Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2363/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2363/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 2932/202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă Nr. 2363/2015
Ședința Camerei de Consiliu de la 31.08.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier V. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV și pe pârâta A. M. având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc. civilă Cu citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, învederându-se că pârâta nu a depus formularul de răspuns și nici nu a formulat întâmpinare în termenul legal, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 131 C. proc. civ. rap. la art. 1027 și la art. 107 C.proc.civ., instanța constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză raportat la domiciliul pârâtei
În temeiul art. 238 C. pr. civilă, având în vedere natura litigiului și probele ce se vor administra, estimează durata procesului în stare de soluționare la acest termen.
Analizând, prin prisma dispozițiilor art. 255 C. proc. civilă., proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă, o apreciază ca fiind admisibilă potrivit legii și de natură a duce la soluționarea procesului, motiv pentru care, o încuviințează în conformitate cu prevederile art. 258 C. proc. civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 C.proc. civilă. declară terminată cercetarea procesului, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015 sub nr._ reclamantul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ ,Cod de Înregistrarea Fiscală RO_, cu sediul în Călărași, ., nr. 1, . 4 parter, jud. Călărași a chemat în judecată pe A. M., CNP_ domiciliată în mun. Călărași, .. J21, ., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1743,79 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 01.04.2012 – 31.10.2013, la plata sumei de 2249,74 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între acesta, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 419/1 din 01.05.2009.
În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada serviciilor furnizate în perioada 01.04.2012 – 31.10.2013.
A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal.
Totodată, reclamanta a menționat că întrucât în perioada 01.04.2012 – 31.10.2013 pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, respectiv suma de 1743,79 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere, conform prevederilor contractuale, cuantumul majorărilor de întârziere fiind de 2249,74 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr. 419/1/01.05.2009, facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada 01.04.2012 – 31.10.2013 și alte înscrisuri .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei.
Pârâta, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă aceasta nu a completat formularul de răspuns menționat anterior dar a depus un înscris prin care menționează că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 419/1/ 01.05.2009 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apa caldă de consum.
În baza contractului menționat reclamanta a furnizat pârâtei în perioada 01.04.2012 – 31.10.2013, energie termică în valoare de 1743,79 lei, pentru serviciile prestate emițând facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil.
Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acesteia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitoarea este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat art.7 lit. a din contract, aceasta având dreptul de a contesta contravaloarea facturii prin înștiințare scrisă transmisă furnizorului ( art. 6 litera b din anexa 4 la contract) în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 18 alin. 1 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar aceasta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamantul a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate, iar pârâta deși invocă neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă nu a făcut dovada contestării sau notificării reclamantei în acest sens.
În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 1743,79 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 01.04.2012 – 31.10.2013.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 18 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamantul, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acesteia la plata de majorărilor de întârziere.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și o va obliga pe pârâtă la plata sumei 1743,79 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 01.04.2012 – 31.10.2013.și la plata sumei de 2249,74 lei reprezentând majorări de întârziere.
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 453 C. procedură civilă, o va obliga pe pârâtă, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantului S. P. CENTRALE TERMICE SI ADMINISTRARE FOND LOCATIV, Cod de Înregistrarea Fiscală RO_, cu sediul în Călărași, ., nr. 1, . 4 parter, jud. Călărași formulată în contradictoriu cu pârâta A. M., CNP_ domiciliată în mun. Călărași, .. J21, . .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 3993,53 lei din care suma de 1743,79 lei reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada 01.04.2012 – 31.10.2013, iar suma de 2249,74 reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâta și la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată,respectiv contravaloare taxă de timbru.
Executorie.
Cu drept la apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.08.2015.
.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. I. L. V.
Red. I.O.
Tehnored L.V.
Ex.4/.01.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2286/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2370/2015. Judecătoria... → |
|---|
