Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 909/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 909/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 909/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 909
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanții D. M. și D. C. în contradictoriu cu pârâtul M. C., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța declară cercetarea procesului închisă și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei și pe cererea expertului de stabilire a onorariului definitiv de expertiză în sumă de 1173 lei.
Socotindu-se lămurită, instanța declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2014 sub nr._ , reclamanții D. M. și D. C. au chemat în judecată pe pârâtul M. C. pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare prin care să constate intervenită vânzarea-cumpărarea pentru dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil extravilan situat în ., tarlaua 19/2, . valoare a estimat-o la suma de 4550 lei (1000 euro).
În motivare, reclamanții au arătat că a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1688 din 25.06.2002 de BNP C. M. D., prin care acesta s-a obligat să vândă reclamanților suprafața de teren solicitată.
Reclamanții au mai arătat că și-au îndeplinit integral obligația de plată a prețului la data încheierii antecontractului, dată la care au intrat și în posesia terenului pe care o dețin și în prezent și că au convenit cu pârâtul ca acesta să se prezinte la notariat cu toate actele necesare vânzării și să încheie actul în termen de 10 ani, în caz contrar promitenții-cumpărători având dreptul de a se adresa instanței.
Reclamanții au mai susținut că pârâtul a refuzat să-și îndeplinească obligația de a încheia contractul la termenul stipulat, cu toate că reclamanții i-au solicitat.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 2 din Tilul X din Legea 247/2005, art. 948, art. 1073-1077 C.civ., art. 35, art. 223 și art. 411 C.pr.civ.
În susținerea cererii, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului. La cerere au atașat copii certificate de pe antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1688/25.06.2002 de BNP C. M.-D., Titlul de proprietate nr._ emis la 12.03.1993 de CJSDPT Călărași, certificat de atestare fiscală, proces-verbal de desfășurare a ședinței de informare privind avantajele medierii, cerere către OCPI Călărași.
La solicitarea instanței, reclamanții au făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 324 lei (f.23).
Întrucât nu s-a putut realiza comunicarea către pârât la domiciliul indicat în cererea introductivă, instanța a solicitat și reclamanții au comunicat domiciliul actual al pârâtului (f.32).
Pârâtul a formulat întâmpinare (f.38), prin care a arătat, în esență, că nu a primit nicio solicitare din partea reclamanților de a încheia contractul de vânzare-cumpărare și că, deși și-a schimbat domiciliul în localitatea B., jud. B., reclamanții îi puteau aduce la cunoștință intenția de a încheia contractul prin intermediul părinților pârâtului care locuiesc în Călărași.
Pârâtul a mai arătat că este de acord ca reclamanții să intre pe deplin în proprietatea suprafeței de teren de 1 ha și a susținut că este de acord cu încheierea contractului inclusiv prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (f.52-53) prin care au solicitat, în primul rând, să se ia act de achiesarea pârâtului la cererea reclamanților.
Au mai arătat că nu au cunoscut faptul că pârâtul și-a schimbat domiciliul și că l-au notificat pe acesta la domiciliile cunoscute din Călărași și Modelu.
Reclamanții au susținut și că pârâtul nu și-a executat toate obligațiile asumate prin antecontract întrucât nu a intabulat dreptul de proprietate și că acesta nu a făcut nici un demers în acest sens.
La răspunsul la întâmpinare au fost atașate notificări către pârât.
La primul termen de judecată instanța a admis pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului și a dispus citarea pârâtului cu mențiunile prev. de art. 358 C.pr.civ. A prorogat discuția pe expertiza topografică după administrarea interogatoriului.
La termenul din 30.09.2014, instanța a constatat lipsa pârâtului la interogatoriu, urmând să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 C.pr.civ. și a dispus la solicitarea reclamanților administrarea probei cu expertiza tehnică topografică pentru identificarea terenurilor, stabilind onorariul provizoriu în cuantum de 500 lei în sarcina reclamanților. Conform dispozițiilor art. 57 alin. 2 din OUG 80/2013, instanța a pus în vedere expertului și obligația de a obține avizul OCPI pentru raportul de expertiză.
Reclamanții au depus dovada achitării onorariului provizoriu (f.73).
La data de 15.01.2015, prin registratura instanței, expertul desemnat I. R. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză (f.98-106) și procesul-verbal de recepție emis de OCPI (f.96-97) și a solicitat stabilirea onorariului definitiv la suma de 1173 lei (f.95).
Pentru termenul din 20.01.2015, reclamanții, prin avocat, au solicitat amânarea judecății și comunicarea raportului de expertiză (f.113-114), învederând că este posibil ca pârâtul să-și execute benevol obligația, solicitare admisă de instanță.
La termenul din 20.01.2015 a fost admisă solicitarea de amânare formulată de reclamanți și le-a fost pus în vedere acestora ca în cazul în care nu contestă valoarea terenului stabilită prin expertiza tehnică efectuată de expertul I. R., să completeze taxa de timbru cu suma de 111 lei până la termenul acordat, obligație îndeplinită de reclamanți la data de 29.01.2015 (f.124-125).
La data de 10.02.2015 reclamanții au depus la dosarul cauzei note scrise (f.130-131), prin care au învederat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză și au precizat obiectul acțiunii conform concluziilor expertizei.
Cu referire la cererea expertului de stabilire a onorariului definitiv la suma de 1173 lei, reclamanții au solicitat admiterea ei în parte, urmând ca suplimentarea onorariului provizoriu să se facă doar cu suma de 200 lei. În motivare reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu includerea taxelor profesionale ale expertului în costul expertizei și că numărul de 20 ore este prea mare raportat la obiectul expertizei.
Au mai învederat instanței că au încercat soluționarea amiabilă a litigiului și că pârâtul s-a prezentat pentru încheierea contractului, dar acesta nu a avut asupra sa toate actele necesare vânzării (cartea funciară imobil).
Reclamanții au atașat încheierea de certificare nr. 1 din 06.02.2015 (f.132) și certificat de atestare fiscală (f.133).
La termenul din 10.02.2015, având în vedere pronunțarea la data de 16.12.2014 a deciziei de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea 17/2014, instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 5 din Legea 17/2014.
Reclamantul, prin avocat, a arătat că nu poate face dovada îndeplinirii procedurilor de obținere a avizelor privind publicitatea vânzării în vederea exercitării drepturilor de preemțiune prev. de art. 3, 4 și 9 din Legea 17/2014 și nici a faptului că imobilul-teren extravilan ce face obiectul antecontractului este înscris în cartea funciară.
Întrucât decizia de neconstituționalitate pronunțată la 16.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial la 09.02.2015, instanța a acordat la cererea avocatului reclamanților un termen acoperitor de o lună și jumătate pentru a se îndeplini cerințele legale.
Până la termenul din 24.03.2015 reclamanții nu au depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 5 din Legea 17/2014.
La termenul din 24.03.2015 instanța a pus în discuția părților cererea expertului tehnic judiciar I. R. de stabilire a onorariului definitiv.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare având ca obiect o suprafață de teren extravilan situată în raza administrativ teritorială a ..
Antecontractul a fost încheiat în formă autentică la data de 25.06.2002, înainte de . Legii nr. 17/2014.
În acest sens, instanța reține că Legea nr. 17/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 178 din 12.03.2014 și a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare conform art. 21 alin. 3 din lege, respectiv la 10.04.2014, ora 24, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Conform dispozițiilor art. 5 din Legea 17/2014, „În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.”
În temeiul art. 20 alin. 1 din Legea 17/2014 conform căruia „Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.”, dispozițiile art. 5 din Legea 17.2014 nu erau aplicabile antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică înainte de . Legii 17/2014.
Prin declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea 17/2014 în privința antecontractelor de vânzare-cumpărare, prin decizia nr. 755 pronunțată de Curtea Constituțională la 16.12.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 183 din 09.02.2015, aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendată pentru o perioadă de 45 zile, urmând a fi abrogate dacă legiuitorul nu le pune în acord cu decizia Curții, conform dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea 47/1992.
Față de considerentele expuse, având în vedere faptul că Decizia nr. 755 din 16.12.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial la 09.02.2015, iar de la momentul publicării efectele acesteia sunt general obligatorii, conform art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992, instanța constată că la momentul pronunțării soluției în cauza de față, dispoziția legală care permitea instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic fără a verifica îndeplinirea condițiilor prev. de art. 5 din Legea 17/2014 pentru antecontractele încheiate înainte de . legii este suspendată de drept.
Având în vedere faptul că verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare se realizează de către instanță la momentul pronunțării soluției, se constată că instanța, efectuând această verificare, trebuie să se raporteze la dreptul aplicabil la momentul pronunțării.
Această concluzie transpare și din considerentele Deciziei Curții Constituționale 755/16.12.2014 în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra unei excepții de constituționalitate invocate într-un proces care era deja început la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, fără a respinge sesizarea ca inadmisibilă pentru inaplicabilitatea normei atacate la cauza în care a fost invocată excepția, de unde rezultă cu certitudine că s-a considerat că verificarea îndeplinirii condițiilor se face prin raportare la dreptul aplicabil la momentul pronunțării soluției, iar nu față de momentul încheierii contractului sau al introducerii cererii.
Aplicând aceste argumente juridice la cauza de față, se constată că reclamanții, deși aveau obligația să facă dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 5 alin. 1 din Legea 17/2014 până la momentul pronunțării soluției în cauză, iar această obligație le-a fost adusă la cunoștință de instanță la termenul de judecată din 10.02.2015, nu au dovedit că terenurile sunt înscrise în cartea funciară și că au fost parcurse procedurile și emise avizele impuse de art. 3, 4 și 9 din Legea 17/2014.
Mai mult decât atât, din procesul-verbal de recepție nr. 17/2015 emis la 13.01.2015 de OCPI Călărași (f.97) rezultă cu certitudine că terenul pentru care se solicită pronunțarea prezentei hotărâri nu este înscris în cartea funciară.
În consecință, instanța constată că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 alin. 1 din Legea 17/2014 pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel că cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Analizând solicitarea expertului de stabilire a onorariului definitiv la suma de 1173 lei pe baza criticilor reclamanților, instanța constată aceste critici neîntemeiate.
Astfel, având în vedere că onorariul de expertiză trebuie să acopere toate cheltuielile expertizei, iar expertiza nu poate fi efectuată decât de un expert autorizat, înscris în tabelul experților, instanța constată că și taxele profesionale necesare certificării și menținerii calității de expert judiciar trebuie acoperite de costurile expertizei, astfel că este neîntemeiat argumentul reclamanților că nu au obligația de a acoperi și taxele profesionale ale expertului.
De asemenea, neîntemeiat este și argumentul reclamanților privind numărul de ore necesar pentru realizarea expertizei, având în vedere obiectul acesteia și faptul că expertul a realizat operațiuni materiale de măsurare a terenului, a efectuat activități de comparare, desenare și calcul matematic, a redactat raportul de expertiză și a efectuat demersurile necesare pentru avizarea raportului de către OCPI Călărași, activitățile efectuate justificând orele și sumele calculate de expert conform decontului atașat la fila 102.
Față de aceste motive și de soluția pronunțată în cauză, instanța urmează să admită cererea expertului și să stabilească onorariul definitiv al expertului I. R. la suma de 1173 lei, urmând să oblige pe reclamanți să achite expertului suma de 673 lei reprezentând diferență dintre onorariul definitiv și onorariul provizoriu deja achitat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare formulată de reclamanții D. M. și D. C., domiciliați în Călărași, ., jud.Călărași, împotriva pârâtului M. C., domiciliat în loc.B., Valea Porții, nr.471, jud.B..
Stabilește onorariu definitiv de expertiză la suma de 1173 lei, urmând ca reclamanții să achite diferența de 673 lei expertului I. R..
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/30.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 562/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 928/2015.... → |
|---|
