Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1900/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a livrat societății pârâte diferite tipuri de filtre de ulei, cu acest prilej fiind emise facturi fiscale, în valoare de_,86 lei. Deși ei au onorat prompt obligația ce îi incubă, respectiv predarea spre folosință a mărfii, debitoarea nu le-a achitat la termenele stabilite, de comun acord de altfel si menționate în cuprinsul facturil0or fiscale emise, datoria ce o avea față de ei, ce reprezintă contravaloarea prețului acestor produse.

A mai arătat că, creanța pe care o are debitoarea față de subscrisa se ridică la suma de 16.709, 86 lei, scadentă la data introducerii prezentei acțiuni, sumă pe care o datorează societății, ca urmare a nerespectării obligației de plată pentru serviciul prestat, obligație pe care si-a asumat-o odată cu semnarea și stampilarea extrasului de cont, înregistrat cu nr. 7796/23.12.2014 în evidențele debitoarei.

Potrivit dispoz. Art. 1013 Cod pr. civilă”procedura ordonanței de plată se aplică „ creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă….. dintr-un înscris însușit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege.

Conform art. 1017 Cod pr,. civilă” Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii, plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de BNR”.

Pct. 2 alin 1 al art 1017 din codul de procedură civilă stabilește modul de calcul al dobânzii legale produse de către creanța ca fiind” data de la care obligația a devenit exigibilă.

Ca atare consideră că, aceste cerințe legale, sunt îndeplinite de prezenta acțiune, sub aspectul debitului principal și al dobânzii legale în sensul că ; creanța privește plata unei sume de bani, creanța este certă lichidă si exigibilă; sumele datorate sunt atestate de părți prin facturi fiscale acceptate în sensul art 46 Cod comercial, semnate si ștampilate de către părți.

În drept, în susținerea cererii, reclamanta a invocat prevederile art. 1013, 1014, 1017 pct. 1, pct. 2 alin 1, art. 1021 Cod pr. civilă și dispoz. art 451-453 C.p.Civ.

În dovedirea cererii sale, creditoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie: tabel centralizator al facturilor fiscale, facturi fiscale, extras de cont de confirmare a creanței, notificare prealabilă, dovada trimiterii notificării prin scrisoare cu conținut declarat și modul de calcul al dobânzii legale.

Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat un punct de vedere scris cu privire la pretențiile reclamantei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 1013 C.p.c procedura ordonanței de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Astfel, în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanță, în principiu, izvorul acestei obligații, fiind însă necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 662 alin. 2 C.pr.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 662 alin. 3 C.pr.civ., iar obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată potrivit art. 662 alin.4 C.p.c. probele administrate în cauză arată că aceste condiții sunt îndeplinite (facturile fiscale de la filele 11 – 34).

Se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1019 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În acest sens, instanța apreciază că nedepunerea întâmpinării de către pâtât cu cel puțin trei zile înaintea termenului fixat de instanță, echivalează, în prezenta cauză, cu o recunoaștere a pretențiilor creditorului.

Având în vedere că, prin somația primită de pârâtă la data de 28.04.2015 (filele 5-8), aceasta a fost pusă în întârziere, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei solicitată de reclamantă, în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 1022 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Instanța reține că partea pârâtă nu a răspuns respectivei somații.

Instanța apreciază ca fiind întemeiată și solicitarea reclamantei ca dobânda legală să curgă de la data când instanța va stabili termenul de plată a creanței, și o va admite ca atare.

Așa fiind, în baza art. 1022 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria va admite cererea formulată de reclamanta - creditoare ., în contradictoriu cu pârâta - debitoare .>Va obliga pârâta - debitoare să plătească reclamantei - creditoare, în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe de plată, următoarele sume: 1)_,86 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, 2) 1792,36 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, 3) dobânda legală aferentă debitului principal calculată începând cu data de 04.06.2015, până la data plății efective.