Pretenţii. Sentința nr. 2028/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2028/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 2028/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă Nr. 2028/2015
Ședința publică de la 2 I. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Jud. A. N. O.
Grefier Ș. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. CĂLĂRAȘI- PRIN PRIMAR și pe pârâtul R. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamant consilier juridic B. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, în temeiul disp. art. 131 alin.1 C.proc.civ. rap la art. 107 și la art. 94 lit.j C.proc.civ., constată existența competenței Judecătoriei Călărași din punct de vedere general, material și teritorial și acordă cuvântul pentru dezbaterea probatoriului,
Cons. jur. B. M. pentru reclamant, având cuvântul, propune proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în conformitate cu disp.art.258 alin.1 C. proc. civ., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că această probă este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului în temeiul disp. art. 244 C.proc.civilă, și acordă cuvântul, pentru dezbaterea fondului.
Cons. jur. B. M. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâtului la plata sumelor de 722,15 lei –redevență, precum și obligarea la plata actualizată a sumei datorată până la data efectuării plăți.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015 sub nr._ reclamantul M. Călărași-prin primar, a chemat în judecată pe pârâtul R. A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 722,15 lei reprezentând contravaloarea revedenței datorate de acesta pentru perioada 15.03._15, și la plata actualizată a sumei datorată până la data efectuării plăți.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între acesta, în calitate de concedent și pârât, în calitate de concesionar, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr._/29.07.2011.
Reclamantul a menționat că pârâtul nu a achitat contravaloarea redevenței datorate de acesta în baza contractului încheiat, fapt ce a general aplicarea penalităților de întârziere în conformitate cu dispozițiile cap. V din contractul anterior menționat, cuantumul acestora fiind, la data de 24.04.2015, de 515,12 lei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969 din Codul civil de la 1864.
În susținerea cererii formulate, reclamantul a depus, în copie, contractul de concesiune nr._/29.07.2011 și alte înscrisuri (f. 4-14).
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din O.U.G. 80/2013, reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de concesiune nr._/29.07.2011 (f. 8-12), având ca obiect concesionarea unui bun în suprafață de 290 m.p. teren.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acesteia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat, în temeiul art. 7 alin. 4 din contractul încheiat de părți, obligația de a achita contravaloarea redevenței datorate pentru exploatarea terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, în condițiile prevăzute de art. 3 din contractul menționat.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamantul a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 722,15 lei reprezentând contravaloarea redevenței datorate pentru perioada 15.03.2012 – 15.03.2015.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 4, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamantul, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 5) și dispozițiile art. 4 din contract, constată că reclamantul a calculat în mod corect cuantumul penalităților de întârziere datorate până la data de 24.04.2015. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât și la plata sumei de 206,31 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere, precum și la plata, în continuare, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,3%/zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantei M. Călărași – reprezentat prin primar prin primar, cu sediul în Călărași, . nr. 3-5, jud. Călărași formulată împotriva pârâtului R. A., domiciliat în Călărași, ., jud. Călărași.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 722,15 lei, reprezentând c/val. redevență și penalități aferente perioadei 15.03._15.
Obligă pârâtul la plata actualizată a sumei datorate până la data efectuării plăți către reclamantă.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.07.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. A. N. O. Ș. E.
Red. AN.
Thred.S.E..
Ex. 4/06.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3340/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2035/2015. Judecătoria... → |
|---|
