Plângere contravenţională. Sentința nr. 2731/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2731/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 4716/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 2731
Ședința publică din 10 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier D. C. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petentul P. I. C. și pe intimata I.P.J. CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: petentul, personal, legitimat cu CI ., nr._ și cons. T. C. pentru intimat, în baza delegației aflate la fila 24 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiind părțile, obiectul cauzei, procedura de citare precum și faptul că intimata a completat probatoriul dispus de instanță, depunând la dosar întâmpinarea formulată și înscrisurile care au stat la baza dresării procesului verbal, după care;
Instanța înmânează petentului întâmpinarea formulată de intimat.
Petentul, având cuvântul, arată că a luat la cunoștință de cuprinsul întâmpinării și solicită administrarea probei video.
Instanța administrează proba video și constată administrată proba menționată.
Părțile, având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de soluționat.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C. proc. civ. declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea fondului cauzei.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa iar din înregistrarea video nu rezultă nimic.
Cons. T. C. pentru intimat, solicită respingerea plângerii formulate și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întrucât din înregistrarea video a contravenției rezultă că petentul nu a acordat prioritate pietonului aflat pe trecerea de pietoni.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014, sub nr. de dosar_, petentul P. I. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.07.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul I. Călărași.
În motivarea plângerii formulate, petentul a susținut, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În susținerea plângerii contravenționale petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoarea de 20 lei.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată, a arătat că procesul verbal a fost întocmit în mod legal, fiind respectate disp. art. 16, 17 din O.G. 2/2001.
Intimatul a susținut și că procesul verbal a fost întocmit în mod temeinic, întrucât petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001 și pe disp. O.U.G. 195/2002.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus, în copie, la dosarul cauzei, fișa de abateri contravenționale a petentului și CD-ul cu înregistrarea video a faptei comise.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/02.07.2014 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism, fapta fiind prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. c) O.U.G. 195/2002.
Petentul nu a semnat procesul verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.
Prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat este întărită și de înregistrarea video a faptei comise, înregistrare din care se observă în mod indubitabil faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere, în mod regulamentar, vehiculelor care vin din partea dreaptă a autoturismului acestuia.
În consecință, instanța constată că înregistrarea video a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator.
În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. 195/2002, instanța apreciază prin raportare la situația de fapt existentă că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind temeinic, prezumția de veridicitate a acestuia nefiind răsturnată ca urmare a administrării probatoriului.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că fapta săvârșită de petent se încadrează în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul P. I. C.
domiciliat în Călărași, ., .. 1, ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
N. R. M. M. C-tina D.
Red. N.R.M.
Dact. M.D.
Ex.5/20.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1185/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 916/2014. Judecătoria... → |
|---|
