Plângere contravenţională. Sentința nr. 125/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 125/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8705/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILA NR. 125
Ședința publică din 15.01.2015
Instanța compusă din:
Președinte - E. D. E.
Grefier - D. M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind plângerea contravențională formulată de contravenientul M. G. C. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._,dresat de I. Călărași la data de 5.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat contravenientul,lipsă fiind agentul constatator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier,după care;
Instanța verificând din oficiu,conf. art. 131 al. 1 C.p.c rap. la art.32 din OG 2/2001 competența,constată că a fost legal investită cu judecarea prezentei cauze și procedează la identificarea contravenientului.
Contravenientul,având cuvântul,menționează că nu are probe de administrat,în afara înscrisurilor depuse la dosar .Totodată precizează ,la cererea instanței, că își menține nulitățile invocate împotriva actului constatator ,însă arată că nu a fost în nici un fel vătămat,prin dresarea lui în această modalitate.Pe fondul cauzei menționează că într-adevăr autovehiculul ce venea din fața sa, a fost nevoit să frâneze, atunci când el s-a angajat în depășirea mașinii aflată pe banda sa de mers,el neputând să se încadreze în timp util pe banda pe care circula,întrucât mașina aflată în fața sa a frânat brusc.
Instanța admite proba cu înscrisuri conform art. 258 C.p.c ,ia act că nu mai sunt alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Contravenientul, având cuvântul, solicită a se admite plângerea și a se anula procesul verbal.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin plângerea introdusă la această instanță la data de 19.11.2014 și înregistrată sub nr._ ,contravenientul M. G. C.,CNP_,domiciliat în Călărași, ., . a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._,dresat de I. Călărași, la data de 5.11.2014.
În motivarea plângerii sale contravenientul a arătat că prin procesul verbal de contravenție ., nr._,dresat de I. Călărași, la data de 5.11.2014, a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 360 lei și i s-a suspendat și dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pe motiv că în timp ce conducea autoturismul proprietate personală nu a respectat regulile privind depășirea altor vehicule .
A mai menționat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, având în vedere prevederile art. 16 alin. (l) din OG nr. 2/2001,față de faptul că
nu cuprinde:- locul de muncă al contravenientului,el fiind angajat în funcția de comandant echipaj și conducător auto,la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Călărași;-toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, în sensul că s-a asigurat dacă din sens opus se apropie un alt vehicul, dar nu l-a observat înaintea angajării în depășire, din cauza vizibilității reduse (dar nu sub 50 de metri) din motive de ceață, ora matinală, dar mai ales a luminii slabe a farurilor autovehiculului ce circula din sens opus. A mai menționat că imediat ce s-a angajat în depășirea autoturismului ce circula în fața sa pe aceeași bandă, a observat autoturismul ce circula din sens opus și a încercat să reintre pe banda inițială de circulație, oment în care autoturismul în depășirea căruia se angajase, a frânat și a oprit brusc, singura sa opțiune fiind aceea de a frâna la rândul său, fapt ce a obligat și autoturismul ce circula din sens opus să frâneze, astfel că toate cele trei autoturisme s-au oprit în același loc. A mai adăugat că,dacă autoturismul în depășirea căruia se angajase, nu frâna brusc, avea timpul și spațiul necesar să revină pe banda inițială de circulație în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic. A mai învederat că nu putea să anticipeze că autoturismul în depășirea căruia se angajasem,va frâna și va opri brusc,fiind astfel aplicabile prevederile art.11 al. (l) din OG nr.2/2001, care prevede:„Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări,stării de necesitate,constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit,iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. "
Totodată a mai invocat ca nulitate a procesului verbal și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, astfel în mod eronat agentul constatator a înscris în procesul verbal că fapta săvârșită este prevăzută de art. 120 alin. (l) lit. j din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 al. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002 ( această încadrare pot doar să o deduc după o atentă studiere a legislației în domeniu, deoarece în procesul verbal nu este lizibil actul normativ ). A mai menționat că la art. 120 alin. (l) lit.j din HG nr. 1391/2006, nu este prevăzută contravenția aceasta fiind atât prevăzută cât și
pedepsită de art. 100 al. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a 11-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea. Astfel, corecta încadrare, ar fi fost: prevăzută de art. 100 al. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, pedepsită de art. 100 al. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, cu referire la art. 120 alin. (l) lit. j din HG nr. 1391/2006 ce prevede: „Se interzice depășirea vehiculelor: j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul
acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii.
A mai invocat ca nulitatea și lipsa mențiunii locului unde poate depune plângerea.
A mai precizat că în conformitate art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal", iar el încercat să-i comunice verbal agentului de poliție obiecțiunile sale și să-i explice împrejurările care au condus la producerea evenimentului, dar acesta a refuzat să-l asculte, a întocmit procesul-verbal, i-a indicat locurile în care să semneze, fără să-i aducă la cunoștință conținutul integral al procesului verbal și dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, iar mențiunea „nu sunt", de la rubrica „Alte mențiuni", nu a observat-o la momentul semnării lui, aceasta fiind scrisă de agentul de poliție. A mai adăugat că este foarte clar că avea de făcut obiecțiuni, dar nu a fost ascultat ,iar în legătură cu măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, agentul constatator nu a precizat în procesul verbal, data la care începe executarea acestei sancțiuni complementare.
De asemenea a mai precizat că la data de 06.11.2014, a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege, respectiv suma de 180 lei și că este șofer profesionist din anul 2000, posesor de permis de conducere categoriile B și C și până în prezent a mai fost sancționat o singură dată, în anul 2012, cu 2 puncte de penalizare pentru o oprire neregulamentară.
A solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție atât în ceea ce privește sancțiunea amenzii, cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce .
În drept a invocat prev. art. OG 2/2001.
În dovedirea plângerii sale contravenientul a depus la dosar copia procesului verbal, a cărții sale de identitate, a legitimației de serviciu ,precum și dovada achitării a 1/2 din amenda aplicată.
În drept a invocat prev. art. 11 al.1, art. 16 al.1 și 7, art. 31 din OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată.
Procedând la verificarea cererii, în condițiile art. 200 C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 C.p.c .
Agentului constatator i-au fost comunicate cererea și înscrisurile doveditoare cu adresa emisă la data de 20.11.2014,acesta le-a primit, la data de 21.11.2014,conform dovezii de înmânare aflată la fila 13, depunând întâmpinare.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, și că îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. l6 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
A mai solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de contravenient în subsidiar, respectiv înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv puncte amendă și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
Conform art. 201 al.2 C.p.c contravenientului i-a fost comunicată întâmpinarea cu adresa emisă la data de 10.12.2014,acesta a primit-o, la data de 12.12.2014, conform dovezii de înmânare aflată la fila 16, formulând în termenul de 10 zile, un răspuns la aceasta .
Prin răspunsul la întâmpinare contravenientul și-a menținut punctul de vedere exprimat inițial.
La data de 22.12.2014 în baza art. 201 al.4,5 C.p.c instanța a dispus fixarea primului termen de judecată, pentru data de 15.01.2015,când a admis proba cu înscrisuri propusă de părți.
Contravenientul a susținut faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 al. 1 din OG 2/2001, întrucât agentul constatator nu a indicat în mod corect textul de lege în baza căruia a fost sancționat,locul său de muncă,toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, organul la care se depune plângerea.
Potrivit disp. art. 16 al. 1 din OG 2/2001 „Procesul- verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită,
precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității
faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ
prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de
asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de
circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul
amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune
plângerea”.
Susținerile contravenientului referitoare la faptul că nu au fost descrise toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și că nu a fost indicat corect textul de lege ce prevede fapta săvârșită, urmează a fi respinse ca neîntemeiate, câtă vreme din lecturarea procesului verbal reiese contrariul. Astfel,la descrierea situației de fapt s-a reținut că petentul s-a angajat în depășirea autovehiculului aflat în fața sa,forțându-l pe conducătorul autoturismului ce venea pe sensul opus să frâneze pentru a evita coliziunea.
Ca atare, agentul constatator a indicat corect textul de lege ce prevede fapta contravențională, respectiv art. 120 lit. j din HG 1391/2006, care„interzice depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii.
Pe de altă parte însă ,într-adevăr agentul constatator nu a menționat locul de muncă al contravenientului și nici judecătoria la care se poate depune plângerea împotriva procesului verbal de contravenție.
Analizând nulitățile invocate de contravenient, instanța a constatat că este vorba de o nulități relative, care sancționează nerespectarea, la întocmirea procesului verbal de contravenție ,a unor norme ce ocrotesc un interes particular și nu unul general . Pentru ca aceste nulități să conducă la anularea procesului verbal de contravenție ar trebui ca vătămarea pe care ele au cauzat–o contravenientului să nu poată fi acoperită decât pe această cale .
În speță, contravenientul nu a făcut dovada că ar fi suferit vreo vătămare prin dresarea în acest fel a procesului verbal,ba mai mult din modul în care a redactat plângerea formulată reiese că a putut să-și facă apărarea în mod corespunzător,iar la termenul din data de 15.01.2015 a recunoscut expres că nu a suferit nici o vătămare.
De asemenea, a mai invocat faptul că ar fi avut obiecțiuni la dresarea procesului verbal, însă nu a făcut nici o dovadă în acest sens,ba mai mult l-a semnat, deși în cuprinsul său se notase contrariul .
Ca atare,instanța urmează a respinge excepția nulității procesului verbal invocată de contravenient,ca fiind neîntemeiată.
Analizând conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului-verbal de contravenție, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu conform art. 17 din OG 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor mai sus menționate.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt: prin procesul verbal de contravenție ., nr._,dresat de I. Călărași la data de 5.11.2014 a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 360 lei și i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pe motiv că în timp ce conducea autoturismul proprietate personală nu a respectat regulile privind depășirea altor vehicule, faptă ce constituie contravenție conform art. 120 al.1 lit. j din HG 1391/2006.
Pe fondul cauzei,contravenientul a invocat cazul fortuit, motivând că atunci când s-a angajat în depășirea autovehiculului aflat în fața sa ,din pricina ceții, a văzut cu întârziere că pe contrasens venea o altă mașină și că nu a putut reintra în timp util pe banda sa de mers, întrucât autovehiculul ce se afla pe sensul său a frânat intempestiv .
Conform art. 11 din OG 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul fortuit, dacă are legătură cu fapta comisă.
Cazul fortuit desemnează situația,starea,împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii, a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.
În speță, contravenientul nu a făcut nici o probă din care să rezulte situația de fapt învederată în plângere, astfel că instanța nu a putut stabili existența cazului fortuit invocat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal,în ceea ce privește fapta contravențională, instanța reține că acesta se bucură se bucură de forță probantă până la proba contrarie, probă care este în sarcina contravenientului și care în cauză nu a fost făcută.
În plus, contravenientul și-a recunoscut implicit vinovăția achitând în termenul legal o jumătate din cuantumul amenzii aplicate, așa cum rezultă din chitanța aflată la fila 5 din dosar.
Ca atare,în mod corect instanța apreciază că a fost sancționat contravențional atât cu amendă, cât și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Având în vedere că petentul se află la prima încălcare a dispozițiilor legale pentru care a fost sancționat ,prin procesul verbal contestat, că nu s-a produs nici o pagubă în cauză,accidentul fiind evitat prin oprirea tuturor vehiculelor implicate în incident,că acesta a avut o conduită finală de recunoaștere și regret a faptei comise, ținând cont și de faptul că este comandat echipaj și conducător auto la I.S.U. Călărași, instanța apreciază că nu se impune aplicarea și a sancțiunii complementare, motiv pentru care urmează a o înlătura.
Ca atare, conform art. 34 din OG 2/2001, văzând și disp. legale mai sus menționate, instanța urmează a admite în parte, plângerea formulată și a anula procesul verbal mai sus menționat ,doar în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule menținând celelalte dispoziții ale acestuia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității procesului verbal,invocată de contravenient.
Admite în parte plângerea formulată de contravenientul M. G. C. ,CNP_,domiciliat în Călărași, ., ..A,. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._,dresat la data de 5.11.2014 de I. Călărași, cu sediul în Călărași,.,jud. Călărași,Cod Unic de Înregistrare_.
Anulează procesul verbal mai sus menționat, doar în ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 30 de zile .
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal, ca fiind legale și temeinice.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. D. E. D. M.
RED.E.D.
DACT.DM
EX.5/20.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 202/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 91/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
