Contestaţie la executare. Sentința nr. 2290/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2290/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 3861/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă nr.2290
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de contestatoarea D. A., în contradictoriu cu intimatul C. – D. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Instanța, conf. art. 131 alin. 1 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
În temeiul art.22 alin. 4 C.pr.civ., instanța pune în discuție și califică cererile contestatoarei. Instanța constată că debitoarea-contestatoare a formulat o cerere de suspendare a executării silite întemeiată pe prevederile art. 718 alin. 4 pct. 1 C.pr.civ. (capătul 3 de cerere), o contestație la executare propriu-zisă în cadrul căreia s-a invocat și excepția prescripției executării silite întemeiată pe prevederile art. 711 alin. 1 C.pr.civ. (capătul 2 de cerere) și o contestație la titlu întemeiată pe prevederile art. 712 alin. 2 C.pr.civ.(capetele 1 și 4 de cerere).
Instanța estimează că cercetarea procesului se va finaliza la acest termen.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a executării silite și urmează să se pronunțe pe aceasta prin hotărâre.
Pe celelalte capete de cerere, în temeiul art. 254 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ. rap la art. 255 C.pr.civ., 292 C.pr.civ., instanța pune în discuție și încuviințează administrarea probei cu înscrisuri pentru contestatoare, pe care o consideră utilă justei soluționări a cauzei. Din oficiu dispune completarea probatoriului cu înscrisurile depuse la solicitarea instanței de executorul judecătoresc. Constată proba cu înscrisuri administrată.
Întrucât petenta nu a indicat identitatea martorului și nici nu a prezentat martorul în fața instanței pentru a fi ascultat, instanța decade petenta din proba testimonială solicitată prin cererea introductivă.
Conform art. 244 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și, întrucât părțile nu s-au prezentat pentru dezbateri, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.06.2014 sub nr._, contestatoarea D. A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul C. – D. C. împotriva executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 377/SI/2014 al B. S. I..
Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.06.2011 întrucât acesta nu a fost comunicat în termenul prevăzut de lege, anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 377/SI/2014 deoarece nu au fost efectuate în temeiul unui titlu executoriu și pentru că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, suspendarea executării în temeiul art. 718 alin. 4 pct. 1 C.pr.civ. întrucât procesul-verbal necomunicat nu are caracterul de titlu executoriu și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ca netemeinic și nelegal.
În motivarea contestației s-a arătat că prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 18.10.2010, ora 10.51, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ al cărei utilizator era contestatoarea a circulat în zona localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Contestatoarea a mai arătat că procesul-verbal a fost emis la 17.06.2011, dar nu i-a fost comunicat, aceasta luând cunoștință de existența procesului-verbal atacat odată cu comunicarea somației de către executorul judecătoresc la data de 20.05.2014.
Întemeiat pe acest aspect, contestatoarea a arătat, în esență, că executarea sancțiunii contravenționale și a tarifului de despăgubire s-a prescris, întrucât actul de constatare nu i-a fost comunicat în termen de o lună de la data întocmirii, conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
De asemenea, contestatoarea a arătat că, întrucât actul de constatare nu i-a fost comunicat, acesta nu are caracterul de titlu executoriu, dobândirea acestui caracter depinzând de comunicarea procesului-verbal.
În drept au fost invocate prevederile art. 711 și 717 Cpr.civ. corob cu prevederile OG 2/2001.
În susținerea contestației au fost depuse la dosarul cauzei copii certificate de pe actul de identitate la contestatoarei (f.7), înștiințare, adresă, somație și încheiere emise de executor Judecătoresc S. I. (f.8-11), încheiere încuviințare executare silită (f.12-13) și proces-verbal de constatare a contravenției (f.14).
La solicitarea instanței, contestatoarea a timbrat cererea cu suma de 20 lei (f.19).
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin rezoluția pentru primul termen de judecată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei de copii certificate de pe toate actele aflate în dosarul de executare. Executorul judecătoresc a înaintat instanței înscrisurile solicitate (f.28-42).
La termenul din 16.09.2014, în temeiul art. 22 alin. 4 C.pr.civ., conform căruia judecătorul dă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, instanța a pus în discuție și a calificat capetele de cerere din contestația formulată și a constatat că au fost formulate o cerere de suspendare a executării silite întemeiată pe prevederile art. 718 alin. 4 pct. 1 C.pr.civ., o contestație la executare propriu-zisă prin care se invocă lipsa unui titlu executoriu și prescripția executării silite și o contestație la titlu prin care se invocă nelegalitatea și netemeinicia titlului executoriu.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ emis la 17.06.2011 de un agent constatator din cadrul C. (f.41) s-a constatat săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 de către contestatoare. Prin același proces-verbal s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro în temeiul art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 .
Procesul-verbal a fost comunicat contestatoarei la domiciliu prin afișare la data de 06.07.2011, fiind încheiat cu această ocazie procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare în prezența unui martor asistent (f.42).
La data de 17.02.2014, în urma formulării cererii de executare silită de către intimat (f.40), executorul judecătoresc a pronunțat încheierea (f.38) prin care a dispus înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită nr. 377/SI/2014. Prin încheierea din 26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul_ (f.36) a fost încuviințată executarea silită a creanței în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire rezultată din titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 17.06.2011.
La data de 15.05.2014 executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare 377/SI/2014 încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (f.31), înștiințare (f.29) și somație (f.30) către contestatoarea debitoare, acte ce au fost comunicate contestatoarei debitoare la data de 19.05.2014.
La data de 02.06.2014 (f.15), contestatoarea a depus la oficiul poștal în termenul de 15 zile prevăzut de lege prezenta contestație la executare.
În drept, pentru soluționarea tuturor cererilor contestatoarei din cauza de față, este necesar ca instanța să stabilească în primul rând dacă procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal comunicat acesteia.
Astfel cum instanța a reținut din analiza probelor, actul de constatare a fost comunicat contestatoarei prin afișare la data de 06.07.2011, la 19 zile după data emiterii acestuia.
Față de acest aspect, se constată că procesul-verbal a fost comunicat în interiorul termenului de o lună prev. de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
Cu referire la alegerea de către persoana desemnată să comunice actul de constatare a modalității de comunicare prin afișare și legalitatea acestei modalități de comunicare, instanța reține că dispoziția conținută în Decizia nr.10/10.06.2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu are caracter obligatoriu în cauză, întrucât această decizie interpretativă a fost pronunțată ulterior comunicării procesului-verbal ce face obiectul cauzei de față. Întrucât deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea au valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ, iar o aplicare a acestora la situații anterioare pronunțării ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Mai mult decât atât, având în vedere scopul în care a fost instituită procedura recursului în interesul legii, respectiv acela de a conduce la crearea unei practici unitare în situația în care există mai multe interpretări ale legii, instanța constată că înainte de pronunțarea deciziei anterior menționate existau cel puțin două modalități de interpretare a prevederilor art. 27 din OG 2/2001, ambele validate prin hotărâri definitive ale instanțelor, iar una dintre aceste interpretări era aceea că se poate face direct comunicarea prin afișare a procesului-verbal, fără a proceda anterior la comunicarea prin poștă. Faptul că instanța supremă a pronunțat această decizie arată că ambele interpretări erau legale înainte de pronunțarea deciziei, în caz contrar revenind instanțelor de control judiciar îndatorirea de a cenzura o interpretare nelegală, iar nu instanței supreme.
În aceste condiții, ar fi injust să i se solicite intimatului să prevadă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, înainte ca aceasta să se pronunțe, în condițiile în care chiar instanțele la care s-au judecat plângerile contravenționale anterioare au validat prin hotărâri definitive a stă procedură de comunicare.
Față de aceste considerente, instanța constată că la momentul la care intimatul a procedat la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției către contestatoare, comunicarea prin afișare corespundea cerințelor art. 27 din OG 2/2001, cu condiția ca această comunicare să se facă potrivit prevederilor legale în vigoare la acea dată.
Aplicând la cauza de față, instanța constată că procedura de comunicare a procesului-verbal . nr._ s-a realizat în mod legal prin afișare la domiciliul din actul de identitate al contravenientului, în interiorul termenului prevăzut de lege, operațiunea de comunicare fiind consemnată într-un proces-verbal întocmit în prezența unui martor asistent.
În consecință, instanța constată neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul că nu i s-ar fi comunicat legal procesul-verbal atacat. Împrejurarea că aceasta nu a luat cunoștință de procesul-verbal atacat poate constitui o cauză de repunere a acesteia în termenul de formulare a plângerii contravenționale conform art. 186 C.pr.civ., dar nu o cauză de natură să afecteze legalitatea actului procedural al comunicării procesului-verbal.
Față de considerentele ce preced, instanța constată în primul rând cu referire la cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, că în conformitate cu prevederile art. 37 din OG 2/2001, la expirarea termenului de formulare a plângerii contravenționale care a început să curgă de la comunicare, procesul-verbal . nr._ a devenit titlu executoriu atât pentru sancțiunea contravențională, cât și pentru despăgubirea în cuantum de 28 euro stabilită de agentul constatator.
În consecință, la momentul declanșării executării silite, procesul-verbal de constatare a contravenției avea sub aspect formal valoarea unui titlu executoriu, astfel că nu este îndeplinită condiția prev. de ca art. 718 alin. 4 pct. 1 C.pr.civ. ca executarea a cărei suspendare se solicită să fie efectuată în temeiul unui înscris care nu este executoriu potrivit legii. Pentru acest motiv, se constată că cererea contestatoarei de suspendare a executării silite nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 invocat de contestatoare, „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
Față de dispozițiile acestui text de lege și reținând, astfel cum s-a motivat anterior, că procesul-verbal a fost legal comunicat în termenul prev. de art. 14 din OG 2/2001, instanța constată excepția invocată de contestatoare ca evident neîntemeiată și urmează a o respinge.
Cu privire la soluționarea capetelor de cerere 1 și 4 din contestația reclamantei, calificate de instanță ca o contestație la titlu, instanța constată în primul rând că o astfel de contestație la executare în cadrul căreia pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu poate fi admisă doar dacă titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească și legea nu prevede în legătură cu titlul o cale procesuală specifică pentru desființarea acestuia, conform art. 712 alin. 2 C.pr.civ. Ori, în cazul proceselor-verbale de contravenție, calea procesuală specifică pentru anularea lor este plângerea contravențională reglementată de art. 31 și urm. din OG 2/2001, în cadrul căreia instanța realizează un control judecătoresc de plină jurisdicție asupra legalității și temeiniciei actului atacat, având posibilitatea să dispună anularea acestuia.
Chiar dacă ar trece peste acest aspect, instanța constată motivele invocate în cererea introductivă neîntemeiate, niciunul dintre acestea nefiind apt să conducă la anularea procesului-verbal în baza probatoriului administrat.
Astfel, cu referire la capătul 1 din cererea contestatoarei, chiar și în cazul în care actul atacat nu ar fi fost comunicat în termenul prevăzut de lege, acest aspect nu ar fi condus la nulitatea procesului-verbal, nefiind vorba de nerespectarea unei condiții de formă sau de fond intrinseci ale acestuia, ci la o eventuală ineficacitate a sancțiunii pentru care s-ar fi constatat prescripția executării.
De asemenea neîntemeiată este și susținerea din capătul 4 de cerere, în sensul că procesul-verbal ar fi netemeinic și nelegal, având în vedere faptul că, deși se susține că fapta imputată nu este reală, iar proba acestei afirmații este extrem de facilă, presupunând dovada achitării taxei de drum pentru perioada în care a fost săvârșită fapta, contestatoarea nu a propus și nici nu a atașat o astfel de dovadă.
În consecință, instanța constată toate motivele invocate de contestatoare în susținerea contestației la executare ca neîntemeiate și, pe cale de consecință, urmează să respingă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de suspendare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de contestatoare.
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea D. A., CNP-_, domiciliată în București, ..1A, ..A, ., sector 6, în contradictoriu cu C. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., Prel.T., jud.C..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/29.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2289/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2866/2014. Judecătoria... → |
|---|
