Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 911/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 911/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 911/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă nr.911
Ședința camerei de consiliu din 24 martie 2015
Completul compus din:
P. – N. L.-P.
Grefier – Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași împotriva pârâtului M. M., având ca obiect cererea de valoare redusă.
La apelul nominal, în camera de consiliu, au lipsit părțile.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 1027 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., admite pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate formularului de cerere și, întrucât pârâtul nu a formulat răspuns la cererea reclamantei, în temeiul art.1030 alin. 2 C.pr.civ., urmează să se pronunțe în baza actelor aflate la dosarul cauzei.
Instanța constată probele administrate, închide cercetarea procesului și întrucât niciuna dintre părți nu a solicitat dezbaterea orală a cauzei, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14.01.2015 sub nr._, reclamanta S.C. E. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul M. M., solicitând obligarea acestuia la plata obligației principale de 816,67 lei (pct. 3.1.1 din cerere) reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și dobânzi contractuale în cuantum egal cu dobânda neplata obligațiilor către bugetul de stat începând de la scadența fiecărei facturi până la momentul plății debitului principal (pct. 3.3 din cerere). A solicitat și restituirea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru în cuantum de 50 lei (pct. 3.4 din cerere).
În motivarea cererii (pct. 4.1 din cerere) se arată în esență că, prin contractul nr. 3679/09.11.2009 pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea facturilor de apă, iar reclamanta să furnizeze apa potabilă și servicii de canalizare.
Conform cererii, facturile emise de reclamantă sunt scadente la 15 zile de la emitere, beneficiarul fiind obligat să le achite în 30 zile de la aceeași dată, în caz contrar reclamanta fiind îndreptățită să calculeze penalități de întârziere la nivelul celor stabilite pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare prevăzută de art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, fără ca acestea să depășească debitul principal.
În motivarea cererii reclamanta a invocat un prejudiciu în valoare totală de 853,67 lei, compus din suma de 816,67 lei, servicii prestate și facturate în perioada 17.03.2014 – 13.11.2014 și din suma de 19,30 lei, majorări de întârziere pentru neachitarea în termen.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ., art. 969 și 1073 C.civ.1864, art. 1350 și 1516 C.civ., art. 31 alin. 7 și 8 din Legea 241/2006 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
Nu a solicitat dezbaterea orală a cauzei.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie xerox: situația facturilor restante la 04.12.2014, fișa sintetică la 04.12.2014, notificare către pârât din 01.10.2014, proces-verbal din 09.11.2009, contractul nr. 3679/09.11.2009 și facturile neachitate.
Pârâtul, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate de reclamantă la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 09.11.2009 între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul nr. 3679, având ca obiect furnizarea apei potabile, a apei reci pentru prepararea apei calde menajere și evacuarea apei uzate menajere, cu măsurarea consumului la branșament.
Conform art. 5 și 14 din contract, furnizorul se obligă să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru creanțele bugetare, iar conform art. 6 debitorul se obligă să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare din subsol și apartamente.
Din situația facturilor restante (f.11) și facturile fiscale acceptate (f. 21-23) instanța reține că pârâtul a beneficiat în perioada 01.01.2014 – 31.10.2014, de furnizarea apei potabile în valoare de 816,67 lei.
Pârâtul nu a susținut sau dovedit că a contestat vreuna dintre facturile emise de reclamantă.
De asemenea, nu a susținut sau dovedit că a achitat aceste facturi și nici alt mod de stingere a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă.
În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 09.11.2009, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin.1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului.
Conform dispozițiilor art. 969-970 C.civ.1864, obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante.
Cum pârâtul nu a dovedit că ar fi contestat facturile emise de reclamantă, instanța constată că acesta și-a însușit implicit prestarea serviciului asumat de reclamantă prin contract cu privire la cantitățile și valorile înscrise în facturi, recunoscând astfel îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de reclamantă.
Având în vedere interdependența și reciprocitatea obligațiilor rezultate din contractul sinalagmatic cu executare succesivă încheiat de părți, întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligațiile sale contractuale, pârâtului îi revenea sarcina ca la termenele și în condițiile stabilite prin contract să își îndeplinească obligația proprie de plată a contravalorii facturilor emise de reclamantă.
Sub aspect probator, conform prevederilor art. 249 C.pr.civ., întrucât reclamanta a dovedit în fața instanței îndeplinirea obligațiilor contractuale, îi revine pârâtului sarcina de a proba stingerea obligației corelative, fie prin plată, fie prin alt mod prevăzut de lege pentru stingerea obligațiilor.
Cum pârâtul nu a făcut nicio probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare, în acord cu disp. art. 1082 C. civil 1864, fiind prezumat astfel în culpă contractuală, instanța reține că acesta, deși a beneficiat de furnizarea apei potabile în valoare de 816,67 lei, nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă, fapt pentru care, în acord cu prevederile contractuale anterior enumerate, se reține că pârâtul se află în culpă contractuală și are obligația de a acoperi prejudiciul rezultat din neexecutarea contractului.
La suma reprezentând debit principal, reclamanta a susținut că i se cuvin penalități de întârziere în cuantum 19,30 lei
Din analiza contractului instanța constată că, întradevăr, pentru întârzierea plății reclamanta are dreptul să perceapă majorări de întârziere conform art. 14 alin. 2 din contract, care prevede că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale și se datorează începând cu prima zi după data scadenței, fără a depăși cuantumul debitului.
Având în vedere faptul că cererea de față se judecă conform procedurii cererilor de valoare redusă, că reclamanta nu a depus o calculație detaliată a penalităților raportate la fiecare factură în parte, cu indicarea tuturor elementelor pe care le-a luat în calcul la stabilirea sumei penalităților pretinse și că instanța nu poate administra o probă cu expertiza pentru a verifica cuantumul penalităților propuse de reclamantă, față de dispozițiile art. 1029 alin. 9 C.pr.civ., instanța urmează să-l oblige pe pârât la plata penalităților de întârziere fără a indica cuantumul acestor penalități, ci doar modul de calcul, urmând ca, în cazul contestării de către pârât acestea să fie stabilite în cadrul procedurii de executare silită, conform dispozițiilor art. 628 C.pr.civ.
De altfel, în cadrul procedurii simplificate a cererilor de valoare redusă, astfel cum reiese din formularul de cerere aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 359/C din 29 ianuarie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2013, se pot solicita contravaloarea obligațiilor principale (pct.3.1 din formular), dobânzi stabilite ca procent din obligația principală (pct. 3.3 din formular) și cheltuieli de judecată (pct. 3.4 din formular). În consecință, având în vedere formularul de cerere, caracterul preponderent scris al procedurii și restricțiile în materia probelor, se constată că în cadrul acestei proceduri, atunci când creanța invocată nu este determinată, ci doar determinabilă, instanța este învestită doar cu stabilirea existenței creanței și precizarea modului de calcul, urmând ca determinarea cuantumului să se facă conform dispozițiilor incidente în cazul executării silite.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 816,67 lei reprezentând servicii facturate în perioada 17.03._14 și la plata penalităților de întârziere la nivelul dobânzii pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, începând de la scadența fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului principal.
Conform dispozițiilor art. 1031 C.pr.civ. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 50 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. S.A, ., cu sediul în Călărași, ., ., CUI RO16730672, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, cont bancar RO59RNCB_0001 împotriva pârâtului M. M., CNP-_, cu domiciliul în Călărași, ., jud.Călărași.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 816,67 lei reprezentând servicii facturate în perioada 17.03._14.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere la nivelul dobânzii pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, începând de la scadența fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L.-P. Ș. JULITA
Red. N.L.P.
Tehnored. Ș.J..
Expl.5/31.03.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 928/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 925/2015.... → |
|---|
