Plângere contravenţională. Sentința nr. 2289/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2289/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 4650/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2289
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul T. A.-M., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. Călărași la data de 10.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, precum și faptul că la dosar s-a depus de către intimat procesul-verbal atacat, istoricul abaterilor contravenționale ale petentului și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției săvârșită de petent, după care;
Instanța, conf.art.131, art. 94 pct. 4 C.pr.civ. și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Petentul având cuvântul își precizează plângerea și invocă motive noi de nulitate a procesului-verbal. Depune motivele în scris.
Conform art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen si începe cercetarea procesului.
Instanța, conform dispozițiilor art.208 C.pr.civ. și art.254 C.pr.civ., constată că intimatul nu a depus întâmpinare și decade intimatul din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică.
Instanța pune în discuție probele solicitate prin plângere și pe cele dispuse din oficiu.
Petentul solicită administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul indicat în plângere.
Instanța conform dispozițiilor art. 254 și 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială propuse de petent și proba video din oficiu, pe care le consideră utile justei soluționări a cauzei.
Instanța dispune administrarea probei video și acordă petentului posibilitatea de a viziona înregistrarea.
La interpelarea instanței, petentul arată că renunță la proba testimonială inițial admisă.
Instanța ia act de renunțarea la probă.
Socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petentul, având cuvântul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată pentru motivele invocate în plângere și cele precizate la acest termen.
Socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2014 sub nr._, petentul T. A.-M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 10.07.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 10.07.2014 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . sensul de mers dinspre Orizont către Volna, iar în apropierea trecerii de pietoni din zona 5 Călărași -Magnolia s-a asigurat că nu sunt pietoni pe trecere și a traversat marcajul. A mai arătat că pietonii au pătruns pe marcaj în momentul în care autoturismul său se afla deja pe marcajul pietonal.
A mai arătat că agenții de poliție au refuzat să-i prezinte înregistrarea video și i-au reținut permisul de conducere după ce i-au aplicat o amendă.
Petentul nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal.
Nu a întemeiat în drept plângerea formulată.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei testimoniale și a atașat copii de pe procesul-verbal atacat, dovada de circulație . nr._ și cartea de identitate.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată, petentul a invocat oral și în scris motive suplimentare de nulitate a actului atacat, arătând că agentul constatator nu a înscris în procesul-verbal sancțiunea complementară.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 C.pr.civ, pe fondul cauzei, instanța a admis și administrat la cererea petentului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și din oficiu proba video. După vizionarea înregistrării video, petentul a renunțat la administrarea probei testimoniale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 10.07.2014 s-a reținut în sarcina petentului T. A.-M. săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 10.07.2014, ora 17.16, a condus autoturismul marca CHEVROLET cu nr. de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat în zona magazinului „Magnolia”, faptă pentru care i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în valoare de 360 lei, sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile și a fost luată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.
În completarea situației de fapt reținute, agentul constatator a arătat că fapta petentului a fost fixată prin înregistrare video cu camera atașată aparatului radar montat pe autospeciala de poliție MAI_.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii atât în rubrica destinată luării la cunoștință, cât și alături de mențiunea că nu recunoaște fapta comisă.
Concomitent cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, petentului i-a fost eliberată dovada de circulație . nr._ cu drept de circulație 15 zile.
Din proba video aflată la dosarul cauzei, care a fost vizualizată în fața instanței, se observă cum un grup de 3 persoane (două persoane adulte, dintre care una poartă în brațe un minor) se angajează în traversarea străzii Prel. București pe trecerea de pietoni aflată la intersecția cu Bld. C.-V. pe sensul de mers către Volna, iar în timp ce aceste persoane se aflau în traversare pe banda a 3-a a sensului de mers, se observă și autoturismul marca CHEVROLET de culoare albastră condus de petent intrând cu viteză pe trecerea de pietoni, pe banda a 2-a.
Petentul nu a negat că a condus autoturismul care apare pe înregistrare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie rezultând din competența legală și profesională a agentului constatator, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională, caracter rezultat dintr-o jurisprudență constantă a acestei instanțe. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de validitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de legalitate și temeinicie presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 10.07.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006.
Instanța, analizând critica petentului privind nemenționarea expresă a sancțiunii complementare în procesul-verbal, o constată neîntemeiată, având în vedere faptul că agentul constatator a indicat temeiul legal în baza căruia a fost luată această măsură și a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că formularul de proces-verbal prevăzut de Anexa 1A la HG 1391/2006 nu cuprinde o rubrică special destinată consemnării sancțiunii complementare, spre deosebire de cel prevăzut de Anexa 1D, destinat întocmirii în lipsa contravenientului când constatarea se face exclusiv pe baza înregistrărilor prin mijloace tehnice, instanța constată că legiuitorul nu a impus ca agentul constatator să aducă la cunoștință contravenientului prin procesul-verbal aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
În plus, este evident din plângerea petentului că acesta a înțeles că i-a fost aplicată această sancțiune, pe care, de altfel, a contestat-o, astfel că nu se poate invoca existența unei vătămări rezultate din omisiunea agentului constatator care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea integrală a actului de constatare.
Nu ar putea fi primit nici motivul că nu poate fi controlată durata pe care a fost aplicată sancțiunea complementară, atât timp cât pentru fapta imputată petentului sancțiunea are o durată fixă, iar o eventuală prelungire sau scurtare a acesteia de către organele de poliție rutieră constituie o problemă de executare a sancțiunii, iar nu de aplicare, pentru care există remedii procedurale diferite de plângerea contravențională.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul, cu toate că a contestat faptul că a săvârșit contravenția imputată, nu a prezentat nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale.
Conform celor menționate anterior, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale, ca act administrativ încheiat de organul competent, se bucură nu numai de o prezumție de legalitate, dar și de o prezumție de temeinicie. În aceste condiții, constatările directe ale organului constatator cu privire la săvârșirea faptei sunt considerate veridice până la proba contrarie, iar sarcina probei îi revine petentului.
Întrucât petentul, deși a avut posibilitatea, nu a produs nicio probă care să conducă la invalidarea situației de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate a acestuia. Mai mult decât atât, proba video administrată în cauză confirmă realitatea celor constatate și consemnate de agentul de poliție.
Pentru considerentele anterior menționate, instanța constată că procesul-verbal este legal întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de agentul constatator.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate.
Pentru a reindividualiza sancțiunile aplicate, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele prev. de art. 5 alin. 5 și 6 din OG 2/2001, conform cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.”
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate la întocmirea procesului-verbal și, pe cale de consecință, a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută.
Din probatoriul analizat, se constată că petentul nu a dovedit, iar instanța nu a identificat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că fapta de a nu acorda prioritate de trecere unui grup relativ mare de pietoni angajați în traversare, printre care și un minor, în condițiile concrete în care a fost săvârșită de petent, ar fi lipsită de pericolul social vizat de norma legală de sancționare.
În aceste condiții, sancțiunile aplicate, constând în amendă, alături de suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată, sunt de natură a constitui un avertisment la adresa petentului, pentru a-l determina pe acesta să respecte regulile de circulație, evitând astfel consecințele pe care le poate avea față de ceilalți participanți la traficul rutier repetarea unei fapte precum cea pentru care petentul a fost sancționat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 10.07.2014 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile au fost legal aplicate și temeinic individualizate și, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul T. A.-M., CNP-_, domiciliat în Călărași, ., ., ., jud.Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași la data de 10.07.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/03.102.104
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2879/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2290/2014. Judecătoria... → |
|---|
