Plângere contravenţională. Sentința nr. 89/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 89/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 6517/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 89
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător M. S.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul C. G. în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat la data de 16.10.2013 de I. Călărași – Serviciul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul care se legitimează cu CI . nr._, CNP –_ și asistat de av. C. D. L. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/04.12.2013, aflată la fila 20 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare precum și faptul că intimatul I. Călărași a depus întâmpinare la care a fost atașată dovada de comunicare a procesului verbal către petent și copia procesului verbal, aflate la filele 16-17 din dosar și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează perioada de soluționare a cauzei ca fiind la acest termen.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă pune în discuție admisibilitatea administrării probelor.
Av. C. D. L. pentru petent, având cuvântul, propune proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar și învederează că renunță la proba testimonială, respectiv cu martorul I. C..
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 și art. 265 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri așa cum a fost propusă pentru ambele părți. Ia act că petentul a renunțat la administrarea probei testimoniale, respectiv cu martorul I. C..
La interpelarea instanței av. C. D. L. pentru petent, având cuvântul, învederează că nu mai are alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.
Instanța califică nulitățile invocate pe petent ca și apărări de fond, ia act că nu mai sunt alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată iar conform art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Av. C. D. L. pentru petent, având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea procesului verbal,în sensul că nu s-au respectat prevederile OG 2 din 2001, în sensul că nu s-a menționat în procesul verbal că are dreptul să achite jumătate din minimul amenzii în 24 de ore, respectiv 500 de lei, acest drept fiind precizat și în Legea 38 din 2003, iar petentul a fost vătămat prin însăși aplicarea amenzii în cuantum de 1000 lei, pe care nu a achitat-o. Pe fondul cauzei, arată că procesul verbal nu s-a încheiat conform prevederilor legale.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 24.10.2013 și înregistrată sub nr._, petentul C. G., domiciliat în Călărași, ., CNP -_, în contradictoriu cu intimatul I. Călărași a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ întocmit de lucrătorii din cadrul I. Călărași, cu sediul în ., Călărași, județul Călărași, Cod unic de înregistrare_, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal cu . mai sus și anularea amenzii în cuantum de 1000 de lei.
În motivarea plângerii sale petentul arată că în data de 16.10.2013 în calitate de persoana fizică autorizată a încredințat autovehiculul taxi cu nr._ numitului I. C., care a fost depistat efectuând activități de taximetrie și sancționat pentru faptele prevăzute de art. 52 aliniatul 2 lit. d, din Legea 38/2003, pentru următoarele motive:
1. Numele agentului constatator menționat în procesul verbal este N. D., numele real al acestuia fiind N. D. G..
2. Nu s-au respectat prevederile OG 2 din 2001, prin aceea că nu s-a menționat în procesul verbal că are dreptul să achite jumătate din minimul amenzii în 24 de ore, respectiv 500 de lei, acest drept fiind precizat și în Legea 38 din 2003.
3. Precizează că a întocmit o procură cu numitul I. C., iar acesta
poate folosi autoturismul după bunul plac.
4. A încheiat cu acesta un contract de închiriere având ca obiect autoturismul taxi în cauza.
5. El fiind persoana fizica autorizată, a încheiat cu I. C. care este și el persoană fizică autorizată, un contract de asociere în participațiune pentru activități de taximetrie cu autoturismul în cauză, ceea ce îi conferă dreptul să încredințeze autoturismul asociatului său, I. C., pentru efectuarea acestui gen de activități.
Mai precizează că procesul verbal mai sus menționat nu întrunește condițiile de fond și formă prevăzute de lege, el nu este vinovat de încălcările
prevederilor legale menționate în procesul verbal.
Plângerea nu este motivată în drept.
În dovedirea plângerii a înțeles să se folosească de dovada cu înscrisuri, respectiv procura, contract de închiriere, contract de asociere, aflate la filele 5- 9 din dosar.
La data de 25.10.2013, în cadrul procedurii de regularizare, petentului i s-a comunicat cu adresa de la fila 11 din dosar să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile pe care se întemeiază plângerea, iar pentru martori, numele, prenumele, relații comunicate la data de 04.11.2013.
La data de 08.11.2013 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
La data de 28.11.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare, ca fiind legal aplicate.
În motivare, arată că numitul contestator a fost sancționat contravențional întrucât a încredințat autovehiculul taxi cu numărul de înmatriculare_ numitului I. C. care a fost depistat efectuând activități de taximetrie în mod nelegal. Fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar.
Mai arată că, apărările petentului nu pot fi luate în considerare întrucât din
cuprinsul contractului de asociere în participațiune la care contestatorul face
referire rezultă că numitul I. C. „va ține evidențele contabile, va asigura
buna funcționare a activității, va răspunde de angajarea personalului, de achitarea
integrală și la timp a tuturor taxelor, impozitelor și altor cheltuieli pentru buna
desfășurare a activității”, nefiind prevăzut în cuprinsul acestui contract că I.
C. va desfășura activități de taximetrie - pentru care de altfel nu deține nici
autorizările impuse de lege.
Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind
prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. 2 din Legea 38/2003.Din analiza procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. l7 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită a se constata că în cuprinsul procesului - verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție. În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate
și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
În această situație solicită respingerea solicitării petentului de transformare a amenzii contravenționale în avertisment, întrucât contravenția săvârșită este una de pericol.
În susținerea celor precizate mai sus, înțelege să se folosească de dovada cu înscrisuri, aflate la fila 17.
În drept, dispozițiile art. 205 C. pr. Civ.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
La data de 02.12.2013 instanța a dispus comunicarea întâmpinării către petent cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la primire are obligația de a formula răspuns la aceasta, însă petentul nu a răspuns solicitărilor instanței.
La data de 17.12.2013 instanța a fixat termen de soluționare a cauzei la data de 14.01.2014, cu citarea părților.
La termenul de judecată din 14.01.2014, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 și art. 265 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri așa cum a fost propusă pentru ambele părți. A luat act că petentul a renunțat la administrarea probei testimoniale.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele: În data de 16.10.2013 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Călărași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul C. G. a contravenției prevăzută art. 52 alin. 2 lit. d din Legea 38/2003 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 55 alin.2 lit. b din Legea 38/2003, întrucât în calitate de persoana fizică autorizată și operator de transport public de persoane în regim taxi a încredințat autovehiculul taxi Dacia L. cu nr._ numitului I. C., care a fost depistat efectuând activități de taximetrie.
Fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar.
Prin acest proces-verbal petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei.
În rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal s-a consemnat „contravenientul nu este de față la întocmirea prezentului proces verbal, dar procesul verbal a fost semnat de martorul asistent P. Armand Geo.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Aspectele de nelegalitate ale procesului –verbal invocate de petent, în sensul că fapta nu există, nu sunt întemeiate, întrucât în cuprinsul acestuia se regăsește temeiul de drept al faptei contravenționale săvârșită de petent. În altă ordine de idei, susținerea petentului cum că nu este menționat numele agentului constatator este neîntemeiată, fiindcă în procesul verbal se regăsește această mențiune, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că nu este menționat că petentul poate achita jumătate din minimul amenzii nu a produs acestuia nicio vătămare, care să ducă la anularea procesului verbal.
Din analiza înscrisurilor depuse de intimată și încuviințate de instanță, rezultă că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a existat.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care a încheiat cu numitul I. C. un contract de asociere în participațiune pentru desfășurarea de activități de taximetrie, nu sunt susținute, fiindcă din conținutul contractului invocat rezultă că numitul I. C. „va ține evidențele contabile, va asigura buna funcționare a activității, va răspunde de angajarea personalului, de achitarea integrală și la timp a tuturor taxelor, impozitelor și altor cheltuieli pentru buna desfășurare a activității”, nefiind prevăzut în cuprinsul acestui contract că I. C. va desfășura și activități de taximetrie - pentru care de altfel nu deține nici autorizările impuse de lege.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Ca urmare, consideră că, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.21 din O.G. 2/2001.
În consecință, urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a menține procesul - verbal de constatare a contravenției, ca legal și temeinic întocmit și implicit, sancțiunea aplicată în baza acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. G., domiciliat în Călărași, ., CNP –_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. Călărași - Serviciul Rutier, cu sediul în ., Călărași, județul Călărași, Cod unic de înregistrare_ la data de 16.10.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2014.
PREȘEDINTE. GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
RED.SM
DACT.VO
EX.5/14.02.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2866/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 928/2014. Judecătoria... → |
|---|
