta pretinde ca a încheiat în luna august 2013 contractele de transport aerian/AWD, aferente facturilor fiscale de transport nr._/03.08.2013 în valoare de 870,70 lei și nr._/17.08.2013 în valoare de 1788,23 lei, având ca obiect efectuarea unor servicii de transport, față de lipsa semnăturii și ștampilei debitoarei, instanța nu poate avea în vedere acest înscris. Așadar, având în vedere înscrisurile depuse de creditoare este posibil ca între părți sa se fi desfășurat relații contractuale în formă simplificată concretizate în facturile mai sus rubricate.
Verificarea caracterului cert al creanței creditorului, adică existența acesteia, presupune de fapt o analiză a valabilități contractului încheiat între părți și așa cum se observă înscrisul GD_ WW din 02.08.2013, în baza căruia a fost emisă factura_/03.08.2013, nu poartă ștampila debitoarei, ci doar o semnătura total diferită de cea de pe scrisoarea de transport internațional care este și ștampilată. Simpla mențiune pe acest înscris cu privire semnătura de primire a mărfii individualizate în conținutul acestora, dar unde nu sunt precizate elemente de identificare ale persoanei care a semnat și nici măcar calitatea acesteia și lipsa ștampilei cu denumirea societății debitoare, nu poate echivala cu acceptarea la plata a facturii nr._ emisa la 03.08.2013.
De asemenea, creditoarea nu a făcut dovada că facturile fiscale emise au fost comunicate pentru a fi acceptate la plată de către debitoare, acestea nefiind semnate și ștampilate de debitoare, astfel că nu s-a probat data de la care obligația de plată a devenit exigibilă. În aceste condiții, este evident că utilizarea procedurii speciale a ordonanței de plată este inadmisibilă în condițiile în care se solicită plata de dobânzii și daune-interese în ipoteza necesității clarificării datei exigibilități creanței pentru a se putea determina dobânda și daunele interese conform art. 1017 N.C.P.C. În acest context, analiza raporturilor juridice dintre părți excede aprecierii cerințelor impuse de art. 1017 N.C.P,C, pentru stabilirea acestor raporturi cu referire la obligațiile reciproce ale părților, pentru plata de eventuale dobânzi ori daune-interese izvorâte din înscrisurile depuse fiind necesara clarificarea raporturilor juridice între părți ce impune administrarea unui probatoriu specific dreptului comun.
Față de considerentele expuse, apreciază că, creditoarea nu a făcut dovada existentei unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva sa, în cuantumul solicitat în cererea de chemare în judecată și în condițiile impuse de an. 1013 N.C.P.C, motiv pentru care solicită respingerea ordonanței de plată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În drept: art. 205 N.C.P.C. rap la art.1018 N.C.P.C.
În susținerea întâmpinării a propus proba cu înscrisuri si orice alte probe ar rezulta din dezbateri.
În ședința publică din 25.02.2014, Instanța conform art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 și art. 265 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri atât pentru creditoare cât și pentru debitoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În luna august 2013, pe baza de comandă scrisă, curierii T. (T. R. SRL are ca obiect principal activitatea de curierat rapid), s-au deplasat la sediul societății P. B. SRL, încheind contractele internaționale de transport aerian/AWB (airwaybill):
- AWB_/02.08.2013 aferent facturii fiscale de transport
_/03.08.2013 în valoare de 870,70 ron.
- AWB_/15.08.2013 aferent facturii fiscale de transport
_/17.08.2013 în valoare de 1788,23 ron, contracte prin care debitoarea a solicitat firmei sale efectuarea unor servicii de transport, servicii efectuate, facturate de T., dar rămase neplătite până la data prezentei cereri.
Prin semnarea acestor contracte/scrisori de trăsură aeriană, societatea P. B. SRL a fost de acord cu modalitatea de livrare a transporturilor, a facturării și mai ales cu modalitatea de plată a acestora, pe verso-ul contractului atașat în original ca specimen găsindu-se toate condițiile de transport și de plată. Mai mult decât atât, societatea debitoare a fost de acord în mod expres cu tarifele aferente celor două transporturi. Prin contract, debitoarea a acceptat faptul ca "...are dreptul să reclame în scris factura emisă în termen de 9 zile de la data emiterii, iar după acest termen factura, se consideră acceptată.
Creditoarea, deși și-a executat obligația de remitere către destinatar a expedierilor debitoarei, aceasta nu și-a achitat până în prezent debitul principal, suma restantă fiind de 2658,93 lei, reprezentând contravaloarea facturilor in cauza. În conformitate cu art. 1956 Cod Civil “contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.” Facturile au fost emise după ce expedierile au ajuns în bune condiții la destinație. Cu toate acestea, debitorul nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale. Obligația debitoarei de a plăti c/val serviciilor de transport furnizate de T. Romania SRL s-a născut odată cu semnarea documentelor de transport și cu emiterea facturilor. În data de 18.10.2013 firma debitoare a fost notificată de creditoare în mod expres, în speranța soluționării diferendului ivit intre ele pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a dat curs invitației sale de a achita debitul restant în termen de 15 zile de la data notificării.
Ca atare, între părți au existat raporturi contractuale în baza contractelor internaționale de transport nr. AWB_/02.08.2013 aferent facturii fiscale de transport_/03.08.2013 în valoare de 870,70 lei și AWB_/15.08.2013 aferent facturii fiscale de transport_/17.08.2013 în valoare de 1788,23 lei, raporturi în baza cărora au fost emise facturi în valoare de 2658,93 lei, facturi însușite de debitoare întrucât nu a formulat refuz la plată inclusiv prin semnarea contractului în baza cărora au fost emise.
În conformitate cu prevederile art. 1013-1024 C. proc. civilă, procedura reglementată de acest text de lege se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile.
În analiza creanței din perspectiva cerințelor legale (de a fi certă, lichidă, exigibilă) instanța are în vedere probele depuse la dosar, respectiv facturile fiscale de transport nr._/03.08.2013 în valoare de 870,70 lei și nr._/17.08.2013 în valoare de 1788,23 lei, scrisoarea de transport.
Potrivit art. 1013 C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În speță, creanța pretinsă de creditoare rezultă din însăși scrisoarea de transport, email-uri pentru corespondență și respectiv facturile fiscale.
Din punct de vedere probator, factura este înscrisul sub semnătură privată care face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. Însă dacă factura este acceptată de către destinatar va face dovadă și în favoarea emitentului și împotriva destinatarului.
Cât privește acceptarea facturile, aceasta poate fi expresă, prin semnare de către reprezentantul societății destinatare sau tacită, printr-o manifestare neechivocă de voință. În speță, facturile depuse la dosar, au fost acceptate la plată, prin necontestarea acestora.
Creanța este lichidă, cuantumul sumei rezultând din facturile emise și exigibilă, întrucât obligația de plată a sumei datorate a depășit termenul stabilit de părți pentru plata prețului.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 1013-1024 C. proc. civilă instanța va admite în parte cererea creditoarei și va emite o ordonanță de plată, somând debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 zile suma totală de 2735,1 lei reprezentând contravaloare servicii transport și dobânzile legale aferente, calculate până la data de 21.11.2013.
Urmează a respinge capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 177,6 lei reprezentând c.val daune interese suplimentare minimale, având în vedere faptul că, pentru neîndeplinirea obligației de plată creditoarea a perceput dobânzi legale, acestea fiind tot daune interese de întârziere, astfel că nu se pot cumula cu daune interese suplimentare, deoarece s-ar realiza o dublă reparație pentru aceiași abatere de la prevederile contractuale.
În baza art. 453 C.p.civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, astfel că, urmează a obliga debitoarea către creditoare la plata sumei de 400 lei cu acest titlu, reprezentând taxă timbru (f. 24 dosar) și onorariu curator special f.50 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de creditoarea T. ROMANIA SRL, societate cu sediul social în București, “Bucharest Business Park”, șoseaua București-Ploiești, nr.1A, corp C1+C2, parter, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J_, cod TVA RO1592989, C. bancar nr. RO34INGB_8913, deschis la ING BANK București, legal reprezentată prin Director General, E. B. C. împotriva debitoarei P. B. SRL, cu sediul social în Călărași, ..2, jud. Călărași, număr de ordine în Registrul Comerțului J51/364/201 l, Cod unic de înregistrare/Cod de identificare fiscală RO290l8200, citată și prin publicitate lărgită.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 177,6 lei reprezentând c.val daune interese suplimentare minimale.
Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 de zile, de la data comunicării ordonanței suma totală de 2735,1 lei reprezentând contravaloarea servicii transport și dobânzile legale aferente, calculate până la data de 21.11.2013.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, pentru debitoare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
RED.SM
DACT.VO.
EX.4/19.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2625/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3593/2014. Judecătoria... → |
|---|
