Plângere contravenţională. Sentința nr. 2435/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI

Judecătoria CĂLĂRAŞI - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 2435/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3545/202/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2435

Ședința publică de la 23.09.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – Judecător M. S.

Grefier - O. V.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. M. în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. București Biroul A2, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._, întocmit la data de 08.05.2014.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014 ale căror consemnări s-au făcut în încheierea din acea zi și pentru ca petentul să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.09.2014 iar în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2014 sub nr. _ petentul P. M., cu domiciliul în București, sector 3, ..16, ., reprezentat convențional prin av. C. M., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, Calea Dorobanților, nr 103-105, . la cab de av. C. M., a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de General al Politiei Romane, Serviciul de Paza A2, cu sediul în București,sector 5, .. 6, plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 08.05.2014, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună, admiterea plângerii în sensul anulării procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției sus menționat pentru motive de nelegalitate și/sau netemeinicie si, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a mai conduce autovehicule pe drumurile publice, iar în subsidiar stabilirea unei alte contravenții în raport cu dispozițiile legale și cu situația de fapt.

În motivarea plângerii petentul arată că nu se face vinovat de cele reținute de către organul constatator în procesul verbal contestat, că procesul verbal nu reflectă realitatea, viteza mașinii pe care o șofa nu depășea limita de 53km/ora peste viteza legală pe segmentul Km 96,01 A2 direcția București – C.. Susține acest lucru cu certitudine dat fiind că a vizualizat viteza înregistrată de către vitezometrul autovehiculului.

Mai mult, acest aspect i-a fost confirmat și de către martorul ce se afla în

mașină cu el, respectiv S. L. M. și în acest sens a solicitat organului constatator să-i facă dovadă vitezei însă acesta a refuzat în mod categoric.

Se reține în fapt ca el la KM 96, pe autostrada A2 din direcția București spre C., conducea cu viteza de 183 km /h la data de 08.05.2014 ora 15,36, săvârșind contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OG 195/2002 modificată, text care prevede expres la „art. 102 alin 3 lit... e), depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate /metrologic ". La aceeași dată, dar la ora 12,40 pe Autostrada A2, Km 99, s-a întocmit procesul verbal contestat ca urmare a faptului că a fost oprit de către un alt agent de poliție, decât cel care se pretinde a fi măsurat viteza, iar față de aceasta situație se impune a se stabili dacă agentul de poliție care a întocmit procesul verbal avea dreptul să întocmească un astfel de înscris atât timp cât nu era în calitate de agent constatator.

În consecință și față de aceasta situație apreciază ca nul procesul verbal dat fiindcă este încheiat de către o persoană care nu avea calitate de a încheia acest proces verbal de contravenție, altfel spus agentul de poliție care a întocmit procesul verbal nu avea calitatea de organ constatator și sancționator.

De altfel chiar în legislația în vigoare care reglementează activitatea polițistului rutier se prevede că: “ Organizarea, planificarea și executarea atribuțiilor ce revin poliției rutiere, se efectuează în baza normelor interne aprobate de Ministerul Administrației și Internelor si Inspectoratul General al Politiei Romane. Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de

circulație pe drumurile publice se face conform art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului României privind circulația pe drumurile publice nr. 195/2002 republicata de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. Modul de acțiune în trafic se supune normelor atribuite prin Concepția de Atitudine și Acțiune a polițistului rutier și Codul Deontologie al lucrătorului Ministrului Administrației și Internelor. În sensul dispozițiilor legale în vigoare, POLITISTUL RUTIER este ofițerul sau agentul de politie specializat în domeniul circulației pe drumurile publice, care poartă uniformă și accesorii distincte, specifice poliției rutiere. Polițistul nu are plan de constatări. Activitatea polițistului rutier se desfășoară în mod planificat, potrivit planului de activitate zilnic și a variantelor de patrulare stabilite, ceea ce elimină caracterul aleator al acesteia “ cele inserate anterior se găsesc si pe site-ul Direcției Rutiere din cadrul I.. Altfel spus ordinul de serviciu al polițistului este cel care stabilește planul de activitate zilnic și a variantelor de patrulare, ceea ce presupune că în cazul în care nu există acest ordin de serviciu, activitatea sa se desfășoară în afara condițiilor legale, nefiind așa cum prevede textul art. 102 alin 3 lit. e din OG 195/2002 MODIF " constată potrivit legii ". De asemenea, solicită a se pune în vedere intimatului să depună înscrisurile care să ateste existența autorizării legale a autovehiculului care a măsurat viteza dar și verificările metrologice ale aparatului montat pe acest autovehicul precum și autorizarea organului constatator de a folosi aparatele de măsurare a vitezei. Face precizarea că, în concret a solicitat polițistului să-i dovedească viteza cu care circula, acesta a refuzat, venind cu un proces verbal deja completat, evitând și refuzând să-i însereze obiecțiunile formulate de către el, inclusiv cele privind identificarea martorului care atestă că nu circula cu o astfel de viteza și, din aceasta perspectivă procesul apare ca fiind nul, nereflectând realitatea fiindu-i interzis să i se înserez obiecțiunile la rubrica alte mențiuni.

În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal contestat, solicită ca viteza ce se pretinde că a existat la momentul rulării și înregistrării cu aparatul radar, va demonstra, matematic, că nu este reală, după cum urmează:

Nu a știut de existenta aparatului radar și pentru că a mers regulamentar, a parcurs distanta de la km 96, 1 ( unde era amplasată mașina cu radar ) până la locul unde a fost oprit respectiv A2, km 99 în 4min, aspect de necontestat rezultat din conținutul procesului verbal . Adică a parcurs distanta de 2,99 km, după cum arată procesul verbal, în intervalul de timp 15,36 ora săvârșirii contravenției -15,40 ora încheierii procesului verbal, adică în 4 min. Pentru a stabili viteza reală de circulație pleacă de la următorul calcul: Plecând de la viteza de 183 km/h, viteza înscrisă în procesul verbal contestat, aplicând regula matematică de trei simplu, rezulta ca: CU 183KM/H IN AFARA LOCALITĂTII PARCURGE =3,05

KM/MIN CU 183 km/h în afara localității parcurs 12,2 km/în 4 min, adică procesul verbal trebuia încheiat la KM 108,01 A2. Cum distanța parcursă cu o viteza de l83/K/h este de 2,99 km, rezultă că de la data săvârșirii contravenției până la data constatării, ar fi trebuit să fie un minut, adică ora 15,37-15,38 și nu ora 15,40. Cu alte cuvinte rezultă că viteza cu care circula în raport de distanța parcursă, nu este rea reală, viteza fiind mult mai mică.

În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal contestat arată că diferența de 3 km peste limita de 180 km/h ( viteza care antrenează o altă măsură sancționatorie), este arbitrară și poate fi datorată și unei erori/toleranțe tehnice, admise de legislația în vigoare la momentul săvârșirii contravenției.

Ceea ce are relevanță în cauză este dreptul material pozitiv la data săvârșirii pretinse contravenții, privitor la modul de măsura a vitezei cu aparatul radar. Astfel la data de 08.05.2014 în vigoare exista un cadru legal care reglementa modul de măsurare a vitezei cu aparate cinemometrele. Aceste cadru legal este reprezentat de Ordinul 302/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală care aprobă Norma Metrologică NML și Ordinul 187/2009 stabilește la pct. 5, în mod expres că: pct. 5. La punctul 3 subpunctul 3.1, paragraful 3.1.1 se modifica și va avea următorul cuprins:"3.1.1. E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:

a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea maxima tolerata este de +- 1 km/h pentru viteze până la 100 km/h; +- 1% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: +- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; +- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b.

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a

autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b):

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de: +- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

+- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h."

Mai arată că în cazul său viteza înregistrată cu aparatul radar, aflat în staționare sau în deplasare, acest aspect nu îl știe, deoarece nu este prevăzut în procesul verbal, dar plecând de la ideea ca este în staționare, a fost de 183 km/h, ceea ce înseamnă că presupusa viteză de rulare ar fi fost de l47,51KM/H ca urmare a aplicării textelor de lege învederate anterior (bolduite), respectiv art. 3.11 lit. b prin raportare la lit. c ., ce vizează marja de eroare la măsurarea vitezei în condiții normale de trafic cu a aparat radar staționar.

Calculul vitezei reale de rulare se face prin aplicarea marjei de eroare de 3% la viteza de 183 km/h. În raport de dispozițiile NML 05/2005, modificată așa cum a precizat, în ipoteza în care aparatul radar este staționat (cazul său) se accepta o abatere (toleranta) de +-/- 3% din viteza înregistrată. Abaterea, tolerantă admisa este de 5,49 Km/h, astfel spus aplicând această abatere la situația de fapt rezultă că în cel mai rău caz viteza reală AR FI FOST DE 147,51 KM. Aceasta ipoteza este însă contrazisă de calculul efectuat anterior în ceea ce privește viteza, distanța parcursă și timpul în care s-a parcurs distanța în cauză.

În ipoteza în care, aparatul radar ar fi fost montat pe o mașină aflată în

mișcare, viteza obținută ar fi fost și mai mică, având în vedere procentul de 4% al

marjei sau toleranței avute în vedere la măsurarea vitezei.

În opinia sa nu are relevanță eventuala apărare a reclamantei – intimate precum că aparatul radar montat pe o mașina aflată în staționare este verificat

metrologic. Chiar și în ipoteza verificărilor metrologice, toleranta de +/- 3% este

admisă legal și solicită a fi luată în calculat dat fii că este recunoscută legal prin

textele de lege invocate anterior. Toleranța în cauză (erori maxime tolerate) va fi calculată atât cu plus (+) dar și cu minus (- ).

În această ipoteză sancțiunea aplicată apare ca nelegală, atât în ceea ce privește cuantumul amenzii, dar și a măsurii complementare de reținere a permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile, prin raportare la dispozițiile

legale in vigoare.

F. de această ipoteză solicită a se dispune anularea procesului verbal

contestat (pentru cauze de nulitate invocate în prima parte a prezentei plângeri)

sau în subsidiar admiterea în parte a contestației, anularea sancțiunii complementare a reținerii permisului dat fiind că viteza de max. 147,52 km/h (cea

reala așa cum este determinată prin normele metodologice) se circumscrie contravenției ce presupune doar depășirea vitezei legale cu până la 50 km/h, contravenție care se sancționează cu amendă contravențională și aplicarea de

punte penalizatoare în număr de 6 (șase).

În drept, OG 2/2001 R și textele legale invocate în prezenta plângere.

În susținerea plângerii a propus proba cu înscrisuri aflate la filele 14-17 din dosar.

În categoria probei cu înscrisuri, solicită să i se încuviințeze ca intimatul să

pună la dispoziția instanței de judecată înregistrarea video ce vizează pretinsa contravenție (planșele foto), dovada dreptului de a funcționa la acea data, la acea

ora în zona Km 96,01-km 99 A2 ( Ordinul de serviciu pentru agentul constatator),

dovada metrologică a aparatului radar instalat pe autovehiculul MAI_ aflat în staționare, dovada că operatorul radar avea competența necesară, atât temporală cat și teritorială.

În baza dispozițiilor art. 201 Noul Cod de procedură civilă la data de 28.05.2014, s-a comunicat către intimat cererea de chemare în judecată cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea cererii de chemare în judecată.

Intimatul a formulat întâmpinare, la data de 17.06.2014 prin care a solicitat instanței respingerea plângerii, menținerea sancțiunii principale a amenzii ca fiind legal aplicată.

În motivare se arată că la data de la data de 08.05.2014, ora 15:36, pe autostrada A2 km. 96, numitul P. M. a condus autoturismul marca VOLKSWAGEN cu numărul de înmatriculare_, pe sensul București către C. și a fost înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION . 335, cu viteza de 183 km/h.

Conform prevederilor art. 121 alin. (l) din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicat, cu modificările

și completările ulterioare, contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic

omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar. Buletinul de verificare

metrologică, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedește că în acest caz constatarea a făcut în conformitate cu prevederile legale și viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat și nu aleatoriu de polițistul rutier.

Precizează că, așa cum reiese și din buletinul de verificare metrologică_ a aparatului radar, înaintat la dosarul cauzei, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice. De asemenea, solicită a se observa și faptul că operatorul radar deține atestatul_ din 21.12.2011 conform căruia este autorizat să desfășoară activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION”

Astfel, solicită a se constata și faptul că în cauză vorbim despre o contravenție constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Urmare acestei constatări efectuate cu mijloace tehnice, conducătorul auto

P. M. a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție . nr._, cu amendă în valoare de 765 lei, iar ca sancțiune complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile. Din conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, rezultă clar faptul că petentului i s-a adus la cunoștință acest aspect, iar perioada de suspendare este menționată în procesul verbal.

Contravenientul a încălcat prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, așa cum se observă din mențiunile făcute de acesta în procesul verbal, recunoaște fapta săvârșită.

În conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum și cea impusă de mijloacele de semnalizare.

De asemenea, în temeiul art. 121 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare agentul constatator/ polițistul rutier constată nerespectarea regimului legal de viteză stabilit conform legii, cu mijloace tehnice

omologate și verificate metrologic. "

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic.

În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care a depășit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum, cu 53 km/h.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, solicită a se constata că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.

Totodată, deși o sancțiune nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile contravenționale constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (l din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite data comiterii acestora și semnătura agentului constatator. Contravenientul a semnat de luare la cunoștință, a recunoscut fapta comisă și a primit o copie a procesului verbal de contravenție.

Solicită ca instanța de judecată să constate că așa cum reiese și din conținutul procesului verbal, agentul de poliție a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva actului pe care îl contestă. Susținerile petentului sunt lipsite de relevanță, având în vedere că abaterea a fost înregistrată cu mijloace tehnice și observând că petentul nu a propus probe în dovedirea susținerilor sale. Astfel, atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori nu invocă împrejurări credibile, cele reținute de agentul constatator în procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate.

Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, se observă, din nou, faptul că petentul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, având în vedere faptul că pe înregistrare se vede clar autoturismul marca VOLKSWAGEN cu număr de înmatriculare_ rulând singur pe autostradă cu 183 km/h, fără a fi depășit de un alt vehicul.

Referitor la solicitarea petentului de a-l obliga să depună ordinul de serviciu pentru agentul constatator, solicită să i se pună în vedere contestatorului să indice actul normativ care prevede acest lucru, ori temeiul legal. Precizează faptul că, așa cum rezultă și din raportul agentului constatator, în data de 08.05.2014 agentul de poliție C. C. din cadrul I.G.P.R. - Biroul de Poliție A2 desfășura activități pe Autostrada București - C. în zona km 96, conform planificării existente la nivelul unității din care face parte.

În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la eroarea legală de +/- 3

km/h din valoarea măsurată, precizează următoarele: Actul normativ în vigoare care reglementează cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere este Ordinul nr, 301 din 23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 02l-05"Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor(cinemometre)cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește atestarea legalității cinemometrelor, punctul 5.2.1 instituie faptul că aceasta este confirmată de buletinele de verificare metrologică, care sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar cât și în regim de deplasare, și în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculul de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice, în acest sens precizează că la rubrica destinată descrierii faptei din procesul verbal, agentul constatator a consemnat că aparatul radar a înregistrat și filmat fapta contravențională a petentului. Acest lucru trebuie coroborat cu buletinul de verificare metrologică, pe care l-a depus la dosar.

Petentul consideră că la măsurarea vitezei și, implicit la aplicarea sancțiunii nu au fost avute în vedere erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei menționate în Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 02 l-05"Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) la pct. 3.1.1.

Față de această situație solicită respingerea interpretării dată de reclamant ca neîntemeiată, având în vedere următoarele argumente:

Subliniază faptul că reglementările referitoare la erorile maxime admise nu

reprezintă altceva decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le

îndeplinească pentru a putea fi omologat în vederea utilizării în măsurările de interes public, și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală.

În procesul de verificare metrologică, erorile cinemometrului sunt măsurate

pentru a se stabili dacă se încadrează sau nu în normele de metrologie legală.

Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se

încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat pentru utilizarea în măsurarea vitezei.

Din acest moment, viteza măsurată de aparatul radar omologat și certificat,

este viteza legal stabilită fără a se aplica nici un fel de corecții.

Astfel, așa cum rezultă și din prevederile pct. 1.1. și 1.2, cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de acest ordin, printre care și cele referitoare la marja de eroare, pentru a putea fi omologat.

După omologare, viteza indicată de cinemometru este viteza legal stabilită de deplasare a autovehiculului, nemaiexistând posibilitatea de aplicare a vreunei

marje de eroare.

Ar fi absurd ca aceste marje de eroare stabilite de legiuitor doar în vederea

certificării aparatului, să fie apoi utilizate pentru aplicarea unor corecții asupra vitezei legal măsurate. Mai mult decât atât, în buletinul de verificare metrologică nu se face nicio mențiune cu privire la înregistrarea unor erori ale aparatului radar în condiții normale de funcționare.

Solicită a se constata faptul că în cauză vorbim despre o contravenție

constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, prin urmare nu

are relevanță care dintre agenții de poliție a întocmit procesul verbal de contravenție. În același timp, având în vedere faptul că abaterea contravențională este constatată cu mijloace tehnice omologate, solicită respingerea probei cu martori solicitată de către petent.

În drept, art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 121 alin. (1) din H. Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare; art. 16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea cererii de respingere a plângerii propune proba cu înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._ din 08.05.2014, buletinul de verificare metrologica, atestatul operatorului radar și înregistrarea video realizată la fața locului de polițistul rutier, așa cum au fost ele depuse de agentul constatator.

Având în vedere argumentele expuse mai sus, solicită respingerea plângerii formulată de numitul P. M. și menținerea procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 08.05.2014 ca temeinic și legal întocmit.

În temeiul art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită judecarea

cauzei în lipsă.

La data de 19.06.2014 instanța a dispus comunicarea întâmpinării către petent cu mențiunea că în termen de 10 zile are obligația de a formula răspuns la întâmpinare, răspuns ce nu a fost depus.

La data de 08.07.2014, s-a fixat primul termen de judecată, cu citarea părților, la data de 16.09.2014.

La termenul de azi instanța a încuviințat proba cu înscrisuri propusă de petent, ca fiind utilă soluționării cauzei, a respins proba cu martori ca nefiind concludentă soluționării cauzei în raport de înregistrarea video pe suport CD, iar pentru intimat probele cu înscrisuri și CD-ul cu înregistrarea video, ca fiind utile și concludente soluționării cauzei.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În data de 08.05.2014 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I. – Biroul A 2 procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul P. M. a contravenției prevăzute de art. art. 121 alin. 1 din HG1391/2006, respectiv depășirea limitei de viteză pe autostrada A2. Astfel, s-a reținut că la data de 08.05.2014, ora 15:36, pe autostrada A2 km. 96, numitul P. M. a condus autoturismul marca VOLKSWAGEN cu numărul de înmatriculare_, pe sensul București către C. și a fost înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION . 335, cu viteza de 183 km/h. Petentul a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție . nr._, cu amendă în valoare de 765 lei, iar ca sancțiune complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile.

În rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal s-a consemnat „Nu am de făcut obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal, recunoaște fapta, procesul –verbal fiind semnat personal de petent.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Aspectele de nelegalitate ale procesului –verbal invocate de petent, nu sunt întemeiate întrucât în cuprinsul acestuia se regăsesc indicate toate datele conform rubricilor procesului verbal.

Instanța apreciază ca procesul verbal de constatare a contravenției în măsura în care cuprinde constatările prin propriile simțuri ale agentului constatator se bucura de prezumția relativa de adevăr și face dovada asupra situației de fapt si a încadrării juridice până la proba contrară, iar potrivit art. 1169 C.civil: ”cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”, fapt care in speță nu s-a întâmplat.

Instanța reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).

Având în vedere aceste principii, instanța constată că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, respectiv CD-ul cu înregistrarea video, instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator, dar și probată cu înregistrarea video, este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Instanța urmează a analiza temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, petentul contestând existenta faptei pentru care a fost sancționat.

Fapta contravențională descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției, constă în conducerea de către petent a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 183 km/h pe autostrada A 2.

Prin derogare de la regula generală din dreptul comun (O.G. nr. 2/2001) potrivit căruia faptele contravenționale se constată prin propriile simțuri de agenții constatatori, art. 121 alin. 2 al H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (Regulament) prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În același sens sunt dispozițiile art. 109 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora constatarea contravențiilor prevăzute de acest act normativ se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În aceste situații procesul – verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, fără a mai fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

Această derogare are consecințe în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției. Astfel, pentru a face dovada realității celor consemnate, procesul verbal, ca înscris probator, trebuie coroborat cu rezultatul înregistrărilor tehnice efectuate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculului vizat (țintă). Există în plus obligația legală ca aceste înregistrări să fie efectuate cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În circumstanțele speței, din coroborarea înscrisurilor depuse, respectiv buletinul de verificare metrologică nr._/25.02.2014,(f. 31 dosar) instanța reține că aparatul radar utilizat pentru constatarea faptei se afla montat pe autoturismul Dacia L. înmatriculat sub nr. MAI –_ de care se servea agentul constatator C. C. în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în data de 08.05.2014 (data constatării faptei) în zona de patrulare Km. 96- 99 (arie în care a fost constatată fapta).

Având în vedere că potrivit art. 5 pct. 3 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 (NML), atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în această normă, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare, iar potrivit art. 5 pct. 6 din aceeași normă, pentru verificarea metrologică (inițială sau periodică) se eliberează buletin de verificare metrologică, instanța reține că la momentul constatării faptei contravenționale aparatul radar utilizat corespundea cerințelor legale de funcționare, aflându-se în perioada de valabilitate de 1 an a verificării metrologice, astfel cum atestă buletinul depus la dosar de intimată, având nr._/25.02.2014, cu verificarea la zi, conform mențiunilor.

În legătură cu legalitatea măsurătorilor efectuate prin cinemometre, instanța mai reține că, în conformitate cu disp. art. 4 pct. 2 NML măsurările și înregistrările constituie probe legale dacă sunt efectuate de operatori calificați. În speță este îndeplinită această cerință, intimata depunând la dosar atestatul agentului constatator Șucată F. de promovare a testului de verificare a cunoștințelor teoretice și practice privind modul de folosire și exploatare a echipamentului video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

Conform manualului de operare a aparatelor radar marca Autovision . 335, valoarea afișată în fereastra precedată de inițiala B reprezintă viteza vehiculului țintă după ce este apăsat butonul LOCK (Blocare), în speță 183 km/h pe autostrada A2. Fereastra de țintă continuă citirea vitezelor autovehiculului urmărit, fapt ce justifică apariția unei alte valori de viteză în fereastra TARGET (Ț.) precedată de inițiala T.

Așadar, intimatul dovedește cu înregistrările făcute cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic că viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent pe autostrada A 2, la data de 08.05.2014 ora 15,36 era de 183 km/h.

Nu este de neglijat nici faptul că viteza este tot timpul o sursă de pericol și, tocmai de aceea, activitatea poliției rutiere este dirijată pentru prevenirea accidentelor rutiere și diminuarea efectelor unor astfel de evenimente, în care cauza să fie viteza excesivă sau neadaptată la condițiile de trafic.

Astfel, fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.

Față de această situație, având în vedere că fapta săvârșită de petentul P. M. constituie contravenție, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și a menține sancțiunile aplicate în baza acestuia.

Plângerea a fost legal timbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. M., domiciliul în București, sector 3, ..16, ., . ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, Calea Dorobanților, nr 103-105, . la cab de av. C. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I.G.P.R. – BP A2 la data de 08.05.2014, ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

JUD. S. M. V. O.

RED.SM

DACT.VO

EX. 5/22.10.2014

← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii....		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2593/2014. Judecătoria... →

Plângere contravenţională. Sentința nr. 2435/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2435/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI