Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2080/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2080/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 2080/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2080
Ședința camerei de consiliu din data de 08.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. O.
GREFIER – I. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași în contradictoriu cu pârâtul B. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic T. A. lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.p.c..
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Având cuvântul, reclamanta prin consilier juridic apreciază că Judecătoria Călărași este competentă să soluționeze cauza.
Față de dispozițiilor art. 131 C.p.c., instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză în rap. de disp. art.1027 C.p.c. coroborat cu art. 107 C.p.c..
Având cuvântul în probațiune, reclamanta prin consilier juridic solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Considerând proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, ca fiind admisibilă potrivit legii, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art.258 C.p.c. rap. la art.255 alin.1 C.p.c., o încuviințează.
Instanța constată proba administrată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Instanța, rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2015 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Călărași, ., ., cod unic de înregistrare_, înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_, a chemat în judecată pe pârâtul B. I., domiciliat în Călărași, .. N10, ., CNP:_, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 1247,21 lei, din care suma de 1139,38 lei reprezintă contravaloare servicii prestate conform facturilor fiscale emise în perioada: 15.11.2012 – 15.01.2015, iar suma de 107,83 lei reprezintă majorări de întârziere, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că în baza relațiilor contractuale a prestat servicii la adresa mai sus menționată constând în livrare de apă rece și de canalizare. Precizează că pârâtul nu și-a respectat obligația de achita contravaloarea serviciilor prestate, respectiv contravaloarea facturilor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii acestora.
Arată că întârzierea în achitarea sumelor datorate atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului.
Se mai precizează că pârâtul a fost notificată la adresa de domiciliu cu adresa nr._/17.12.2014, însă acesta nu a achitat facturile până la momentul de față, figurând în evidențe cu un debit restant în valoare de 1247,21 lei .
În dovedire a depus copii de pe următoarele înscrisuri: situație facturi restante la data de 15.01.2015 (fila 11), fișa sintetică la data de 11.02.2015 (filele 12 - 13), notificare - somație (fila 15) cu confirmare de primire (fila 16), contractul nr. 4463/3/29.07.2008 (filele 17-22) și facturi fiscale (file 23 - 37 ).
În drept a invocat disp. art. 30 alin.1 și art.148-150 din Lg.134/2010 privind C.pr.civ. cu modificările și completările ulterioare, art.969 și art.1073 C.civ. (vechi), art.1350 și 1516 C.civ., art.31 alin.7 și 8 din Lg.242/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, art.120 alin.7 C.pr.fiscală.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nici a formulat vreo apărare.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat în data de 29.07.2008, contractul nr. 4463/3, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, pe durată nedeterminată conform art. 4 cap. 2 (filele 17 - 22 din dosar).
În temeiul contractului menționat, reclamanta a furnizat utilități pârâtului, dar acesta nu a achitat contravaloarea acestora. Astfel, pârâtul B. I. figurează cu un debit în cuantum de 1139,38 lei ce reprezintă servicii prestate în perioada: 15.11.2012 – 15.01.2015 conform înscrisurilor – facturi fiscale, depuse la dosar (filele 23 - 37).
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.p.c. „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Instanța reține că prin dovedirea existenței contractului nr. 4463/3/29.07.2008 (filele 17 - 22), a facturilor fiscale emise (filele 23 - 37) și a înscrisurilor contabile depuse, respectiv, fișa sintetică și situația facturilor restante (filele 11 - 13), reclamanta a dovedit existența dreptului de creanță reprezentând contravaloare utilități furnizate pentru perioada 15.11.2012 – 15.01.2015, în cuantum de 1139,38 lei.
Din punct de vedere probator, reclamanta beneficiază de prezumția relativă de culpă a debitorului contractual, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 1082 C.civ. (de la 1864, aplicabil în speță). Ca atare, instanța va reține că reclamanta și-a dovedit pretențiile prin înscrisurile menționate anterior și cu ajutorul prezumției relative amintite.
Pârâtul a fost notificat (pusă în întârziere), cu privire la cuantumul sumei datorate prin adresa nr._/17.12.2014 (fila 15).
Aceasta nu a făcut însă proba contrarie prezumției, prin dovedirea plății sumelor solicitate de către reclamantă, astfel încât instanța va reține că pârâtul B. I. nu și-a executat obligația de plată a creanței în cuantum de 1139,38 lei.
Cu privire la capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere, instanța reține că au fost stabilite prin acordul de voință al părților fiind consemnate la art.14 alin.2 din contractul de furnizare nr. 4463/3/29.07.2008. Potrivit acestui articol, neachitarea facturii în termen de 30 zile atrage penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalitățile datorându-se începând cu prima zi după data scadenței.
Așadar, având în vedere și prezumția de culpă a debitorului contractual față de dispozițiile art. 1082 C.civ. instanța constată că reclamanta are dreptul la plata acestor penalități în cuantum de 107,83 lei conform fișelor contabile de la filele 11-13, sume pe care pârâtul nu le-a achitat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul, urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens .
În consecință instanța va obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii admise, în cuantum de 50 lei constând în taxa judiciară de timbru (fila 4 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea reclamantei S.C. E. S.A. cu sediul în Călărași, ., ., cod unic de înregistrare_, înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_, formulată în contradictoriu cu pârâtul B. I. domiciliat în Călărași, .. N10, ., jud. Călărași.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1247,21 lei din care suma de 1139,38 lei reprezintă contravaloare servicii prestate conform facturilor fiscale emise în perioada: 15.11.2012 – 15.01.2015 iar suma de 107,83 lei reprezintă majorări de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. I. B.
Red. O.V.
Tehnored. V.G.
Expl. 4/ 10.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2093/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Partaj judiciar. Sentința nr. 3690/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
