Pretenţii. Sentința nr. 226/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 8297/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR.226
Ședința publică de la 22.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. E.
GREFIER D. M.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâtul P. G. D. ,având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța verificând din oficiu,conf. art. 131 al. 1 rap. la art.107 C.p.c, competența,constată că a fost legal investită cu judecarea prezentei cauze.
În baza art. 258 C.p.c. admite proba cu acte propusă de reclamantă și analizând actele și lucrările dosarului,apreciază cauza în stare de judecată și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție ;
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2014 sub nr._ reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul social în București, ., sector 1, CUI_, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2001,cont bancar RO43RNCBOO_01 deschis la BCR I. București,cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați C.&ASOCIAȚII, cu sediul în București, ., ., Mezanin,Sector 3 a chemat în judecată pe pârâtul P. G. D.,CNP_, domiciliat în mun. Călărași, ., ., .,jud. Călărași, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 124,31 lei, cu titlu de contravaloare diferența onorariu de avocat, pentru reprezentarea dosarul nr._/301/2010, dar și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1472 din 25.01.2012 pronunțată în dosarul nr._/301/2010 Judecătoria Sectorul 3 București, i-a fost admisă acțiunea formulată împotriva pârâtului, acesta fiind obligat la plata sumei de 2.679,72 lei, reprezentând valoarea întregului credit neachitat, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestuia, calculată de la data de 12.09 2007 până la data plății efective, dar și la plata sumei de 627,92 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A mai menționat că pentru recuperarea sumelor de la pârât a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care i-a reprezentat interesele în acest dosar și că solicită, pe cale separată și diferența de onorariu de avocat achitată ulterior către societatea de avocatură "C. & Asociații " în cuantum de 124,61 lei, conform dovezilor de plată anexate.
A mai precizat că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia
declanșând o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat. A mai adăugat că toate condițiile
impuse de art. 274 C. proc. Civ. (în prezent art. 452 C.pr.civ.) sunt îndeplinite, pârâtul având o culpă procesuală evidentă care rezultă din hotărârea anexată prezentei, dar și cele privind răspunderea civilă delictuală a lui (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția lui, constând în culpa procesuală a acesteia), fapt stabilit, în mod definitiv și irevocabil, prin sentința civilă mai sus menționată .
A solicitat să se aibă în vedere faptul ca onorariul avocațial nu are caracter arbitrar sau discreționar, ci a fost stabilit anterior prin însuși contractul de asistenta juridică, modul de calcul și facturare, fiind precis și clar explicate.
Astfel, a menționat că modul de calcul al onorariului de avocat este stabilit în temeiul art. 2 (aplicabil pentru pretenții constând în debit +accesorii ) din contractul de asistență juridică nr._/30.06.2010 prin care se stipulează în mod expres că onorariul fix se calculează aplicând procentul de 10 % +TVA la valoarea pretențiilor solicitate constând în debit și accesorii și că față de valoarea pretențiilor din dosarul nr_/301/2010, respectiv debit și dobânda calculate de la data de 12.09.2007 până la data comunicării sentinței, a achitat onorariul avocațial în cuantum de 456,22 lei. A mai precizat că a achitat, în parte, onorariul avocațial fix, respectiv suma de 331,91 lei, reprezentând 10% din valoarea debitului principal, iar cheltuiala de judecată pe care o solicită în prezenta cauză, în baza aceluiași contract de asistență juridică, ce a fost facturată ulterior, reprezintă contravaloarea dobânzii calculate de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării sentinței, respectiv suma de 124,31 lei .
A mai menționat că prevederile art. 274 C.pr.civ. (în prezent art. 452 N.C.proc.civ.). stabilesc dreptul părții care a câștigat procesul la solicitarea cheltuielilor de judecată, nu sunt limitative în sensul că nu prevăd o interdicție a
părții de a solicita pe cale separată și restul cheltuielilor de judecată, achitate ulterior pronunțării sentinței, efectuate pentru soluționarea dosarului pentru care se solicita aceste cheltuieli. Mai mult decât atât, potrivit jurisprudenței CEDO partea care a câștigat procesul are dreptul de a solicita și recupera onorariul avocațial în măsura în care acesta constituie cheltuiala de judecată necesară și a fost în mod real făcută, fiind într-un cuantum rezonabil.
Reclamanta a mai învederat că în ceea ce privește faptul că a achitat diferența de onorariu avocațial fix după data pronunțării sentinței civile nu are relevanță juridică în măsură să afecteze dreptul ei de a solicita onorariul avocațial pe cale separată,în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 452 N.C.proc.civ., deoarece acest articol se aplică numai în situația în care onorariul avocațial ar fi fost solicitat de partea care a câștigat procesul odată cu pretențiile deduse judecății fondului.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei extrase de cont din data de 6.06.2013,respectiv data de 15.05.2014,facturi fiscale,sentința civilă nr. 1472/2012, contractul de asistență juridică, dovada schimbării denumirii sale ca urmare a fuziunii prin absorbție .
În drept a invocat art. 274 C.p.c, art. 1349 și 1523 al. 2 lit. a N. C. civ, art. 31 din Leg. 51/1995.
Cererea a fost legal timbrată.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 194 N.C.P.C, în conformitate cu disp. art. 201 alin. 1 N.C.P.C.,prin rezoluția din data de 10.11.2014, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile, potrivit disp. art. 165 N.C.P.C. să depună întâmpinare, sub sancțiunea disp. art. 208 alin.2 N.C.P.C. .
Întrucât actele comunicate pârâtului au fost restituite cu mențiunea „ destinatar necunoscut la adresa indicată „ instanța a dispus efectuare unei adrese către persoana desemnată cu accesul la baza de date din cadrul Direcției de Evidență a Persoanei,care a comunicat faptul că pârâtul domiciliază în Călărași,. 24, .,jud. Călărași.
S-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât,la noua adresă, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile, potrivit disp. art. 165 N.C.P.C. să depună întâmpinare,sub sancțiunea disp. art. 208 alin.2 N.C.P.C. ,însă pârâtul nu a depus întâmpinare,iar prin rezoluția din data de 22.12.2014,instanța a acordat termen de judecată la data de 22.01.2015,cu citarea părților,când instanța a încuviințat proba cu acte,propusă de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt :prin sentința civilă nr. 1472 din 25.01.2012, pronunțată în dosarul nr._/301/2010 ,Judecătoria Sectorul 3 București, reclamantei i-a fost admisă acțiunea formulată împotriva pârâtului, acesta fiind obligat la plata sumei de 2.679,72 lei, reprezentând valoarea creditului neachitat, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestuia, calculată de la data de 12.09 2007 până la data plății efective, dar și la plata sumei de 627,92 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru recuperarea sumelor de la pârât, reclamanta a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care i-a reprezentat interesele în acest dosar, conform contractului de asistență juridică nr._/30.06.2010.
În dosarul mai sus menționat reclamanta a plătit firmei de avocatură cu titlu de onorariu suma de 331,91 lei, reprezentând 10 % din valoarea debitului principal,ce a fost inclusă ,conform afirmațiilor acesteia, în cheltuielile de judecată acordate de instanță,prin sentința civilă mai sus menționată.
Ulterior,respectiv la data de 5.02.2014, societatea de avocatură i-a facturat reclamantei, cu titlu de diferență onorariu avocațial, pentru prestația din dosarul mai sus menționat și suma de 124,31 lei,reprezentând 10 % din valoarea dobânzii legale acordată prin sentința civilă,iar aceasta la rândul ei a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei sume, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța a respins solicitarea reclamantei apreciind că este neîntemeiată în condițiile în care din contractul de asistență juridică încheiat între reclamantă și societatea de avocatură ce a reprezentat-o în dosarul mai sus menționat,nu rezultă modul de calcul al onorariului avocațial. Astfel,din contractul depus la dosar,din art. 2, unde ar fi trebuit să se precizeze cum se calculează onorariul fix stabilit între părți,nu rezultă modalitatea de calcul al acestuia,respectiv care este procentul care se aplică din valoarea debitului, acest procent fiind blurat . În aceste condiții instanța nu are posibilitatea de a stabili dacă într-adevăr onorariul avocațial facturat ulterior,pe care reclamanta îl pretinde de la pârât în prezenta cauză,a fost corect calculat și dacă nu cumva această cheltuială a fost deja inclusă în suma acordată de instanță la momentul pronunțării,cu atât mai mult cu cât din conținutul sentinței depusă la dosar reiese că s-au acordat cheltuieli de judecată de 627,92 lei, fără a se putea stabili ce au reprezentat acestea ( onorariu avocat, taxă de timbru ,etc.)
Ca atare, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 C.p.c ,nefăcându-se dovada că aceste cheltuieli au fost generate în dosarul mai sus menționat, din culpa procesuală a pârâtului .
Mai mult decât atât, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prev. art. 452 C.p.c, care stipulează că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului,mai ales că în speță,reclamanta nu și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată,ci le-a cerut în dosarul nr._/301/2010 al Judecătoriei Sector 3 București, unde avea posibilitatea să calculeze cuantumul onorariului avocațial și pentru penalitățile solicitate și acordate .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul social în București, ., sector 1, CUI_, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2001,cont bancar RO43RNCBOO_01 deschis la BCR I. București,cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați C.&ASOCIAȚII, cu sediul în București, ., ., Mezanin,Sector 3 împotriva pârâtului P. G. D.,CNP_, domiciliat în mun. Călărași, ., ., .,jud. Călărași.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. D. E. D. M.
Red. E.D./dact. D.M.
Ex. 4/ azi 27.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 151/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 259/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
