Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 658/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 10026/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.658
Ședința camerei de consiliu din data de 25.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – O. V.
GREFIER – V. G.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. E. K. România SRL. în contradictoriu cu pârâtul S. L. C., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită conform art. 1029 C.p.c
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, învederându-se prezența la dosar a înscrisurilor depuse de către reclamantă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat,apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
I. PROCEDURA
1.Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.12.2014 sub nr._, reclamanta S.C. E. K. România SRL cu sediul în București, .. 10 A, sector 2, a chemat în judecată pe pârâtul S. L. C., domiciliat în Călărași, ., ..2, ., CNP_, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 222,75 lei preț reprezentând facturi restante, penalități de întârziere în cuantum de 222,75 lei și dobânzi legale de 31,96 lei, precum și la plata sumei de 842,33 lei reprezentând taxa de reziliere.
În motivarea cererii reclamanta arată că între Orange România SA și pârât s-a încheiat contractul de telecomunicații integrate nr._/30.11.2011 în baza căruia i-a fost atribuit acestuia codul de abonat_ în baza căruia au fost emise mai multe facturi.
A mai arătat că pârâtul nu a achitat facturile emise de ORANGE ROMANIA S.A., motiv pentru care au fost calculate penalități conform contractului până la concurența debitului principal, iar apoi s-au calculat dobânzi legale, conform OG 9/2000 și OG 13/2011.
În motivele atașate cererii, reclamanta a susținut că dreptul de creanță deținut de ORANGE ROMANIA S.A. față de debitor, rezultat din contractul de abonament a fost cesionat către E. K. Romania S.R.L., care a achiziționat creanța în nume propriu, în calitate de comisionar pentru două persoane juridice străine.
Reclamanta a arătat că cesiunea este supusă prevederilor Noului Cod Civil, potrivit prevederilor art. 177 din Legea 71/2011 și că aceasta a devenit opozabilă debitorului-pârât prin publicarea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și prin notificare printr-un înscris cu dată certă.
A mai precizat reclamanta că a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului cu clientul său, prin notificări și apeluri telefonice, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: contract de abonament, facturi restante emise, modul de calcul al debitului, copie carte de identitate și copii certificate din Arhiva Electronică de Garanții Reale mobiliare pentru dovada cesiunii.
Pârâtului, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns.
Instanța a fixat termen de judecată cu citarea părților.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
II. ÎN D.
A. Reglementări incidente privitor la procedura de judecată
2. Speței de față îi sunt incidente următoarele texte legale:
Potrivit art.1025 alin.1 C.p.c. procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică când valoarea cererii fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Conform art.1027 alin.1 C.p.c. competența de a soluționa cererea în prima instanță aparține judecătoriei.
Art.1028 alin.1 și C.p.c. prevede că declanșarea procedurii se face prin completarea formularului de cerere aprobat prin ordin al ministerului justiției.
Potrivit art.1029 alin.1 procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu iar conform alin.2 instanța poate dispune înfățișarea părților dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți.
Art.1031 alin.1 C.p.c. prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată iar potrivit alin.2, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoarea disproporționată în raport de valoarea cererii.
B. Soluția instanței
3. Analizând materialul probator administrat în cauză actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între ORANGE ROMÂNIA S.A și pârât s-a încheiat la data de 30.11.2011, contractul nr._, pe o durată minimă de 24 luni, în baza căruia ORANGE ROMÂNIA S.A, s-a obligat să furnizeze pârâtului serviciile din pachetul Orange achiziționat de client în schimbul plății contravalorii acestora. Clauzele contractuale de bază sunt însușite prin semnătură de către pârât dar termenii și condițiile generale la acest contract nu sunt însușite de către pârât prin semnătură (filele 21 – 50).
În temeiul contractului menționat, ORANGE ROMÂNIA S.A, pentru plata contravalorii serviciilor prestate a emis următoarea factură fiscală care nu a fost achitată (filele 17-20):
Nr. factură | Data emiterii | Valoare neachitată (lei) |
JAF_ | 07.01.2012 | 225,83 |
ORANGE ROMÂNIA S.A a cesionat dreptul de creanță provenind din contractul de abonament față de debitorul S. L. C. către E. K. ROMÎNIA S.R.L. în data de 09.05.2013 (contract de cesiune de creanță – filele 70 - 79).
Potrivit dispozițiilor art.249 C.p.c. „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
La dosarul cauzei a fost depusă în copie factura fiscală emisă pe numele pârâtului și care se pretinde că a fost comunicată electronic către client (filele 17 -18).
Având în vedere că factura fiscală reprezintă contractul în formă simplificată dintre părți, reclamanta beneficiază de prezumția relativă de culpă a debitorului contractual, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 1548 C.civ. conform cărora culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Ca atare, instanța va reține că reclamanta și-a dovedit pretențiile privind debitul principal în cuantum de 225,83 lei (contravaloarea reprezentând facturii fiscale seria JAF_ din 07.01.2012 reprezentând servicii de telefonie prestate și neachitate), prin înscrisul menționat anterior și cu ajutorul prezumției relative amintite.
Pârâtul nu a făcut însă proba contrarie prezumției, prin dovedirea plății sumelor solicitate de către reclamantă, astfel încât instanța va reține că pârâtul S. L. C., nu și-a executat obligația de plată a contravalorii serviciilor de telefonie în cuantum de 225,83 lei.
Față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei solicitate în cuantum de 222,75 lei .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța îl va respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1270 C.civ,. părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Clauza penală trebuie stabilită convențional, fiind obligatoriu acordul debitorului – pârât.
Un contract este valabil încheiat când acordul părților este exprimat și materializat cu respectarea condițiilor legale și există ca instrumentum atunci când înscrisul constatator, ca suport material al actului juridic, poate face proba deplină a pretențiilor asumate.
În înscrisul depus la dosarul cauzei, de către reclamantă la punctul 5 (fila 22) se prevede că în caz de neplată a facturii până la expirarea termenului stabilit pentru neplata facturii în termen de maxim 14 zile calendaristice de la plata emiterea facturii poate atrage penalități de întârziere de 1% pe zi, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către Orange România conform art.1.9 din TCG.
Dar art.1.9 alin.4 din TCG, prevede că în caz de neplată a facturii până la expirarea termenului stabilit pentru plata facturii, clientul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea unei formalități și va datora penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către Orange România, cuantumul sumelor datorate cu titlu de penalități de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate (fila 32).
Așadar, în clauzele contractuale de bază – parte de contract semnat de pârât, se prevede o penalitate de 1% pe zi întârziere iar în art.1.9 alin.4 din TCG nesemnat de către pârât se prevede o penalitate de 0,5% pe zi întârziere.
Or,reclamanta calculează însă penalitățile de întârziere conform unei clauze inexistente (față de înscrisurile atașate la dosarul cauzei), respectiv 0,5% pe zi întârziere dar până la concurența debitului principal (de 222,75 lei).
Evident că în aceste condiții, instanța nu va mai analiza dacă clauzele contractului de consum nr._/30.11.2011 respectă dispozițiile Legii nr.193/2003 privind clauzele abuzive.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge pretenția afirmată cu titlu de penalități de întârziere, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește taxa de reziliere, instanța reține următoarele:
Între ORANGE ROMÂNIA S.A și pârât s-a încheiat la data de 30.11.2011, contractul nr._, pe o durată minimă de 24 luni, în baza căruia ORANGE ROMÂNIA S.A.
Or, în speță obligația de plată nerespectată este facturată și comunicată electronic (așa cum se pretinde în cauză) în data de 07.01.2012.
Prin urmare, față de data încheierii contractului: 30.11.2011 și data nerespectării obligației de plată, instanța observă că perioada minimă contractuală de 24 de luni a fost respectată de către pârât.
Așadar, instanța va respinge pretenția afirmată cu titlu de taxă de reziliere.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata dobânzilor legale aferente debitului, pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei sume ce compune debitul principal și data plății integrale a acestuia, instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art.1 din OG nr.13/2011, dobânda are caracter de daune-interese moratorii, fiind stabilită ca o sancțiune pentru întârzierea la executarea unei obligați bănești de către debitor. În ceea ce privește dobânda legală, aceasta se va aplica în cazul în care obligația principală asumată prin contract este purtătoare de dobânzi, însă părțile nu au stabilit cuantumul acestora, conform art.2 din același act normativ.
În speță, se pretinde (dar nu se probează) că părțile au stabilit penalități în cuantum de 0,5%/zi de întârziere, acestea constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditorul reclamant, fixându-se anticipat valoarea acestuia. Pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neachitarea la timp a debitului nu pot fi cumulate penalități de întârziere cu dobânda legală. Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea unui procent de 0,5%/ zi de întârziere, sau de 1%/ zi prin acordul părților, acoperă atât pierderea suferită (damnum emergens) cât și beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans), fiind o reparare integrală.
Pentru motivele expuse, având în vedere că reclamanta nu a formulat cererea referitoare la dobânda legală în subsidiar (în cazul neacordării penalităților de întârziere) modalitatea de calcul în concret a dobânzii legale nefiind depusă la dosarul cauzei, instanța va respinge capătul de cerere referitor la dobânda legală, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin.1 C.p.c., coroborat cu art.1031 C.p.c., partea care pierde procesul, urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens.
În consecință instanța va obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii admise, în cuantum de 50 lei constând în taxa judiciară de timbru (fila 3 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. E. K. România SRL. cu sediul în București, .. 10 A, sector 2, împotriva pârâtului S. L. C., domiciliat în Călărași, ., ..2, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 222,75 lei, reprezentând debit principal.
Respinge capetele de cerere privitoare la penalități de întârziere, dobândă legală precum și taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
O. V. V. G.
Red.O.V./Tehnored. V.G.
Ex.4/ 09.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 581/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 468/2015.... → |
|---|
