Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1262/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1262/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1846/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1262
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L.-P.
GREFIER - Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de creditoarea . debitoarei B. Getuța, având ca emitere obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
Instanța pune în discuție cererea adițională de la file 63 prin care creditoarea își diminuează pretențiile. Având în vedere disp. art. 204 alin. 2 pct.2 C.pr.civ., instanța nu va acorda termen și va lua act de diminuarea cuantumului pretențiilor, urmând să se pronunțe în limitele în care cererea a fost modicficată.
Pe fondul cauzei, în baza art. 258 C.pr.civ., admite proba cu înscrisurile propusă de reclamantă și analizând actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție;
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2015, sub nr._, creditoarea S.C. U. S.A a chemat în judecată pe debitoarea B. Getuța, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească termen de plată și să fie somată debitoarea să plătească suma totală de 1616,19 lei, compusă din contravaloarea serviciilor prestate și penalități de întârziere calculate conform contractului, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 19.08.2008 a încheiat cu debitoarea contractul pentru furnizarea de servicii publice de salubrizare pentru agenți economici înregistrat sub nr._, pentru Punctul de lucru din loc. Călărași, cu sediul în Călărași, ..1.
Creditoarea mai arată că în baza clauzelor contractuale, a prestat debitoarei servicii de salubritate pentru care a emis facturi fiscale evidențiate și comunicate debitoarei, de asemenea conform art. 3 (2) din contract, a calculat penalități «egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor la termen».
A susținut că creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă potrivit art. 662 (2) C., în sensul că este certă când existența ei rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, potrivit alin. (3), creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. (4), creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
De asemenea, a susținut că întrucât există un contract asumat de către cele două părți, acesta constituie dovada raportului juridic, precum și a existenței creanței în conținutul acestui raport, astfel încât facturile emise în temeiul contractului menționat susțin proba certitudinii creanței. A mai arătat că același contract de prestări servicii semnat și parafat de ambele părți și facturile emise pentru perioada 30.06._14, necontestate de către debitor sub aspectul sumelor de plată și al scadenței înscrise pe acestea, se face dovada îndeplinirii caracterelor cert, lichid și exigibil al creanței, urmând ca debitoarea să facă dovada îndeplinirii obligației contractuale de plată a contravalorii facturilor emise.
În drept: prevederile art. 1013 și următoarele din C..
În dovedirea cererii sale, creditoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie: decizia nr.158/20.01.2015 (f.7-8), încheierea de ședință din 30 oct. 2014 pronunțată de Tribunalul V. (f.9-10), decizia nr. 4627 din 22.10.2013 (f.11-13), încheierea din 03.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. (f.14-15), sentința civilă nr.3273/2012 pronunțată de Tribunalul V. (f.16-17), contractul încheiat între părți nr._/14.02.2008 (f.18-22), fișă client (f.23-24), somație emisă conform art. 1014 C.pr.civ. (f.25-26), fișă calul penalități (f.27), facturi (f.28-47).
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Pârâta debitoare legal citată cu mențiunile prev. de art. 358 C.pr.civ. și 1018 alin. 3 C.pr.civ. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată stabilite în cauză.
Instanța a fixat termen pentru înfățișarea părților și a dispus citarea lor.
La termenul din 24.02.2015, instanța, pe baza datei scadenței facturilor, a datei introducerii cererii și a dispozițiilor Decretului 167/1958 aplicabile în cauză față de data scadenței facturii, a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al creditoarei pentru recuperarea valorii facturilor scadente înainte de data de 01.10.2011 și a accesoriilor (penalități la aceste valori). Pentru ca creditoarea să fie în măsură să formuleze apărări pe excepție, instanța a amânat cauza și a pus în vedere creditoarei să precizeze și să dovedească eventuale cauze de întrerupere/suspendare a cursului termenului de prescripție.
La același termen, având în vedere formularea echivocă a clauzei de la art. 10 alin. 2 lit. a din contract, instanța a solicitat creditoarei să precizeze temeiul juridic în baza căruia a calculat penalități la nivelul de 0,1% din valoarea debitului principal pentru fiecare factură.
Până la termenul acordat, creditoarea nu a depus precizările solicitate.
La termenul din 10.03.2015 instanța a pus în discuție excepția prescripției și fondul cauzei, urmând să se pronunțe cu privire la ambele prin hotărârea finală.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei de a solicita obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor scadente înainte de 01.10.2011, conform art. 248 alin. 1 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Raportul juridic dedus judecății se desfășoară în temeiul contractului nr._/14.02.2008.
Facturile nr._,_,_,_ și_ cu valoare totală de 169,28 lei au fost emise în executarea acestui contract pentru serviciile prestate de reclamantă în lunile iunie 2010 – iunie 2011 și au ajuns la scadență înainte de data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Cererea de față a fost depusă la oficiul poștal la data de 28.01.2015.
La soluționarea excepției prescripției, instanța va avea în vedere faptul că obiectul contractului îl constituie prestarea continuă a unor servicii de colectare a gunoiului și perceperea lunară a taxelor și tarifelor aferente acestor servicii, astfel încât legea aplicabilă contractului este dreptul comun în materie, respectiv Codul civil.
Având în vedere că respectivele servicii au fost prestate în baza contractului în anii 2010-2011, înainte de . Codului civil actual, în conformitate cu prevederile art. 201 din Legea 71/2011, „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.” Astfel, spre deosebire de sistemul instituit de Codul civil actual, conform reglementării prescripției în sistemul Codului civil 1864 și al Decretului 167/1958, prescripția era o instituție de ordine publică care intervenea de drept, iar partea în favoarea căreia se împlinea termenul de prescripție nu putea renunța la prescripție decât, eventual, prin novarea obligației naturale rămase în urma împlinirii prescripției. De asemenea, conform vechii reglementări, instanța era obligată să invoce din oficiu prescripția, pe cale de excepție, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 1/2014 pronunțată în recurs în interesul legii.
Întrucât dreptul la perceperea contravalorii serviciilor de colectare a gunoiului invocat de reclamant are natura unui drept de creanță, regulile și termenele aplicabile prescripției în cauza de față sunt cele cuprinse în Decretul 167/1958, care în art. 3 stabilește că termenul general de prescripție este de 3 ani, iar pentru situația unor contracte cu executare succesivă precum cel dedus judecății în cauza de față, în art. 12 din același act normativ se prevede că „În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
Astfel, deoarece potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, termenul de prescripție pentru plata de către debitoare a valorii facturilor menționate anterior a început să curgă la data scadenței fiecărei facturi, dată la care s-a născut dreptul creditoarei de a cere executarea obligației, rezultă că la 3 ani de la scadență termenul de prescripție s-a împlinit pentru executarea creanțelor reprezentate de valorile menționate în facturi și penalitățile la aceste valori calculate conform contractului.
Față de motivele expuse, instanța urmează să admită excepția prescripției în privința sumei de 169,28 lei rezultată din facturile scadente în perioada 15.07.2010 – 12.07.2011 și a penalităților calculate la valoarea acestor facturi și să respingă ca efect al intervenirii prescripției extinctive cererea de emitere a ordonanței de plată în privința acestor sume.
Întrucât a admis excepția prescripției pentru o parte dintre facturile invocate, instanța urmează să se pronunțe pe fondul cauzei asupra sumelor din celelalte facturi invocate și a penalităților contractuale la aceste sume.
Analizând fondul cauzei pe baza probelor administrate și a poziției procesuale a părților, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare nr._ din 14.02.2008, conform căruia operatorul avea obligația să asigure prestarea activității de colectare a deșeurilor municipale (art.4 pct. 1) și dreptul de a factura și încasa lunar contravaloarea serviciilor prestate corespunzător tarifelor aprobate de autoritățile publice locale (art. 3 pct. 1). Corelativ dreptului reclamantului, pârâta avea dreptul să conteste facturile când constata încălcarea prevederilor contractuale (art. 5 pct. 8), iar în caz de necontestare, să achite în termenele stabilite obligațiile de plată, conform prevederilor contractului (art. 6 pct. 2). Contractul a fost însușit de ambele părți prin semnare.
Conform art. 9 și 10 din contract, creditoarea trebuia să emită lunar, până la data de 15 a lunii următoare, facturi care să cuprindă elementele de identificare ale utilizatorului, cantitățile facturate și prețul practicat, iar pârâta trebuia să achite contravaloarea acestor facturi în termenul de scadență de 15 zile de la emiterea facturii.
Referitor la debitul principal, instanța reține că în perioada 04.10.2011 – 31.05.2014 creditoarea a emis facturi care conțineau elemente prevăzute la art. 9 din contract pentru servicii prestate în valoare de 739,92 lei.
Înainte de introducerea cererii de ordonanță de plată, creditoarea a emis somație către debitoare (f.25), prin care i-a comunicat debitul și termenul de plată. Somația a fost primită sub semnătură de debitoare, conform mențiunii existente pe actul comunicat (f.26 verso).
Deoarece debitoarei i-au fost comunicate pretențiile creditoarei prin somația prev. de art. 1014 alin. 1 C.pr.civ. și prin comunicarea cererii de chemare în judecată, punându-i-se în vedere posibilitatea de a depune întâmpinare și sancțiunea nedepunerii întâmpinării, iar aceasta nu a formulat apărări nici pe calea întâmpinării, nici în fața instanței, instanța, în concordanță cu prevederile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ., constată că debitoarea a recunoscut implicit existența și cuantumul creanței rezultate din contractul și facturile însușite.
În drept, pentru a se emite ordonanța de plată, instanța trebuie să constate, conform dispozițiilor art. 1013 alin. 1 C.pr.civ. că creditoarea deține împotriva debitoarei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Analizând creanța invocată de creditoare în cererea de față, instanța constată în primul rând că aceasta este certă în sensul art. 662 alin. 2 C.pr.civ., întrucât existența ei rezultă neîndoielnic din contractul încheiat și semnat de părți și din facturile emise de creditoare și acceptate prin necontestarea în termenul contractual.
Creanța este și lichidă, îndeplinind condiția impusă de art. 662 alin. 3 C.pr.civ, debitele fiind determinate prin prețuri și cantități menționate în facturi însușite de debitoare.
Întrucât scadențele de plată ale facturilor au expirat înainte de introducerea cererii, instanța constată îndeplinită și condiția ca creanța să fie exigibilă, conform art. 662 alin 4 C.pr.civ. corob. cu prevederile art. 7, respectiv art. 13 din contracte.
În consecință, având în vedere și poziția procesuală a debitoarei și dispozițiile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ., instanța constată că creditoarea deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru suma de 739,92 lei, debit principal reprezentat de contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor emise de creditoare scadente în perioada 19.10._14.
Pe de altă parte, analizând solicitarea creditoarei de obligare a pârâtei la plata unor penalități, instanța reține că potrivit art. 10 alin. 2 din contract, pentru neachitarea facturii debitoarea datora penalități de întârziere „egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (0,1% pentru fiecare zi de întârziere, valabil la data încheierii contractului și se ajustează în funcție de nivelul stabilit de autoritățile locale) stabilite conform reglementărilor legale în vigoare”.
Analizând clauza referitoare la penalități, instanța a considerat că aceasta este echivocă, cuprinzând pe de o parte o trimitere la un cuantum variabil prevăzut de art. 120 din Codul de procedură fiscală (dobânda datorată pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale), dar și o trimitere la un alt cuantum procentual (0,1%/zi întârziere revizuibilă de către autoritățile locale) al penalităților diferit de dobânda legală aplicabilă.
Față de această concluzie și de lipsa lămuririlor solicitate creditoarei prin citația pentru termenul din 10.03.2015 (f.54), dar mai ales față de rigorile probatorii ale procedurii ordonanței de plată, instanța constată că nu se poate stabili în concret cuantumul penalității pe baza înscrisurilor însușite de debitoare coroborate, eventual, cu regulamente, statute sau alte acte cu caracter normativ.
Față de această concluzie, instanța constată că creditoarea nu deține o creanță lichidă cu privire la penalitățile de întârziere invocate în cerere, pentru stabilirea acestora fiind necesară administrarea unui probatoriu extins pentru interpretarea clauzelor contractuale și stabilirea intenției părților la încheierea contractului, probatoriu ce nu poate fi administrat în cauza de față având ca obiect emiterea ordonanței de plată.
Pentru motivele expuse, instanța urmează să admită în parte cererea creditoarei și să emită ordonanță de plată prin care să oblige debitoarea să plătească într-un termen rezonabil de 10 de zile creditoarei suma de 739,92 lei, debit principal reprezentat de contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor emise de creditoare scadente în perioada 19.10._14.
Întrucât a constatat intervenită prescripția extinctivă în privința sumei de 169,28 lei și lipsa caracterului lichid al penalităților de întârziere în cuantum procentual de 0,1%/zi, instanța urmează să respingă ca prescrisă, respectiv neîntemeiată cererea creditoarei în privința acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de modificarea cererii.
Admite în parte cererea având ca obiect emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. U. S.A., cu sediul social în București, ., nr. ordine în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București J_, CUI_, atribut fiscal-RO, cont bancar IBAN nr. RO25FNNBOO_ROO1, reprezentată de SMDA INSOLVENCY SPRL prin C. S., desemnată administrator judiciar în procedura insolvenței, în contradictoriu cu debitoarea B. Getuța, CNP-_, domiciliată în Călărași, Prel.București, nr.30, ., ..
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 10 zile de la data comunicării suma de 699,30 lei, debit principal reprezentat de contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor emise de creditoare scadente în perioada 19.10._14.
Respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei în privința penalităților de 0,1%/zi întârziere aplicate la valoarea facturilor scadente în perioada 19.10._14.
Executorie.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței.
Cererea se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/07.05.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 1174/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1252/2015. Judecătoria... → |
|---|
