Contestaţie la executare. Sentința nr. 621/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 621/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 621/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 621
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. S.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestatoarea S. SRL reprezentată de SCA BRASOVEANU C. și pe intimatele D.-A. CALARASI, și D.-D. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. A. B., pentru reclamantă, lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, depune la dosarul cauzei un set de acte, și totodată precizează că revine asupra cererii privind emiterea de adrese către pârâte întrucât are probe suficiente în dosar .
Instanța admite cererea apărătorului reclamantei.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, consideră că din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că pârâtele au depus titlu de creanță, solicitând totodată și încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi. A mai arătat că partenerii din Spania sunt plătotori de TVA.
Instanța respinge administrarea probei cu înscrisuri depuse de reclamant la termenul de astăzi.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, precizează că nu mai are cererii sau excepții de formulat solicitând judecarea cauzei pe fond.
Instanța ia act de solicitarea apărătorului reclamantei acordând cuvântul părților pe fond.
Apărătorul reclamantei, având pe fond cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea executării silite și a tuturor actelor executare emise în dosarul de executare nr._, respectiv desființarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/01.10.2014 și a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/09.10.2014. În cauză, decizia de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și a popririi tuturor conturilor societății a fost dispusă nemotivat, singura ,mențiune a organului fiscal fiind cea referitoare la obligativitatea măsurilor potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.
Conform textului legal menționat, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea evaziunii fiscale, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, Or, împotriva societății nu s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și nu deține calitatea de suspect într-un dosar penal cu un asemenea obiect, astfel încât să se impună cu necesitate măsurile asiguratorii.
Mai mult, deși încă nu există un titlu executoriu împotriva S., ci se află doar în faza instituirii măsurilor asiguratorii, organul de executare a poprit toate conturile acesteia., agent de muncă temporară, paralizând astfel întreaga activitate . Această decizie este nelegală și vatămă grav drepturile și interesele legitime ale societății, aducându-i prejudicii greu de cuantificat, de natură legală, financiară, economică și socială..
.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea formulată la instanță la data de 27.10.2014 și înregistrată sub nr._, contestatoarea .., cu sediul în municipiul Călărași, ., . cu sediul ales la SCA B., C. și Asociații, București, .. 51, ., sector 5, a formulat contestație la executare împotriva Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași cu sediul în Călărași, .-8, jud. Călărași și a Direcției Generală Antifraudă Fiscală – Direcia Regională Antifraudă Fiscală A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman împotriva tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr._, solicitând desființarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/01.10.2014 și a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/09.10.2014. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta arată că este o societate autorizată de Ministerul Muncii să funcționeze ca agent de muncă temporară. În această calitate, realizează activități de contractare a lucrătorilor temporari pentru a-i pune la dispoziție unor întreprinderi utilizatoare din străinătate, cu scopul de a lucra cu titlu temporar sub supravegherea și conducerea acestora. Pentru îndeplinirea activității sale, S. încheie două tipuri de contracte: un contract individual de muncă temporară pe perioadă determinată cu lucrători temporari români și un contract de punere la dispoziție cu utilizatorul extern contract de prestări servicii de muncă temporară transnatională. Potrivit contractelor individuale (le muncă pe care le încheie cu lucrătorii temporari, salariul acordat acestora este salariul minim brut pe economie, 640 de lei. Lucrătorii primesc, în același timp, o diurna de 35 de Euro / zi.
A mai arătat că în perioada 31.07. - 01.08.2014 și 08 - 10.09.2014, aceasta a fost supusă controlului fiscal din partea reprezentanților D. A.. La finele controlului efectuat, intimata a emis Procesul verbal nr._/01.10.2014 prin care au fost constatate presupuse nereguli în raportările Fiscale efectuate de S. în perioada 2013 - iunie 2014, soldate cu un prejudiciu estimat la suma de 4.894.611,24 lei. Neregularitățile invocate în actul de control au vizat încălcarea legislației privind acordarea diurnei lucrătorilor temporari,nerespectarea Directivei 2008/ 14/ CE relativă la munca prin agent de muncă temporară și încălcarea obligației privind calcularea și virarea TVA. În esență, organul de control a susținut că diurna plătită de către aceasta lucrătorilor temporari trebuie asimilată unui venit de natură salarială, pentru care ar fi trebuit achitate statului contribuțiile sociale obligatorii, CAS, CASS, șomaj, etc. În baza Procesului-verbal de control, D. A. a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._, prin care s-a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile din patrimoniul S., respectiv autoturismul marca Volkswagen Tuareg, cu o valoare de inventar de 90.346 lei, precum și poprirea tuturor conturilor bancare ale acesteia. Prin Procesul - verbal de sechestru asigurător al bunurilor mobile nr._/_, A. Călărași a procedat la aplicarea sechestrului asupra autoturismului menționat, în prezența reprezentantului legal al Societății.
Până la data formulării contestației la executare, D. A. nu a emis titlul de creanță fiscala.
Măsurile asiguratorii dispuse în cauza au la baza constatări nelegale ale organului fiscal, astfel încât se impune anularea acestora S. a respectat toate reglementările fiscale în materia indemnizației pentru detașarea în străinătate - diurnei - acordate lucratorilor temporari.
Astfel cum a arătat, societatea este prestator de servicii în domeniul muncii prin agent de muncă temporară. Pentru fiecare misiune de muncă temporară, societatea parcurge toate etapele și procedurile prevăzute de legislația muncii și în materie de asigurări sociale, respectiv recrutează personal, încheie contracte individuale de muncă temporară pe durată determinată și contracte de punere la dispoziție, dispune înregistrarea acestora la nivelul instituțiilor competente din România și din starul național al întreprinderii utilizatoare, achită salariile lucrătorilor temporari, îndeplinește obligațiile legale privind plata impozitelor și contribuțiilor fiscale la bugetul statului român.
Instituția muncii temporare este asimilată detașării, întrucât în ambele cazuri salariatul prestează munca în favoarea unui tert/alt angajator, din dispoziția angajatorului inițial. În ceea ce privește efectele la nivelul renumerației primite, atât salariatul detașat, cât și lucrătorii] temporar primesc sume în componența cărora intră un venit fix și unul variabil, respectiv indemnizatia ce acoperă costurile deplasării - diurna. Reglementarea fiscală a diurnei se regăsește în dispozițiile. art. 22, art. 55 și art. 296 din Legea nr.571 /2003 privind Codul fiscal. Concluziile ce se desprind din textele citate cu privire la tratamentul fiscal al diurnei relevă faptul că indemnizația/orice altă sumă de aceeași natură primită de angajați, pe perioada delegării și detașării în străinătate, în interesul serviciului, nu este inclusă în veniturile salariale și nu este impozabilă. Dimpotrivă, diurna reprezintă o cheltuială deductibilă, în masura în care cuantumul ei se încadrează în limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre de guvern pentru personalul din instituțiile publice. În ceea ce privește cuantumul legal al diurnei externe, dispozițiile relevante la care face trimitere Codul fiscal sunt prevăzute În HlG nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis in străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Pe cale de consecință, din aplicarea prevederilor legale enunțate la situația particulară a S. rezultă faptul ca diurna salariaților temporari puși la dispoziția de către aceasta angajatorului spaniol Rocimar a fost stabilită în cuantumul legal prevăzut de hotărârea de guvern pentru personalul din instituțiile publice, respectiv in cuantum de 35 Euro/zi, iar acesta nu depășește plafonul stabilit de art. 55, alin.4 lit. g, art. 296 ind. 15, lit. din Codul fiscal pentru a fi considerată venit de natură salarială si prin urmare supus impozitării.
Invocarea de către intimată a Directivei 2008/104/CE cu privire la contractele încheiate de S. este artificială și nu poate constitui un just temei pentru interpretări de natura, fiscala, și pentru asimilarea diurnei unui venit salarial Premisele adoptării Directivei comunitare privind munca prin agent de muncă temporară în anul 2008 au vizat cu precădere descurajarea discriminării și evitarea derapajelor existente pe piața muncii în statele membre ce primeau lucrători externi. Astfel la nivelul acestor state au fost create anterior situații de dezechilibru în piața muncii printr-o scrie de acțiuni discriminatorii la adresa lucrătorilor naționali, care, în competiția directă cu lucrători veniți din străinătate plătiți la un nivel mult inferior și preferați de angajatori, au fost nevoiți să se confrunte cu riscul real de șomaj. Rațiunea adoptării Directivei 2008/104/CE. a fost restabilirea echilibrului pe piața comunitară a muncii și stabilirea unui cadru de protecție pentru lucrătorii din statele utilizatoare de salariați temporari, bazat pe principii de nediscriminare, transparență și proporționalitate. În acest context, Directiva, ca mijloc de protecție a lucrătorilor poate fi invocată de către aceștia, de regulă prin formele de protecție colectivă - Sindicate, în ipoteza în care este necesară apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, fiind exclusă invocarea Directivei de către state, pentru interpretarea unor aspecte de natură fiscală.
În ceea ce privește salariul minim brut în domeniul agricol din Spania, acesta nu este instituit în aceleași condiții cu cele ale salariului minim brut pe economie pentru o categorie profesională, ci reprezintã o sumă fluctuantă, care are un nivel mult inferior salariului minim brut pe economie.
Din perspectiva acestor considerente, invocarea Directivei ca temei legal pentru recalificarea diurnei și asimilarea acesteia unui venit salarial este nelegală, întrucât Directiva 2008/104/CE este act normativ al cărui scop principal este acela de combatere a discriminării. Astfel, pe o piață a muncii în care se întâlnesc, în același timp, lucrători naționali și lucrători externi, Directiva este mijlocul de reglare a pieței, astfel încât lucrătorii naționali (în cazul nostru spanioli) să nu fie discriminati în favoarea lucrătorilor externi (în cazul de față, români) care acceptă, ca regulă, condiții de angajare de un nivel mai scăzut. Adoptarea Directivei a fost generată de cazuri de discriminare care au fost aduse în fața CJUE de sindicatele lucrătorilor din anumite ramuri (jurisprudența Viking Line și Laval), iar utilizarea acesteia în justiție este circumscrisă acestui scop. Chiar și dacă s-ar admite că Directiva poate fi invocată în alte scopuri, de exemplu în scopul de a institui reguli fiscale, precum regula fiscală a asigurării salariului minim într-un anumit cuantum, trebuie observat că salariul minim în Spania în domeniul agriculturii nu este cel invocat de organul fiscal, 752 Euro, ci este mult inferior acestei sume. Este de notorietate, de altfel, că munca agricolă generează venituri salariale la cote scăzute. În același timp, chiar și dacă am admite, în lipsa oricărei dovezi, că salariul minim în domeniu] agricol în Spania este cel invocat de organul fiscal, se poate constata că asimilarea diurnei cu salariul nu s-a efectuat la nivelul acestui venit minim - 752 Euro -, ci la nivelul de 1.000-1.200 de Euro pe salariat, reducând la 0 (zero) nivelul diurnei, deși munca în străinătate, asimilata detașării, presupune prin excelență cheltuieli de deplasare.
În realitate, societatea a respectat dispozițiile legale aplicabile încheierii contractelor individuale de muncă pentru fiecare misiune temporară din Spania în anii 2013-2014, întrucât societatea a avut în vedere prevederile Codului muncii în vigoare, care au transpus inclusiv principiile Directivei 2008/104/CE. Astfel, conform dispozițiilor art. 96 din Codul muncii,pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară. Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabilește prin negociere directă cu agentul de muncă temporară și nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată. S. a respectat întocmai prevederile legale menționate și a achitat salariaților temporari detașați în Spania salariul minim brut pe țară în cuantum de 640 de lei, la care s-a adăugat diurna în cuantum de 35 Euro/zi.
Partenerii contractuali spanioli ai societății, Marquez del Sol S. CoopAnd și Luz Del Condado sunt persoane impozabile cu coduri valide de TVA, astfel încât facturile cu taxare inversă emise de societate respectă dispozițiile Codului Fiscal. În cauză, S. a emis facturi fiscale fără TVA către mai multe persoane juridice impozabile din Uniunea Europeană, care se încadrează in categoria enunțată de lege pentru aplicarea taxării inverse. Printre acestea, se numără și societățile spaniole Marquez del Sol SCoopAnd și Luz Del Condado, societăți înregistrare în Spania în calitate de operatori intracomunitari plătitori de TVA. Constatările organului fiscal cu privire la prejudiciul produs bugetului statului prin emiterea de către S. a unor facturi către parteneri contractuali externi ce nu dețin cod valid de TVA sunt neîntemeiate, întrucât din documentele emise de Administrația fiscală din Andalucia, anexate prezentei, rezultă fără echivoc faptul că societății Marquez Del S. SL i-a fost atribuit cod de TVA nr. ESB21515549 la data de 06.05.2013, iar firma Luz Condado SL a devenit plătitoare de TVA la data de 06.05.2014, când i s-a atribuit codul ESB2154807.
În concluzie, constarea D. A. cu privire la prejudiciul produs de aceasta în cuantum de 184.761,24 lei cu titlu de TVA necalculată și nevirată la buget este neîntemeiată și constituie o bază ilegală pentru instituirea măsurilor asiguratorii în cauză.
Măsurile asiguratorii dispuse contra S. sunt nelegale,întrucât nu a existat nicio proba la momentul instituirii care să determine concluzia că aceasta ar periclita colectarea. Pentru ca astfel de măsuri cu deosebite consecințe asupra patrimoniului contribuabilului să poată fi dispusă în mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor să se verifice la data luării măsurilor, respectiv să existe date certe, susținute de probe, care să determine concluzia că existã pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundã ori să Își risipească patrimoniul. În cauză, decizia de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și a popririi tuturor conturilor societății S. a fost dispusă nemotivat, singura mențiune a organului fiscal fiind cea referitoare la obligativitatea măsurilor potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală.
În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea evaziunii fiscale, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, Or, împotriva societății nu s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și nu deține calitatea de suspect într-un dosar penal cu un asemenea obiect, astfel încât să se impună cu necesitate măsurile asiguratorii. Mai mult, deși încă nu există un titlu executoriu împotriva S., ci se află doar în faza instituirii măsurilor asiguratorii, organul de executare a poprit toate conturile acesteia., Această decizie este nelegală și vatămă grav drepturile și interesele legitime ale societății, aducându-i prejudicii greu de cuantificat, de natură legală, financiară, economică și socială.
În considerarea tuturor argumentelor prezentate anterior, societatea solicită instanței să admită contestația, să anuleze executarea silită însăși, precum și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/01.10.2014 și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/09.10.2014, emise în dosarul de executare nr._ și să oblige intimatele la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire, reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri – actele de executare silită contestate și procesul verbal de control care stă la baza acestora.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 129 CPF, art. 172-174 CPF, art. 22 alin. 1, art. 55 alin. 4, art. 296 ind. 15 CF, art. 5, art. 7 și Anexa la HG nr. 518/1995, art. 96 Codul muncii, art. 133 alin. 2 din Codul fiscal și pct 9 din Normele metologice.
În termen legal intimata D.G.R.F.P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a de pus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare pentru următoarele considerente: În fapt, în urma inspectiei fiscale efectuata la . de catre inspectorii antifrauda din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala - Directia Regionala Antifrauda 3 A. a fost emis Procesul Verbal nr. l299368 din data de 01.10.2014 prin care s-au constatat obligatii de plata stabilite suplimentar la bugetul consolidat al statului în cuantum de 4.894.611,24 lei. Deoarece în timpul controlului nu au fost achitate sumele stabilite suplimentar de către organele de inspectie fiscala s-a dispus emiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii potrivit art. 129 alin. (2) din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, întrucât s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori să își rispipeasca patrimoniul/averea, se dipun masuri asiguratorii. Reclamanta nu dovedeste, în ce consta prejudiciul suferit in urma instituirii acestor masuri. Soluția de instituire a masurilor asiguratorii este o prerogativa legala, statuata de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, la îndemâna inspectorilor fiscali, care, pot dispune poprirea asiguratorie si/sau sechestru asiguratoriu asupra bunurilor, pentru ca recuperarea creanțelor respective să se facă mai ușor, în urma finalizării controlului efectuat la un contribuabil si a stabilirii unor sume suplimentare, chiar înaintea emiterii titlului de creanță. În plus, anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii de catre instanța nu antrenează și anularea obligației de plata a impozitului pe salarii, TVA si ale contribuții stabilite suplimentar in urma controlului și evidențiata in procesul verbal din data de 01.10.2014, întrucat acest din urma act este perfect valabil pana ce organele in drept (organul fiscal competent sau instanta de judecata) se vor pronunta asupra acestuia.
Organul fiscal a luat aceasta măsura întrucât cuantumul sumelor stabilite suplimentar este de 4.894.611,24 lei compus din TVA - l84.76l,24 lei, impozit pe venitul din salarii - 1.091.423 lei, CAS - 2.557.002 lei, Contribuția de asigurare pentru accidente de munca - 15.749 lei, CASS - 874.120 lei, FNUASS - 69.439 lei, Contrib. somaj - 81.694 lei, Fond garantare - 20.423 lei fiind substanțal, iar din analiza documentelor puse la dispozitie de catre societatea reclamanta, exista pericolul ca respectiva societate sa se sustraga de la urmarire sau sa se ascundă ori sa își risipeasca patrimoniul.
Față de aprecierea contestatoarei ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/01.10.2014, nu este motivata, solicită să se constate că, potrivit dispozițiilor art.129 alin. 3 din OG 92/2003 R. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii. Așa cum se poate observa din conținutul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii rezulta faptul ca au fost estimate obligatii de plata in sarcina societății in cuantum total de 4.894.611,24 lei rezultate din fapte pentru care pot fi întrunite elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de legea 241/2005, în conformitate cu art. 11, din aceasta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorii. Astfel condiția esențială pentru instituirea masurilor asiguratorii este, conform art.129 alin 2 din OG 92/203 existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă, să își ascunda ori să își risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale. Mai mult decât atât, arată faptul că astfel cum rezulta din conținutul deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, creanța fiscala estimata în sarcina contestatoarei având un cuantum considerabil, iar dispozițiile art. 129 din OG 92/2003 R nu impun organului fiscal obligația de a constata, în prealabil emiterii deciziei de masuri asiguratorii, existenta unor operațiuni concrete de sustragere sau ascundere a bunurilor de la urmărire, ci numai existenta unui pericol in acest sens întrucât instituirea masurilor asiguratorii are un scop preventiv. Astfel, în cazul măsurilor asiguratorii, criteriul de baza îl reprezintă necesitatea aplicării în scopul prevenirii unei amenintari iminente privind producerea unui prejudiciu, in speta existand posibilitatea ca obligațiile, fiscale stabilite in sarcina societatii contestatoare sa nu mai poata fi recuperate, creeându- se astfel un prejudiciu bugetului de stat consolidat.
Masurile asiguratorii au fost aduse la îndeplinire prin procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. l299385 din data de 09.10.2014 și poprirea asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/O9.10.2014 întocmite de către inspectorii din cadrul A. Călărași - Biroul Colectare Venituri si executare silita persoane juridice. De asemenea în cauza au fost respectate dispozițiile art.152 din OG 92/2003 R, bunurile sechestrate reprezentând 150% din valoarea creantei fiscale potrivit art.142 Cod Procedura Fiscala alin.1.
Având în vedere cele expuse mai sus, pârâta consideră ca luarea masurilor asiguratorii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, măsura instituirii sechestrului asigurator nu împiedica societatea sa-si desfasoare activitatea în Continuare, aceasta fiind o garanție ca, creditoarea își va putea recupera creanța în situația în care debitoarea contestatoare nu o va plăti. Aceasta măsura a sechestrului asigurator pe bunurile mobile ale societatii nu o împiedica pe aceasta sa se folosească de bunuri în continuare. Măsurile asiguratorii dispuse, rămân valabile pe toata perioada executarii silite, daca acestea nu au fost desfiintate în conditiile legii. Astfel, reclamanta nu invocă decât apărări cu privire la Decizia de instituire a masurilor asiguratorii, neprecizand motive clare de anulare sau nelegalitate a actelor de executare silita., respective ale procesului verbal de sechestru asigurator si poprirea asiguratorie întocmite de către instituia, Biroul Colectare Venituri si executare silita persoane juridice.
Procesul verbal de sechestru a fost întocmit cu respectare prevederilor art.152 din OG 92/2003. Față de solicitarea contestatoarei privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata mentionează că se impune cenzurarea acestora.
În drept, pârâta A. Călărași a invocat în susținerea întâmpinării dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă
În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a depus întâmpinare în termen legal arătând că față de contestația la executare formulată de .., solicită instanței respingerea actiunii ca fiind neîntemeiată din următoarele motive: ca o chestiune prealabilă, învederează faptul ca în conformitate cu actul normativ ce reglementeaza organizarea si functionarea institutiei, respectiv H.G. nr. 520/2013, în art. 15 alin. (1) Sectiunea 1, se mentioneaza ca: „In cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscalã și vamală."
Directia Generala Antifrauda Fiscala - Directia Regionala Antifrauda A. a efectuat un control operativ la societatea .., în urma caruia s-a stabilit in mod corect si legal pe baza de estimare un prejudiciu adus bugetului de stat, constând în Impozit pe profit in valoare totala de 4894._ lei adus bugetului consolidat al statului, reprezentand TVA in suma de_ Iei ca urmare a necalcularii, neînregistrarii, necolectarii si nevlrarli la bugetul de stat, prin emiterea de facturi fara TVA unor benetieciari din comunitatea UE (respectiv Spania) fara ca acestia sa detina cod valid de TVA înregistrat la VIES si suma de 2.439.364 lei din impozite și contribuții ce trebuiau calculate, înregistrate, reținute si virate la bugetul statului de angajator in numele salariatului temporar pentru venituri salariale încasate, precum si suma de 2.270.486 Iei din impozite si contributii ce trebuiau calculate, înregistrate, reținute si virate la bugetul statului de angajator pentru venituri salariale achitate,întrucât în timpul efectuarii veriñcarllor au existat indicii/elemente care indicau pericolul ca 8.0. SlNDECO SRL. sa se sustraga, să își ascundă ori să iei risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea respectiv încasarea taxelor si impozitelor estimate, a fost necesara dispunerea de masuri asiguratorii. Întrucât pentru faptele prevăzute în Procesul verbal nr._/_ pot fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevazute de Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in conformitate cu art. 11, din aceasta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.
Fără a mai relua aspectele semnalate de organele fiscale cu ocazia controlului operativ, pe care le depune de asemenea in anexa întâmpinarii, concluzionează că, estimează prejudiciului adus bugetului de stat, constând în impozit pe profit în valoare de_ lei, este reala si conforma cu realitatea.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită desființarea procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/_, supune spre analiza urmatoarea exceptie procesuala si anume: excepția lipsei calității procesuale pasive a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, întrucât poprirea a fost întocmită de Directia Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Călărași.
În susținerea excepției, solicită a se avea în vedere faptul ca actele de executare au fost întocmite de către Administratia Judeteana a Finantelor Publice Calarasi. Agenția Națională de Administrare Fiscala neavând calitatea de emitenta a acestora și implicit calitate procesuala pasiva în cauza.
În susținerea excepției invocate, solicită a se avea în vedere faptul că, doctrina juridica este unanima în a considera că, în procesul civil, calitatea procesuala presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în cadrul acestuia. Altfel spus, calitatea procesuala presupune existenta unei identități între persoana reclamatului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic depus judecății (calitate procesuala activa) și, pe de alta parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuala pasiva). Ori, în speță, actele de executare a căror anulare se solicita nu pot genera obligatii in sarcina institutiei, Agentia N. de Administrare Fiscala neavand calitatea de emitente a niciunuia dintre acestea.
Totodata, solicită sa se aibă în vedere și dispozițiile art. 56 alin. 2 din Codul de procedura civila, norme potrivit carora: "Cu toate acestea, pot sta în judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii." Astfel, având în vedere prevederile legale mai sus citate, chiar daca nu are personalitate juridica, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, poate sta în proces ca și parata, însa face precizarea ca aceasta este subordonata Directiei Generala Regionale a Finantelor Publice Ploiesti, institutie care are personalitate juridica.
Având în vedere cele menționate, solicită instanței admiterea excepției așa cum a fost formulată și scoaterea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala din prezenta cauza, întrucat actiunea a fost introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În speță, sunt incidente dispozitiile art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare. Potrivit normei invocate:"Se dispun măsuri asiguratorii sub forma forma popririi asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca aceasta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”. Prin urmare, este suficient pentru luarea masurilor asiguratorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesara producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior. Prin faptul ca .. nu a evidentiat corect realitatea contabila, organele fiscale în mod corect au estimat ca aceasta societate se sustraga de la procedura de colectare, dispunând masuri asiguratorii în consecință. Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare: „Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenarii răspunderii solidare. Măsurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscala competente, cât și de instantele judecătorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desființate în conditiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalitati. Odată cu individualizarea creanței șl ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.” În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.129 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare, masurile asiguratorii fiind instituite ulterior.
Prin urmare, organul fiscal, ori de cate ori constata ca exista pericolul ca contribuabilul supus controlului să se sustragă, să își ascundă, sau să își risipeasca patrimoniul, îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor, are dreptul legal de a dispune de urgenta masuri asiguratorii. in literatura juridică de specialitate s-a afirmat că prin măsuri asiguratorii se înțelege posibilitatea recunoscută de lege creditoruiui fiscal de efectua/indeplini măsuri de indisponibilizare și conservare, de natură să împiedice pe debitorul contribuabil, sã-și diminueze activul patrimonial. Masurile luate de organul fiscal sunt întemeiate pe prezumtii legale, astfel că, până la stabilirea unei situați certe cu privire la activitati financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art.129 Cod procedura fiscală, aceste masuri fiind temeinice și legale. Întrucat pe parcursul acestei perioade (si chiar judecății) contestatoarea nu a facut niciun fel de dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea reținută de organele de control care au dispus măsurile contestate deși potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil și art.129 alin. 1 teza finala din Codul de procedură fiscală lui îi incumba această sarcina a probei și întrucât în speță nu se poate reține existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, trebuie constatat ca forța probantă a acestui act nu a fost înlăturata bucurandu-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituita de lege în favoarea sa.
Având în vedere faptul ca s-a constatat ca .. nu a respectat prevederile legale financiar contabile au fost dispuse masuri asiguratorii sub forma popririi si a sechestrelor in cuantumul admis de lege, respectiv pana la concurenta a 150% din valoarea prejudiciului estimat.
Precizează că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii cu consecința instituirii sechestrelor asiguratorii asupra bunurilor reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea creanței e care debitoarea o datoreaza bugetului general consolidat, neprejudiciind în niciun fel reclamanta aceasta putându-și desfășura nestingherită activitatea. Din documentele emise de organul fiscal se observa ca motivele care au impus emiterea Decizie de instituire a masurilor asiguratorii si a actelor de executare subsecvente contestate prin prezenta actiune, sunt detaliate in concret cu menționarea prevederilor încălcate. Reținerea existenței pericolului real de sustragere din partea contestatoarei, justifica în mod evident și măsura organului fiscal de poprire înființată asupra conturilor contestatoarei si chiar sechestrele instituite, întrucat la momentul emiterii deciziei era cel mai rapid mijloc de asigurare a recuperării creanțelor stabilite drept obligatii de piața în sarcina contestatoarei.
Referitor la solicitarea contestatoarei de plata a cheltuielilor de judecată. Consideră că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii "care cade în pretenții". Culpa procesuala este cea care trebuie să fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Având în vedere aspectele mai sus menționate, solicită respingerea contestatiei la executare ca fiind neîntemeiată în consecință cu menținerea actelor de executare întocmite de organul fiscal, întrucât acestea sunt conforme prevederilor legale.
În drept, în susținerea întâmpinării pârâta invocă dispozițiile art. 205 codul de procedură civilă și art. 129 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală completările ulterioare.
La solicitarea instanței, formulată în baza dispozițiilor art. 716 alin. (2) C. proc. civ., pârâta A. Călărași, ca organ de executare, a depus la dosar, cu adresa nr._/13.01.2015 (fila 110), toate actele dosarului de executare silită, în copii certificate conform cu originalul (filele 111 – 142)..
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Față de prevederile art. 248 alin. (1) C.proc.civ, instanța va soluționa mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, invocată de această pârâtă. Excepția este întemeiată întrucât ANAF, ca structură de nivel central (național) a Ministerului Finanțelor Publice, nu a emis nici un act de executare silită contestat de reclamantă. În prezenta cauză au calitatea de pârâte Direcția Regională Antifraudă A., ca emitentă a Procesului verbal nr._/01.10.2014 și A. Călărași, ca emitentă a Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. l299385 din data de 09.10.2014. chiar dacă aceste din urmă instituții nu au personalitate juridică, în baza art. 56 alin. (2) C. proc. civ., ele pot sta în instanță ca pârâte, așa cum, de altfel, ANAF susține în întâmpinare.
Așa fiind, judecătoria va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, va respinge contestația la executare formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu această pârâtă.
Contestația la executare silită formulată de .. este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În perioadele 31.07 – 01.08.2014 și 08 – 10.09.2014, inspectori din cadrul pârâtei Direcția Regională Antifraudă A. au efectuat un control operativ și inopinat la punctul de lucru al reclamantei situat în municipiul Călărași, ., județul Călărași. În urma controlului s-a întocmit Procesul verbal nr._/01.10.2014, în care s-a reținut că, prin activitatea sa, .. ar fi adus bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 4.894.611,24 lei.
Așa cum s-a reținut în fila 31 a procesului verbal, acesta nu constituie act administrativ fiscal conform art. 41 din C. proc. fisc., și nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 205 din același act normativ.
Pe baza Procesului verbal nr._/01.10.2014, pârâta Direcția Regională Antifraudă A. a emis, împotriva reclamantei, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014, întemeiată pe dispozițiile art. 128 alin. (4) C. proc. fisc., pentru aceeași sumă de 4.894.611,24 lei.
Cu adresa nr._ din 02.10.2014 (fila 120), pârâta Direcția Regională Antifraudă A. a solicitat pârâtei A. Călărași punerea în executare a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014 față de reclamanta .. Pârâta A. Călărași s-a conformat acestei adrese și a întocmit Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din data de 09.10.2014.
Până la pronunțarea prezentei sentințe, la data de 23.02.2015, pârâta Direcția Regională Antifraudă A. nu a întocmit nici un act administrativ și nici nu a declanșat vreo procedură de urmărire penală împotriva reclamantei .. pe baza constatărilor din Procesului verbal nr._/01.10.2014 (care stă la baza măsurilor asigurătorii contestate de reclamantă).
Pe de altă parte, judecătoria apreciază ca fiind întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora indisponibilizarea sumei de 4.894.611,24 lei (aproximativ 1.100.000 euro) îi îngreunează, dacă nu chiar îi blochează activitatea. În acest context, faptul că pârâta Direcția Regională Antifraudă A. a întârziat cu aproape cinci luni întocmirea vreunui act administrativ sau declanșarea vreunei proceduri penale împotriva reclamantei, înlătură susținerile părților pârâte cu privire la oportunitatea măsurilor asiguratorii. Cu alte cuvinte, pentru aceste considerente, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. fisc.
În cauză nu există nici măcar suspiciunea rezonabilă că suma pentru s-au instituit măsurile asiguratorii provine din comiterea unor infracțiuni, câtă vreme pârâta Direcția Regională Antifraudă A., ca organ constatator, nu a declanșat o procedură de urmărire penală împotriva reclamantei.
Pe lângă faptul că măsurile asiguratorii îngreunează, dacă nu chiar blochează, activitatea reclamantei, .. se află în imposibilitatea de a contesta suma de 4.894.611,24 lei (aproximativ 1.100.000 euro) întrucât, așa cum s-a arătat mai sus pârâta Direcția Regională Antifraudă A. nu a emis vreun act administrativ fiscal iar Procesul verbal nr._/01.10.2014 nu constituie act administrativ fiscal conform art. 41 din C. proc. fisc., și nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 205 din același act normativ.
Nu în ultimul rând, instanța constată că, deși legal citată, pârâta Direcția Regională Antifraudă A. nu a formulat întâmpinare, nu a prezentat un punct de vedere scris cu privire la pretențiile reclamantei și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exercita dreptul la apărare. Singurele apărări din partea organelor fiscale au fost formulate prin întâmpinare de pârâta A. Călărași, ANAF susținând că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, judecătoria va admite contestația la executare formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Antifraudă Fiscală A. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași. Va dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014, întocmită de pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală A., și a Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 09.10.2014, întocmit de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Instanța va admite și cererea reclamantei referitoare la cheltuielile de judecată. În baza art. 455 C. proc. civ., instanța apreciază că pârâta A. Călărași nu are nicio culpă procesuală în prezenta cauză. Chiar dacă s-a opus admiterii contestației la executare, A. Călărași a întocmit, ca organ teritorial de executare, Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din data de 09.10.2014, la solicitarea organului fiscal constatator - pârâta Direcția Regională Antifraudă A.. De asemenea, la data întocmirii procesului verbal de sechestru, A. Călărași nu putea să prevadă principalul motiv de admitere a prezentei contestații la executare și anume pasivitatea pârâtei Direcția Regională Antifraudă A. în emiterea vreunui act administrativ sau în declanșarea vreunei proceduri penale împotriva reclamantei. Prin urmare, instanța, în baza dispozițiilor art. 455 C. proc. civ., va obliga pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală A. la plata către reclamanta .. a sumei de 1060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (20 lei – cheltuieli poștale, fila 3, 1000 lei - taxă judiciară de timbru, fila 64, 20 lei – cheltuieli poștale, fila 65 și 20 lei – cheltuieli poștale fila 102; nu s-a depus la dosar dovada plății onorariului de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, respinge contestația la executare formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu această pârâtă.
Admite contestația la executare formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Antifraudă Fiscală A. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014, întocmită de pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală A., și a Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 09.10.2014, întocmit de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
În baza dispozițiilor art. 455 C. proc. civ., obligă pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală A. la plata către reclamanta .. a sumei de 1060 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
S. O. Ș. E.
Red. S.O.
Dact.S.E.
5ex/26.03.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 631/2015. Judecătoria... → |
|---|
