Plângere contravenţională. Sentința nr. 1239/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1239/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 670/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 1239
Ședința publică din 27 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –S. O.
GREFIER- V. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de petentul T. S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Biroul de Poliție A 2, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care ;
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în temeiul art. 131 C.proc.civ. raportat la art. 32 din OG nr.2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța ia act că intimata a formulat întâmpinare în termen legal și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video depusă la dosar de partea pârâtă și solicitată de către petent, apreciind că este legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 26.01.2015 și înregistrată sub nr._, petentul T. S. domiciliat în București, .. 1, .. A, ., sector 5, având CNP_, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 25.01.2015, dresat de I.G.P.R. – Biroul A 2 București, cu sediul în București, .. 4 / 6, sector 5.
În motivare petentul solicită anularea actului constatator și exonerarea de la aplicarea sancțiunilor aplicate. În fapt, petentul arată că prin procesul verbal sus menționat, întocmit pe Autostrada A 2, la km 90, s-a reținut în sarcina lui că în data de 25.01.2015 a condus autovehiculul BMW înmatriculat sub nr._, cu viteza de 197 km/h, pe sensul București - Drajna. Prin procesul verbal de contravenție a fost sancționat cu amendă si suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, ocazie cu care i-a fost reținut permisul de conducere și i s-a eliberat dovada valabilă până la fata de 09.02.2015. Nu a recunoscut că a circulat cu viteza imputată, aspect pe care a înțeles să-l menționeze în cadrul procesului verbal, la rubrica „observații”.
A mai arătat că are îndoieli asupra faptului că aparatul radar îndeplinea la momentul întocmirii procesului verbal contestat, condiții de verificare metrologică, că există un istoric al înregistrărilor și că acesta nu a fost pus în funcțiune chiar în momentul înregistrării vitezei de deplasare a autovehiculului pe care îl conducea; nu există siguranța că în câmpul de acțiune al undei incidente emisă de aparat se deplasa numai autovehiculul condus de el, având în vedere că fapta a fost constatată pe o arteră aglomerată, la o oră de trafic intens.
Petentul solicită instanței a pune în vedere intimatei să depună la dosar următoarele: planșa foto care să cuprindă următoarele informații prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05/2005; data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, faptul că a fost efectuată autotestarea, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia; dovada că aparatul radar care a efectuat înregistrarea era omologat și verificat metrologic la data la care a fost întocmit procesul verbal; autorizația de operator radar pentru agentul care a încheiat procesul verbal; ordinul de serviciu din care să rezulte că agentul constatator care a întocmit procesul verbal era în timpul serviciului pentru zona în care a fost oprit si sancționat.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A atașat cererii de chemare în judecată - procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 25.01.2015, emis de către I.G.P.R - Biroul A 2, dovada . nr._ din data de 25.01.2015, care i-a fost eliberata in urma reținerii permisului de conducere și copia cărții sale de identitate. În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a solicitat sa se pună în vedere intimatei sa depună la dosar planșa foto care să cuprindă următoarele informații prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05/2005: data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, faptul că a fost efectuată autotestarea, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia; dovada că aparatul radar care a efectuat înregistrarea era omologat și verificat metrologic la data la care a fost întocmit procesul verbal; autorizația de operator radar pentru agentul care a încheiat procesul verbal; ordinul de serviciu din care să rezulte că agentul constatator care a întocmit procesul verbal era în timpul serviciului pentru zona în care a fost oprit si sancționat.
În drept, în susținerea plângerii contravenționale au fost invocate dispozițiile art. 16, art. 31-32 din OG 2/2001.
La data de 2.03.2015 intimatul, în termen legal, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele considerente: la data de 25.01.2015, ora 12,50, pe autostrada A 2, km 99, petentul T. S. a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe sensul București către C. și a fost înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION . 332, cu viteza de 197 km/h. Astfel, pe imaginile filmate cu ocazia constatării abaterii, se observă faptul că, la data de 25.01.2015, orele 12,50,14, autoturismul condus de petent a circulat cu viteza de 197 km/h, depășind cu mai mult de 50 km/h limita maximă admisă, respectiv viteza de 130 km/h.
Partea pârâtă a precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare. Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Călărași, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. Agentul constatator deține atestat conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar, și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică anexat.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În cuprinsul procesului - verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție, însă afirmațiile sale sunt contrazise de înregistrarea radar a autoturismului respectiv și viteza cu care a fost înregistrat.
În susținerea celor precizate mai sus, partea pârâtă înțelege să se folosească de probe: procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.01.2015, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, CD-ul cu înregistrarea video a faptei contravenționale, alte înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și 205 C. pr. Civ., art. 121 alin 1 din HG 1391/2006 și OUG 195/2002.
În termen legal, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care Învederează instanței de judecata faptul ca din planșa foto pe care o anexează intimata, autovehiculul din imagine nu poate fi atribuit lui, în sensul în care nu pot fi puse în evidență și identificate marca/tipul și numărul de înmatriculare a acestuia, motiv pentru care solicită să nu fie luată în considerare planșa foto depusă de către intimată, acesta fiind irelevantă și neputând fi atribuită în mod neîndoielnic contravenției reținută în sarcina lui.
Analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 25.01.2015, dresat de I.G.P.R –Biroul A 2, petentul T. S. a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 877, 5 lei (9 puncte amendă), și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe 90 de zile, pentru încălcarea dispozițiilor art. 121 alin. (1) din HG 1391/2006, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 111 alin. (1) lit. c) din același act normativ.
În fapt, agentul constatator a reținut că, la data de 25.01.2015, în jurul orei 12,50, reclamantul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, cu o viteză de 197 km/h (peste 130 km/h față de limita legală), pe autostrada A 2, în zona Km. 99.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În cauza de față, judecătoria constată că procesul verbal de contravenție întrunește aceste condiții legale. De altfel, reclamantul nu aduce actului constatator nicio critică sub aceste aspecte, susținând că nu a comis fapta contravențională.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța reține considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit Jurisprudenței CEDO (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984), domeniul contravențional poate să aparțină noțiunii autonome de „acuzație în materie penală” dacă se respectă unul din cele trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.07.1976).
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că în situația contravențiilor rutiere atunci când se aplică și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ne aflăm în prezența unei veritabile „acuzații în materie penală”(cauzele Neata împotriva Românei si I. P. împotriva României).
Prin prisma acestor criterii și în special a criteriului privind natura și gravitatea sancțiunii contravenționale aplicată în sarcina petentului contravenient, instanța va califica contravenția din prezenta cauză ca fiind „o acuzație in materie penală”, situație în care petentul se bucură de garanțiile cuprinse la art. 6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO aferentă se bucură de supremație față de dreptul intern, judecătorul național fiind obligat să dea satisfacție acestora cu prioritate (cauza D. P. contra României, hotărârea din 26 aprilie 2007, paragraful 103).
În atare situație, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumție de legalitate; cel care l-a întocmit are obligația de a dovedi temeinicia și legalitatea acestuia, operând cu prioritate prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care în decizia nr. 1096 din 08 septembrie 2006, a arătat că procesul-verbal de contravenție, odată atacat cu plângere, este contestat în însăși prezumția de legalitate de care acesta se bucură, fiind necesară administrarea de probe care să dovedească temeinicia și legalitatea acestuia.
Fiind în prezența unei „acuzații în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO, unde primează prezumția de nevinovăție a contravenientului, nu este suficientă, pentru răsturnarea acestei prezumții, constatarea personală a agentului constatator, acesta având obligația de a produce probe pertinente de natură a-i susține acuzația, probe care trebuie indicate în procesul-verbal de contravenție.
În acest context, judecătoria constată că fapta reținută de agentul constatator în sarcina reclamantului se confirmă. Fapta descrisă mai sus a fost comisă de reclamant, fiind dovedită întocmai de înregistrarea video depusă la dosar de partea pârâtă și examinată de instanță. Înregistrarea nu lasă nici un dubiu cu privire la existența faptei întrucât se observă cu claritate atât viteza de 197 km/h cu care de deplasa autoturismul condus de reclamant cât și numărul de înmatriculare al autoturismului marca BMW.
În ceea ce privește criticile aduse de reclamant legalității înregistrării video, instanța reține că, la dosar există copia atestatului operator „Autovision” (fila 29) al agentului D. M. (care a efectuat înregistrarea video), și a buletinului de verificare metrologică (fila 29 bis) a aparatului radar. Înregistrarea video a fost efectuată de agentul de poliție D. M. care, la rândul său, a comunicat comiterea faptei, prin stație radio, agentului șef principal de poliție H. M.. Acesta din urmă l-a oprit în trafic pe reclamant și a întocmit actul constatator. Se observă că în procesul verbal de constatare a contravenției, agentul de poliție a menționat aparatul radar cu care a efectuat înregistrarea și numărul de înmatriculare al mașinii de poliție pe care acesta a fost montat (cinemometru de control rutier tip radar Autovision, . 332, respectiv autospeciala cu numărul de înregistrare MAI_).
Raționamentul prezentat mai sus și probele analizate înlătură, în viziunea instanței, orice îndoială rezonabilă cu privire la existența faptei contravenționale. În consecință, judecătoria consideră ca fiind neîntemeiate susținerile petentului cu privire la obligația I.G.P.R. B.- Biroul A 2 de a prezenta fotografiile autoturismului din momentul constatării faptei; acestea oricum nu sunt necesare câtă vreme înregistrarea video, din care rezultă în mod evident viteza de deplasare a autoturismului, este cum nu se poate mai clară.
Instanța înlătură și susținerile petentului potrivit cărora partea pârâtă are obligația să depună la dosar ordinul de deplasare al agenților de poliție care au efectuat înregistrarea video și au aplicat sancțiunea contravențională. Câtă vreme conducerea I.G.P.R. – Biroul A 2 București a confirmat prin întâmpinarea depusă la dosar, semnată de comandantul unității, că agenții de poliție sunt încadrați în Biroul de poliție A 2 București, instanța apreciază ca fiind lipsită de relevanță proba cu graficul privind planificarea muncii sau repartizarea pe zile sau pe traseu a agenților de poliție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute și observând că existența faptei contravenționale a fost dovedită, că respectiva faptă are un grad ridicat de pericol social datorită vitezei excesive cu care circula reclamantul, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Va lua act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T. S. , domiciliat în domiciliat în București, .. 1, ., sector 5, CNP:_, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 25.01.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliție Române – Biroul de Poliție A 2 cu sediul în București, .. 4 - 6,sector 5 .
Ia act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. S. O. V. N.
Red. S.O.
Dact V.N.
Exemp. 5/20.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1099/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1174/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
