Ordin de protecţie. Sentința nr. 1881/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1881/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1881/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă Nr. 1881/2015
Ședința publică din 19 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. A. T.
Grefier – M. C-tina D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Călărași
Procuror – S. G. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „emitere ordin de protecție” formulată de reclamanta E. A. D. împotriva pârâtului B. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: reclamanta, personal, legitimată cu CI ., nr._, pârâtul, personal, legitimat cu CI ., nr._, CNP_, asistat de av. T. M. în baza delegației pt. asistență judiciară obligatorie nr. 1037/2015, aflată la fila 23 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. T. M., având cuvântul pentru pârât, învederează instanței că pârâtul nu mai locuiește cu reclamanta de o lună de zile.
Reclamanta, având cuvântul, învederează instanței că în noaptea de 23/24.05.2015 pârâtul a intrat peste ea în casă, a agresat-o și amenințat-o că o omoară. În dovedirea cererii formulate, propune administrarea probei cu înscrisuri și un martor pe care îl are prezent la acest termen.
Av. T. M., având cuvântul pentru pârât, în apărare propune administrarea probei testimoniale constând în audierea unui martor.
Pârâtul personal, având cuvântul, arată că este adevărat că a intrat în casă peste reclamantă, însă nu poate spune și motivele pentru care a făcut acest lucru.
În temeiul art. 258 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea a unui martor pentru fiecare parte.
Instanța procedează la audierea martorilor, sub prestare de jurământ, declarațiile date fiind consemnate în procesele verbale atașate separat la dosarul cauzei. Ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Reclamanta, având cuvântul, solicită admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
Av. T. M., având cuvântul pentru pârât, învederează instanței că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâtul nu mai locuiește la reclamantă astfel că nu mai subzistă solicitarea cu privire la evacuarea acestuia. Cu privire la solicitarea de emitere a unui ordin de protecție, lasă la aprecierea instanței, însă apreciază că pârâtul ar trebui să mențină legăturile cu minorii.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate de reclamantă și emiterea unui ordin de protecție, cu respectarea disp. art. 23 din Legea nr. 217/2003.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrata la judecătoria Călărași, sub numărul_, la data de 12.06.2015, reclamanta E. A. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. I. emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului prin care sa se dispună evacuarea paratului din locuința unde își are domiciliul reclamanta împreună cu mama sa și cei trei copii minori,
obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 500 metri față de reclamantă, copiii și mama acesteia; interzicerea oricărui contact cu reclamanta, mama acesteia E. M. și cei trei copii minori.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență că a fost căsătorită cu pârâtul, însă au divorțat prin sentința civilă nr. 2706/09.10.2014, iar din căsătorie au rezultat trei copii minori: B. Alior V., născut la 25.05.2006, B. A. A., născută la 26.03.2008 și B. A. A., născut la 28.11.2010.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul a avut un comportament normal până în data de 20 aprilie 2015 când, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, a devenit violent fizic și verbal față de reclamantă, față de mama acesteia dar și față de minori, astfel că la data de 22 mai 2015 reclamanta i-a solicitat pârâtului să părăsească locuința.
S-a precizat și că de la acel moment pârâtul revine periodic în domiciliul reclamantei în stare de ebrietate și în timpul nopții, pătrunde pe geamul de la bucătărie în casă și o agresează fizic, distruge lucruri din casă și sperie minorii. Deși a fost internat în Spitalul Săpunari, pârâtul a continuat să se comporte în același mod.
În drept, au fost invocate art. 23 și urm. din Legea nr. 217/2003, republicată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată din 19.06.2015 a fost prezent și a arătat că recunoaște că a fost agresiv cu reclamanta.
În cauză instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor N. I., propusă de reclamantă, și B. F., propusă de pârât.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca, printre altele, și una dintre următoarele forme: a) violența verbală, b) violenta psihologica ori c) violența fizică. De asemenea, conform art. 5 lit. b) din legea 217/2003, prin membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Instanța reține că părțile au fost căsătorite, prin sentința civilă nr. 2706/09.10.2014, fiind desfăcută căsătoria acestora și stabilită locuința minorilor la domiciliul reclamantei.
Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile celor doi martori audiați, instanța reține că pârâtul B. I. a exercitat acte de violență împotriva reclamantei, prin prezența în domiciliul acesteia noaptea, comportamentul violent al pârâtului fiind recunoscut și asumat de acesta pe fondul consumului de alcool.
Sub acest aspect, instanța constată că martora B. F., mama pârâtului, cu care acesta locuiește în prezent, a confirmat comportamentul agresiv al pârâtului determinat de consumul băuturilor alcoolice, iar martora N. I. a relatat cum pârâtul a pătruns în locuința reclamantei în timpul nopții și a agresat-o fizic pe aceasta, iar când pârâtul este în stare de ebrietate, revine la locuința reclamantei pentru a-i adresa amenințări.
În aceste condiții, văzând situația tensionată dintre foștii soți, instanța apreciază că este benefică separarea părților din cauză și inexistența vreunui contact de orice natură pentru o perioadă, astfel încât să fie evitate episoadele violente dintre cei doi care ar putea degenera în adevărate tragedii, mai ales pe fondul consumului de alcool.
Având în vedere că scopul reglementării din legea nr. 217/2003 este prevenirea și combaterea violenței în familie și că în cauză au fost dovedite acțiuni intenționate ale pârâtului B. I. manifestate împotriva fostei soții – reclamanta E. A. D. – care i-au provocat acesteia suferințe fizice, iar copiilor acesteia suferințe psihice, instanța apreciază că în cauză se impun măsuri de ocrotire a reclamantei și a familiei acesteia față de violența pârâtului.
În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003 „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligațiile sau interdicțiile indicate expres de lege.
În ceea ce privește evacuarea pârâtului din locuința reclamantei, instanța reține că ambii martori audiați au declarat că părțile nu mai locuiesc împreună, inclusiv reclamanta a declarat această împrejurare, în ședința publică, motiv pentru care cererea de emitere a ordinului de protecție va fi admisă doar cu privire la păstrarea unei distanțe minime de către pârât față de reclamantă și familia acesteia, însă nu de 500m, astfel cum s-a solicitat, ci de 100m, apreciind că este suficient pentru înlăturarea pericolului la care este expusă reclamanta.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de a-și vedea copiii, instanța reține că obligația de păstrare a distanței minime de 100 metri va fi dispusă și cu privire la aceștia, în condițiile în care minorii au fost prezenți la violențele exercitate de pârât, ale căror efecte s-au produs astfel și asupra psihicului copiilor. Prin urmare, dacă prezența copiilor nu l-a determinat pe pârât să își controleze agresivitatea, nu există o garanție a instanței că acest comportament violent nu s-ar putea desfășura pe viitor și direct asupra minorilor. În plus, este greu de imaginat cum pârâtul s-ar putea apropia de minori în absența reclamantei și a mamei acesteia, minorii având vârstele de 9, 7 și, respectiv, 4 ani și jumătate. Oricum, măsurile dispuse în prezenta cauză au caracter provizoriu și pot fi revocate dacă pârâtul dovedește că are un comportament adecvat față de fosta soție și familia acesteia, astfel că nu este anulat dreptul pârâtului de a menține legăturile personale cu copiii săi.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al pârâtului - T. M. – în cuantum de 260 lei, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta E. A. D., CNP_, domiciliată în Călărași, ., nr.12, jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâtul B. I., CNP_, domiciliat fără forme legale în Călărași, ., jud. Călărași.
În baza art. 23 din Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie emite ordinul de protecție împotriva pârâtului pentru o perioadă de șase luni, prin care dispune:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri față de reclamantă, față de copii acesteia, B. Alior V., născut la 25.05.2006, B. A. A., născută la 26.03.2008 și B. A. A., născut la 28.11.2010, și față de mama reclamantei E. M.;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, copiii sau mama acesteia.
Executorie.
Stabilește suma de 260 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului care a acordat asistență juridică pârâtului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 31 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, ordinul de protecție se comunică de îndată structurilor Poliției Călărași în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată către I.J.P. Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. AndreeaMarin C-tina D.
Red. TCA/Dact.MCD/Ex.6/22.06.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Filiaţie. Sentința nr. 1536/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
