Plângere contravenţională. Sentința nr. 2057/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2057/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 7137/202/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2057
Ședința publică de la 19 august 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-G. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C.M. INTERNATIONAL S.R.L împotriva procesului-verbal de contravenție . CP nr._ dresat la 07.03.2013 de un agent constatator din cadrul I.G.P.R.- BIROUL A2.
Dezbaterile au avut loc ședința publică din 12.08.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru 19.08.2014, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.04.2013 sub nr._, petenta S.C. M. INTERNATIONAL S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat la 07.03.2013 de un agent constatator din cadrul I. – Biroul A2. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea constând în avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată prin procesul-verbal atacat, reținându-se în sarcina sa faptul că dovada de verificare a aparatului tahograf instalat pe autovehiculul petentei era expirată și că șoferul angajat al petentei a depășit perioada maximă zilnică de conducere de 10 ore cu până la o oră. Petenta a mai arătat că autotransportul proprietatea sa se deplasa de la Iași către C..
În susținerea nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal atacat, cu referire la prima faptă reținută, petenta a invocat existența unei cauze exoneratoare de răspundere, respectiv fapta terțului 2S S.R.L. care nu a asigurat promptitudinea la operația de descărcare, nerespectând timpii estimați în ordinul de deplasare, aspect ce a determinat ajungerea transportului la C. în data de 07.03.2013, iar nu pe data de 06.03.2013.
Cu referire la aceeași faptă, petenta a arătat că dovada de verificare metrologică a expirat pe 06.03.2013 la ora 24.00, fapta fiind constatată pe data de 07.03.2013 la ora 1.40, precum și faptul că la data de 07.03.2013 a obținut o nouă dovadă de verificare metrologică a aparatului tahograf.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina sa, petenta a arătat că depășirea timpilor de conducere este o faptă a șoferului, iar nu a angajatorului.
În circumstanțierea faptei, petenta a arătat că tipul de transport efectuat, agabaritic, a impus opriri fixe și limitare a vitezei, aspecte ce au condus la îngreunarea transportului și depășirea termenului fixat.
Petenta nu și-a întemeiat în drept plângerea formulată.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat copii certificate de pe procesul-verbal . nr._ (f.5 dosar Judecătoria C.), cartele tahografice (f.6 dosar Judecătoria C.), contractul de prestări servicii (f.7 dosar Judecătoria C.), scrisoarea de transport (f.8 dosar Judecătoria C.), avize de însoțire a mărfii (f.9, 11 dosar Judecătoria C.), proces-verbal de predare-primire (f.10 dosar Judecătoria C.), contract individual de muncă (f.12-13 dosar Judecătoria C.), autorizație transport (f.14 dosar Judecătoria C.) și dovezi de verificare metrologică (f.15, 16 dosar Judecătoria C.).
Cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
La data de 11.06.2013, în dosarul Judecătoriei C., intimatul IPJ C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că procesul-verbal atacat nu a fost întocmit de un agent constatator din cadrul acestui inspectorat. A mai invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei C. și a solicitat declinarea cauzei la Judecătoria Călărași.
Prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată la 17.09.2013 de Judecătoria C., instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea cauzei la Judecătoria Călărași.
La data de 22.11.2013, cauza a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Călărași.
După înregistrarea cauzei la Judecătoria Călărași, instanța a dispus citarea în cauză a I. în calitate de intimat, conform art. 33 din OG 2/2001. Înainte de primul termen de judecată, a mai dispus atașarea la dosarul cauzei a adresei CNADNR nr._/20.12.2013.
Intimatul I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.22-25 dosar inițial Judecătoria Călărași) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal atacat. La întâmpinare a atașat un set de înscrisuri (f.8-21 dosar inițial Judecătoria Călărași).
La termenul din data de 07.02.2014, Judecătoria Călărași, verificându-și competența conform art. 131 C.pr.civ., a dispus administrarea probei cu înscrisuri pentru stabilirea competenței, respectiv adresa CNADNR nr._/20.12.2013, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași.
Prin sentința civilă nr. 387/2014 pronunțată la 07.02.2014 Judecătoria Călărași, având în vedere locul săvârșirii faptei și adresa CNADNR nr._/20.12.2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 21.02.2014, iar prin rezoluție (f.2 – dosar Judecătoria Fetești) s-a dispus emiterea unei adrese către CNADNR pentru a preciza localitatea în raza căreia se află locul săvârșirii contravenției.
Adresa de solicitare a relațiilor a fost emisă către I. (f.5 dosar Judecătoria Fetești), iar în răspunsul acestei instituții (f.8 dosar Judecătoria Fetești) s-a arătat că locul săvârșirii faptei se află pe raza localității B. din Jud. Călărași.
Pe acest temei, la termenul din 07.05.2014 Judecătoria Fetești a pronunțat sentința civilă nr. 1250/2014 prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a constatat existența conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Fetești și Judecătoria Călărași, motiv pentru care a înaintat dosarul către Curtea de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Prin sentința civilă nr. 1688/2014 pronunțată la 28.05.2014 Curtea de Apel București a soluționat conflictul negativ de competență și a stabilit că Judecătoria Călărași este instanța competentă să judece prezenta cauză.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 07.07.2014, primul termen fixat aleatoriu fiind la 15.07.2014. La primul termen de judecată, instanța, constatând că citarea petentei nu s-a făcut cu respectarea normelor legale, a dispus amânarea cauzei.
La termenul din 12.08.2014, verificându-și competența în raport și de dispozițiile regulatorului de competență, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
A admis la cererea părților proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, a constatat proba administrată și a amânat pronunțarea pentru 19.08.2014.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Direcția Rutieră – Biroul A2 la data de 07.03.2013, s-a reținut în sarcina petentei că a dispus efectuarea unui transport de mărfuri cu ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și remorca cu nr. de înmatriculare_, iar la controlul efectuat la data de 07.03.2013, ora 1.30 pe Autostrada A2, km 132, pe sensul de mers către C. s-a constatat că dovada de verificare a aparatului tahografic . nr._ era expirată din data de 06.03.2013, faptă ce constituie contravenție conform art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG 37/2007 și este sancționată de art. 9 alin. 1 lit. a din OG 37/2007.
Pentru această contravenție, agentul constatator a stabilit o sancțiune cu amenda în cuantum de 8000 lei.
Situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat este confirmată de dovezile de verificare metrologică . nr._ din care rezultă că verificarea metrologică era valabilă până la data de 06.03.2013 și .._ din care rezultă că o nouă verificare metrologică a fost efectuată la data 07.03.2013, astfel că la momentul opririi în trafic aparatul tahografic nu avea verificare metrologică în termenul de valabilitate, verificarea anterioară fiind expirată, iar cea ulterioară nefiind încă realizată.
Din aceleași înscrisuri, instanța reține că petenta a efectuat verificarea metrologică din data de 07.03.2014, a doua zi după ce verificarea anterioară a expirat și că la verificare s-a constatat că aparatul tahograf corespunde cerințelor metrologice.
Prin același proces-verbal s-a mai reținut în sarcina petentei că șoferul angajat al acesteia a depășit cu până la o oră durata maximă zilnică de conducere de 10 ore în data de 05-06.03.2013, faptă ce constituie contravenție conform prevederilor art. 8 alin. 3 pct. 1 din OG 37/2007 și este sancționată de art. 9 alin. 1 lit. e din OG 37/2007. În procesul-verbal se menționează că s-a reținut ca mijloc de probă diagrama tahografică din 05-06.03.2013.
Pentru această contravenție, agentul constatator a aplicat o sancțiune cu amenda contravențională în cuantum de 1500 lei.
Situația de fapt reținută de agentul constatator este confirmată de copiile de pe cartele tahografice din 05-06.03.2013 (f.15 dosar inițial Judecătoria Călărași) și 06.03.2014 (f.14 dosar inițial Judecătoria Călărași) din care rezultă că în intervalul 05.03.2013, ora 19.05 – 06.03, ora 19.05, șoferul S. V. a efectuat activitatea de conducere pe o durată de 10 ore și 50 minute, încercând să mascheze această depășire prin înlocuirea diagramei tahografice înainte de expirarea duratei acesteia, pe data de 06.03.2014, la ora 16.10.
Pentru cele două contravenții constatate, agentul constatator a stabilit o sancțiune rezultantă prin cumularea amenzilor aplicate pentru fiecare contravenție în parte (9500 lei), fără a depăși maximul prevăzut de lege.
Prin plângerea formulată, petenta nu a contestat niciuna dintre faptele constatate sau faptul că ansamblul de autovehicule pe care îl opera în calitate de operator de transport ar fi fost condus de conducătorul auto consemnat în procesul-verbal și s-ar fi aflat la locul constatării contravenției.
În procesul-verbal, agentul constatator a menționat faptul că nu a fost de față nici un reprezentant al petentei la întocmirea actului, acesta urmând a fi comunicat petentei prin poștă. Aspectele menționate sunt certificate de semnătura conducătorului auto S. V. V. în calitate de martor asistent.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent pe baza constatărilor proprii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentei, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.
Verificând din oficiu procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Direcția Rutieră – Biroul A2 la data de 07.03.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 și art. 9 alin. 4 din OG 37/2007.
De asemenea, instanța constată că faptele reținute în procesul-verbal au fost corect încadrate juridic în textele legale menționate, iar sancțiunile au fost legal aplicate, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 prima teză din OG 2/2001 și art. 9 din OG 37/2007. De asemenea, instanța constată că sancțiunea rezultantă a fost legal stabilită, conform prevederilor art. 10 alin. 2 din OG 2/2001.
După ce a stabilit că procesul-verbal a fost legal întocmit, procedura de constatare a fost corectă și sancțiunile au fost aplicate în limitele stabilite de lege, instanța urmează să analizeze temeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal, pe baza susținerilor și dovezilor produse de petentă în fața instanței și a apărărilor intimatului.
Întrucât în procesul-verbal atacat situația de fapt a fost stabilită pe baza constatărilor directe, prin propriile simțuri, ale agentului constatator, agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, constatările acestuia se bucură de o prezumție judecătorească de veridicitate, revenindu-i petentei sarcina de a proba netemeinicia situației de fapt descrisă în procesul-verbal.
Având în vedere aspectele reținute din analiza probelor și faptul că petenta nu a negat niciuna dintre faptele reținute în procesul-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator reflectă realitatea cu privire la ambele contravenții stabilite în sarcina petentei.
Analizând apărarea petentei privind lipsa calității sale de contravenient cu privire la cea de-a doua faptă reținută în sarcina sa, justificată de faptul că depășirea timpilor de conducere a fost cauzată de fapta conducătorului auto, instanța reține în primul rând că în calitate de operator de transport, petenta efectuează transporturi de mărfuri ca activitate economică din care obține beneficii de natură materială. De asemenea, instanța reține că între conducătorul auto în calitate de prepus și petentă în calitate de angajator există un raport de muncă, în baza căruia petenta deține controlul și dispoziția asupra prepusului său și răspunde pentru activitatea acestuia în executarea activităților efectuate de acesta.
Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 lit e, prim teză din OG 37/2007, fapta reținută în procesul-verbal constituie contravenție imputabilă operatorului de transport, iar nu conducătorului auto, această apărare a petentei este nejustificată.
Astfel, petenta, în calitate de operator de transport și angajator, avea obligația să asigure un control al activității conducătorului auto pentru a se asigura că aceasta respectă timpii de conducere și odihnă prevăzuți de lege. Mai mult decât atât, raportat la circumstanțele concrete ale speței și faptul rezultat din afirmațiile petentei că efectua transporturi ce impuneau condiții foarte greu de respectat de prepușii săi (fapt relevat de împrejurarea că petenta a dispus efectuarea unui transport de mărfuri agabaritic pe o distanță mare, Iași –C., pe o rețea de drumuri care nu poate asigura o deplasare constantă și în termene fixe, cu doar o zi înainte de expirarea verificării metrologice a aparatului tahografic), se poate constata că petenta nu numai că nu s-a asigurat că prepusul său poate și trebuie să respecte normele legale, dar a determinat din partea acestuia un comportament de conformare la dispozițiile angajatorului în dauna respectării prevederilor legale, astfel că fapta îi este total imputabilă petentei.
Cu referire la apărarea petentei că fapta de depășire a termenului în care trebuia să efectueze verificarea metrologică a aparatului tahografic s-ar datora faptei terțului, instanța consideră că această apărare nu poate fi reținută ca o cauză justificativă, în condițiile în care acest aspect nu a fost dovedit printr-o clauză contractuală dintre petentă și terț prin care să se stabilească un timp maxim sau un termen limită la care să se efectueze încărcarea.
Mai mult decât atât, petenta nu a arătat nici motivele pentru care existența unei întârzieri sau durata acesteia ar fi fost atât de imprevizibile încât să se încadreze în limitele cazului fortuit.
În aceste condiții, chiar dacă această întârziere poate fi invocată ca bază a răspunderii în relația contractuală dintre petentă și terț, ea nu are caracter surprinzător și inevitabil pentru a constitui o cauză exoneratoare de răspundere contravențională.
În consecință, instanța constată că faptele reținute în sarcina petentei întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor constatate, că petenta are calitatea de contravenient la fiecare dintre aceste contravenții și că nu există nicio cauză justificativă de natură a înlătura caracterul contravențional al acestor fapte.
Având în vedere motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal a fost temeinic întocmit sub aspectul constatării contravențiilor și al stabilirii persoanei care se face vinovată de săvârșirea acestora.
Pentru a analiza cererea subsidiară a petentei, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale hotărăște asupra sancțiunii. Din formularea acestui text rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Din analiza prevederilor legale anterior menționate, instanța constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.
Cu privire la prim dintre faptele constatate, instanța a reținut deja că verificarea metrologică a aparatului tahografic montat la bordul autovehiculului petentei a expirat pe data de 06.03.2013, ora 24.00, iar petenta a efectuat o nouă verificare metrologică a aparatului tahografic la data de 07.03.2014. De asemenea, instanța a mai reținut că la verificarea din data de 07.03.2014 aparatul tahografic îndeplinea cerințele metrologice, astfel că la momentul constatării contravenției, chiar dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, gravitatea faptei este una redusă față de rezultatul produs.
Pentru a considera astfel, instanța reține că OG 37/2007 a fost emisă în scopul punerii în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006. Scopul reglementării este definit la punctul 14 din preambul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 care prevede că „Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile”.
Față de motivele expuse, instanța constată că, întrucât aparatul tahografic funcționa normal la momentul faptei, nu a fost afectată atingerea scopului stabilit de legiuitorul european, astfel că fapta imputată petentei a produs un pericol social minim care justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea constând în avertisment pentru această contravenție.
Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile individualizării sancțiunii și a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta constatată.
Pentru a evalua pericolul social concret și gravitatea faptei reținute în procesul-verbal, instanța trebuie să aplice criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 la circumstanțele concrete ale faptei.
Pentru a evalua pericolul social concret al faptei contravenționale imputate petentei, instanța va avea în vedere scopul instituirii acestei norme astfel cum a fost enunțat la pct. 17 din Preambulul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 în care se arată că „Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de condus pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore”, precum și modalitățile de realizare a acestui scop arătate la punctul 14 din același document, enunțat anterior.
Aplicând la cauza de față, instanța constată că petenta, în motivarea plângerii și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu a relevat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că depășirea de către prepusul său a timpilor de conducere zilnică nu ar fi generat niciun pericol pentru siguranța traficului rutier, astfel încât fapta contravențională imputată să fie caracterizată de un pericol social diminuat față de cel vizat de norma de incriminare.
În circumstanțele concrete ale speței, respectiv operarea de transporturi de mari dimensiuni care necesită o atenție mai mare din partea conducătorului auto, fapta petentei de a efectua acest tip de transport cu un singur conducător auto care a depășit timpii maximi de conducere zilnici generează un pericol mai mare pentru siguranța circulației rutiere și a celorlalți participanți la trafic.
În aceste condiții, instanța, în concordanță cu prevederile punctului 26 din Preambulul Regulamentului menționat, consideră că scopul instituirii normelor de sancționare poate fi atins în cauza de față doar prin executarea unei sancțiuni cu caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu, sancțiunea cu amenda în cuantum de 1500 lei aplicată prin procesul-verbal atacat pentru această contravenție îndeplinind toate aceste cerințe ale legiuitorului european.
Față de toate considerentele expuse, instanța urmează să mențină procesul-verbal atacat sub aspectul constatării celor două contravenții, să înlocuiască sancțiunea cu amenda în cuantum de 8000 lei aplicată în temeiul art. 9 alin. 1 lit. a din OG 37/2007 cu sancțiunea constând în „Avertisment”, să mențină sancțiunea cu amenda în cuantum de 1500 lei stabilită conform art. 9 alin. 1 lit. e din OG 37/2007 și să reindividualizeze sancțiunea rezultantă pentru ambele contravenții la amendă în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. M. INTERNAȚIONAL S.R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Direcția Rutieră – Biroul A2 la data de 07.03.2013 sub aspectul constatării contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG 37/2007 și art. 8 alin. 3 pct. 1 din OG 37/2007.
Menține același proces-verbal sub aspectul aplicării sancțiunii cu amenda contravențională în cuantum de 1500 lei stabilită conform art. 9 alin. 1 lit. e din OG 37/2007 pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 3 pct. 1 din OG 37/2007.
Înlocuiește sancțiunea cu amenda contravențională în cuantum de 8000 lei aplicată în temeiul art. 9 alin. 1 lit. a din OG 37/2007 prin procesul-verbal atacat pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG 37/2007 cu sancțiunea contravențională principală constând în „AVERTISMENT”.
Conform art. 10 alin. 2 din OG 2/2001, stabilește sancțiunea cu amenda în cuantum de 1500 lei ca sancțiune rezultantă pe care trebuie să o execute petenta pentru contravențiile reținute în procesul-verbal atacat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată azi, 19.08.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 396 alin. 2 C.pr.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. G. M.
PTR. GREFIER G. M. PREZENTA S-A SEMNAT DE NOI
GREFIER- ȘEF
Red. N.L.P.
Tehnored. G.M.
Expl. 5/ AZI 15.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 343/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1487/2014.... → |
|---|
