Plângere contravenţională. Sentința nr. 3307/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3307/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 6716/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3307
Ședința publică de la 25.11. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul R. A.-N., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimatul I.P.J. Călărași-SR la data de 18.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Instanța, conf.art.131, art. 94 pct. 4 C.pr.civ., art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Instanța deschide cercetarea procesului și estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
La interpelarea instanței, petentul propune proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar.
Instanța conform dispozițiilor art.208 C.pr.civ. și art.254 C.pr.civ. pune în discuție tardivitatea depunerii întâmpinării și decăderea intimatului din dreptul de a formula întâmpinare, având în vedere că aceasta a fost depusă după expirarea termenului stabilit de lege.
La interpelarea instanței, petentul solicită să se constate că întâmpinarea a fost tardiv formulată.
Instanța constată că intimatul nu a depus întâmpinare în termen și îl decade din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică.
Instanța conform dispozițiilor art. 254 al.4 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de petent și din oficiu înregistrare video și înscrisuri în dovedirea legalității măsurării vitezei, pe care le consideră utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța procedează la vizionarea în condiții de contradictorialitate a înregistrării video.
Petentul are o obiecție în sensul că în procesul-verbal de constatare a contravenției este indicată viteza de 175 km/h, iar din înregistrarea video nu apare această viteză, iar viteza de deplasare nu este cea reală din înregistrarea video întrucât se deplasau autovehicule din două sensuri de mers. Totodată precizează că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
La solicitarea instanței, petentul vizualizează din nou înregistrarea și arată că a observat viteza de 175 km/h alături de simbolul F, dar că această viteză nu îi aparține.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța declară cercetarea procesului închisă și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014 sub nr._, petentul R. A. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 18.09.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 18.09.2014 a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN21, în afara localității D. și că la un moment dat a trebuit să depășească un autoturism care circula cu o viteză mult sub cea permisă pentru zona respectivă.
Petentul a susținut că în momentul în care se afla în depășire, conducătorul auto a accelerat și, întrucât pe celălalt sens de mers venea un autoturism, petentul a accelerat și a trecut de autoturismul pe care îl depășea.
A mai arătat că ulterior a fost oprit de un echipaj de poliție și i s-a adus la cunoștință faptul că aparatul radar l-a surprins în timp ce circula cu viteza de 175 km/h și i-a întocmit procesul-verbal atacat prin care a dispus aplicarea unei amenzi în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile.
A mai arătat că a semnat procesul-verbal, fiind condiționat de agentul constatator pentru primirea dovezii de reținere a permisului de conducere.
Petentul a formulat critici la adresa procedurii de constatare, arătând că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale și a refuzat să-i prezinte înregistrarea video, dar și a legalității procesului-verbal atacat, arătând că în act nu sunt identificate locul săvârșirii faptei și unitatea din care face parte agentul constatator.
De asemenea, a invocat ca motiv de nelegalitate a procesului-verbal și faptul că actul nu a fost semnat de un martor asistent, dar și faptul că agentul constatator nu a vizionat înregistrarea înainte de a întocmi procesul-verbal.
În susținerea plângerii a depus copii de pe cartea de identitate, dovada de circulație . nr._ și procesul-verbal . nr._.
Cererea a fost legal timbrată.
Cererea a fost comunicată intimatului, aducându-i-se la cunoștință dreptul de a formula întâmpinare, termenul în care o poate formula și sancțiunea nedepunerii întâmpinării.
Întrucât nu a fost formulată întâmpinare în termenul prev. de lege, instanța a dispus fixarea termenului de judecată și citarea intimatului cu mențiunea de a depune înregistrarea video și dovada legalității măsurării vitezei.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 19.11.2014, la care a atașat copii de pe buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul operatorului radar, istoricul abaterilor petentului de la normele ce reglementează traficul rutier, graficul de patrulare al agenților de poliție rutieră din data de 18.09.2014 și înregistrare video (f.17-22).
Întrucât întâmpinarea nu a fost formulată în termenul legal, la primul termen de judecată, instanța a constatat decăderea intimatului din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică, în conformitate cu disp. art. 208 alin. 2 C.pr.civ.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat pentru petent și din oficiu proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video efectuată de camera atașată echipamentului radar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 18.09.2014, s-a constatat săvârșirea de către petent a contravenției constând în încălcarea prev. art. 50 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în faptul că la data de 18.09.2014, ora 18.09, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN21-D.-km100, cu viteza de 175 km/h în afara localității, depășind cu 85 km/h viteza legală maximă admisă.
În completarea situației de fapt se menționează că viteza a fost măsurată cu aparatul radar AUTOVISION ROM 226 montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în amendă contravențională principală constând în 9 puncte amendă în sumă de 810 lei și sancțiunea complementară constând suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile începând cu 04.10.2014.
La rubrica ”Alte mențiuni” a procesului-verbal, agentul constatator a consemnat „nu am obiecțiuni”, iar petentul a semnat atât alături de mențiunea că nu are obiecțiuni, cât și în rubrica de luare la cunoștință.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, este confirmată de copia aflată la dosarul cauzei de pe înregistrarea video efectuată cu mijloacele tehnice instalate pe autospeciala de poliție rutieră, mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimat.
Astfel, începând cu secunda 14 pe înregistrare se observă 3 autovehicule, respectiv o autospecială de transport marfă, un autoturism de culoare deschisă și unul de culoare închisă aflat în depășirea autoturismului de culoare deschisă. La secunda 19, în timp ce autoturismul de culoare închisă finaliza depășirea, aparatul radar indică alături de simbolul T („TARGET”) viteza de 71 km/h și alături de simbolul F („FASTEST”) viteza de 175 km/h. Lăsând înregistrarea să ruleze, se observă că viteza afișată alături de simbolul F scade în ritm constant (173, 169, 166, etc), iar la sec. 23 se observă marca și nr. de înmatriculare al autoturismului de culoare închisă.
Analizând înregistrarea și observând că autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ era vehiculul care se deplasa cel mai repede în raza de măsurare a aparatului radar la momentul la care acesta a indicat pentru cel mai rapid autovehicul viteza de 175 km/h, instanța constată că acest autoturism a circula cu viteza indicată în procesul-verbal atacat.
Petentul nu a contestat faptul că ar fi condus autoturismul cu numărul consemnat în procesul-verbal, iar acest fapt a fost constatat direct și de agentul constatator la momentul opririi autoturismului.
Din actele depuse de petent la solicitarea instanței, se reține că viteza a fost măsurată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (f.17) de către un agent de poliție atestat pentru lucrul cu aparatul radar (f.18) aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu (f.21).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Verificând din oficiu și pe baza criticilor petentului procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 18.09.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180-181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
Instanța constată neîntemeiate susținerile petentului privind nerespectarea procedurii de constatare a contravenției, întemeiate pe faptul că nu i-au fost consemnate obiecțiunile și că nu i-a fost prezentată înregistrarea video.
În acest sens, instanța constată că petentul a semnat procesul-verbal nu numai în rubrica de luare la cunoștință, dar și alături de mențiunea că nu are obiecțiuni, iar apărarea sa privind condiționarea semnării procesului-verbal de eliberarea dovezii de circulație nu a fost probată în niciun fel.
Cu privire la refuzul de a i se prezenta înregistrarea video, instanța reține că procedura constatării contravenției nu este una contradictorie, agentul constatator neavând obligația legală de a prezenta contravenientului probe de vinovăție, ci doar pe aceea de a-i aduce la cunoștință fapta și dreptul de a formula obiecțiuni. Față de aceste motive, instanța constată că nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului constatator să-i prezinte petentului înregistrarea video.
Referitor la critica întemeiată pe disp. art. 181 din HG 1391/2006, în sensul că agentul constatator nu ar fi vizionat înregistrarea video înainte de a aplica sancțiunea, instanța constată susținerea neîntemeiată, în condițiile în care constatarea contravenției s-a făcut pe loc, în prezența petentului, iar nu ulterior după prelucrarea înregistrărilor. Astfel, agentul constatator a avut posibilitatea să vizioneze în timp real imaginile video pe ecranul aparatului de înregistrare video atașat aparatului radar, fără a fi necesară o prelucrare a înregistrării pentru stabilirea vitezei de circulația a autoturismului condus de petent, astfel că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 181 din HG 1391/2006.
Instanța constată evident neîntemeiate și criticile petentului la adresa legalității actului atacat, constatând că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, inclusiv locul săvârșirii faptei (DN21 – D.-km 100) și unitatea din care face parte agentul constatator (I. Călărași).
De asemenea, neîntemeiată este și critica referitoare la nesemnarea procesului-verbal de către un martor, în condițiile în care, conform art. 180 alin. 2 din HG 1391/2002 și art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, semnătura martorului este necesară pentru a atesta motivele pentru care actul de constatare nu este semnat de contravenient, ceea ce nu este cazul în speță.
Analizând legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Mai mult decât atât, înregistrarea video depusă de intimat la solicitarea instanței confirmă faptul că autoturismul condus de petent a circulat cu viteza de 175 km/h pe un drum public din afara localității pe care limita maximă admisă era de 90 km/h.
Faptul invocat de petent și confirmat de înregistrarea video, în sensul că autoturismul condus de acesta se afla angajat în depășirea unui alt autoturism care și-a modificat viteza, nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului, având în vedre circumstanțele concrete rezultate din analiza înregistrării video. Astfel, chiar dacă ar fi reală împrejurarea că celălalt autoturism și-a mărit viteza după ce petentul s-a angajat în depășire, se observă pe înregistrare că petentul putea abandona manevra de depășire în orice moment, fără a produce nici un pericol și fără a-și mări viteza până la aproape de două ori viteza legală de circulație pe drumul public respectiv. În consecință, împrejurarea menționată de petent nu poate constitui o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 din OG 2/2001.
Pentru motivele expuse, văzând și prevederile art.6 pct. 20 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, instanța constată că petentul a circulat pe un drum public din afara localității pe care limita maximă de viteză prevăzută de lege este de 90 km/h, cu o viteză de 175 km/h măsurată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, faptă ce constituie contravenție conform art. 50 alin.1 din OUG 195/2002 corob. cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Întrucât petentul nu a produs în fața instanței nicio probă din care să rezulte existența vreunui factor extern care ar fi putut să influențeze funcționarea aparatului radar, și nici a faptului că acesta a fost manipulat necorespunzător, instanța constată nefondată și susținerea petentului în sensul că fapta imputată nu corespunde realității.
În concluzie, pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal atacat este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale se pronunță asupra sancțiunilor aplicate.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Având în vedere prevederile legale anterior menționate, se constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor expuse anterior, instanța constată că sancțiunile, atât cea principală, cât și cea complementară au fost corect aplicate și individualizate de agentul constatator.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că petentul nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta săvârșită, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.
Sub aspectul circumstanțelor reale, instanța constată că petentul, nu numai că a depășit cu peste 50 km/h viteza legală, dar a circulat cu o viteză aproape dublă față de viteza maximă admisă, în condițiile în care în zonă circulau și alte autovehicule, împrejurări de natură să amplifice pericolul potențial produs de petent.
Mai mult decât atât, sub aspectul circumstanțelor personale ale petentului, instanța reține din istoricul abaterilor petentului de la normele care reglementează traficul rutier, că acesta a avut mai multe abateri de la regimul circulației rutier, printre care și 4 încălcări relativ recente ale normelor legale care reglementează vitezele maxime de deplasare pe drumurile publice.
În concluzie, se constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul de față nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă atât a sancțiunii principale, cât și a sancțiunii complementare aplicate prin procesul-verbal atacat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 18.09.2014 este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul R. A. N., CNP-_, domiciliat în Comarnic, ., jud.Prahova, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud.Călărași.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 18.09.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.4/08.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1831/2014. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
