Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2632/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2632/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2937/202/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2632/2015
Ședința camerei de consiliu de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Pe rol se află judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamantul S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV în contradictoriu cu pârâtul C. NICUȘOR.
La apelul nominal făcut în ședință părțile nu s-au prezentat.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Analizând, prin prisma dispozițiilor art. 255 alin.1 C.proc.civ., proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, instanța o apreciază ca fiind admisibilă potrivit legii, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, motiv pentru care, o încuviințează ca atare.
Constatând probele administrate, că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015 sub nr._ reclamantul, S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV, cu sediul în Călărași;.; nr. 1; . 4; parter; RO_, a chemat în judecată pe pârâtul, C. NICUȘOR, domiciliat în Călărași; ., CNP_, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1185,01 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 01.04.2012 – 30.06.2013, la plata sumei de 1686,42 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 411/1/01.05.2009.
În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada 01.04.2012 – 30.06.2013.
A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal.
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât în perioada 01.04.2012 – 30.06.2013, pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor, respectiv suma de 1185,01 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere,conform prevederilor contractuale, cuantumul majorărilor de întârziere fiind de 1686,42 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie: Hotărârea nr. 71/2002 a Consiliului Local Călărași (fila nr. 10), situația debitelor la data de 28.02.2015 (filele nr. 11-12), facturile fiscale (filele nr. 13-43), proces-verbal de sistare a agentului termic (filele nr. 44 - 45), contractul nr. 411/1/01.05.2009 (filele nr. 46 – 54), carte identitate pârât (fila nr. 55), notificările nr. 745/02.03.2012 (fila nr. 56) și nr. 1211/08.04.2013 (fila nr. 57) și confirmările de primire (fila nr. 58).
Pârâtului i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă.
La data de 08.06.2015 pârâtul depune răspuns la formularul de cerere, în care precizează că s-a aflat în imposibilitatea de a achita sumele datorate întrucât, în perioada 01.06.2009 – 01.05.2014 a plătit către S.P.C.T.A.F.L. penalități de întârziere în cuantum de 4.000 lei. Solicită pârâtul amânarea cu 12 luni a plății întrucât a solicitat ajutor financiar din partea autorităților.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar adresa nr._/MG/215/07.04.2015 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, certificat naștere C. B.-F. și dovada veniturilor realizate pe lunile decembrie 2014, martie 2015 și aprilie 2015 (filele nr. 70 – 72).
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de către pârât, reclamantul S.P.C.T.A.F.L. Călărași a precizat că, atât debitele înregistrate la chirie, cât și debitele înregistrate la energie termică, au fost plătite de mama acestuia, C., însă din luna martie 2015, acesta a dat-o afară din casă. În susținerea răspunsului la întâmpinare au fost depuse înscrisurile aflate la filele nr. 79-80 din dosar.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 411/1/01.05.2009 (filele nr. 46-54), având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apa caldă de consum.
În baza contractului menționat, reclamantul a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acesteia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 18 alin. 1 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamantul a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1185,01 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 01.04.2012 – 30.06.2013.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 18 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acesteia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (filele nr. 11-12), precum și dispozițiile art. 18 alin. 2 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1686,42 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și îl va obliga pe pârât la plata sumei 1185,01 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 01.04.2012 – 30.06.2013 și la plata sumei de 1686,42 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal.
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 453 C.proc.civ, o va obliga pe pârâtă, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV, cu sediul în Călărași;.; nr. 1; . 4; parter; RO_, în contradictoriu cu pârâtul, C. NICUȘOR, domiciliat în Călărași; Aleea Constructorului; .. 34; jud. Călărași, CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1185,01 lei reprezentând debit principal datorat (c/val energie termică în perioada 01.04.2012 – 30.06.2013) și suma de 1686,42 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
Red.A.I.
Tehnored. B.I.
Expl.4/05.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2659/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2649/2015.... → |
|---|
