Obligaţie de a face. Sentința nr. 259/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 259/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 8820/202/2014
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ nr. 259
Ședința Publică din data de 26 Ianuarie 2015
Instanța compusă din:
P. - S. O.
GREFIER - Ș. E.
Pe rol soluționarea ordonanței președințiale formulată de reclamanții D. C., D. N. și D. V. împotriva pârâtului Giugiu D..
La apelul nominal s-au prezentat reclamanții asistații de av. Ș. A., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În consecință, în considerarea prevederilor art. 238 alin. 1 C.proc.civ. pune în discuție estimarea duratei procesului.
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și a probei cu 2 martorii.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, dar respinge proba cu 2 martorii întrucât în situația de fapt nu este necesară.
La interpelarea instanței apărătorul reclamanților precizează că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată precizând că aveau drept de trecere prin hotărârea pronunțată în anul 1992, dar din răutate pârâtul a obstrucționat accesul spre curtea reclamanților. A mai arătat că sunt întrunite condițiile ordonanței președințiale ( conf. Art. 757 C.p.civ.) . Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată că :
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 25.11.2014, reclamanții D. C., CNP_, D. V. CNP_ si D. N. CNP_ domiciliați in mun. Călărași, . bis, jud. Calarasi, prin avocat S. A., cu sediul în Calarasi, ., ., l-au chemat în judecată pe pârâtul G. D. domiciliat in mun. Calarasi, ., jud. Calarasi, solicitând instanței să dispună, pe cale de ordonanță președințială, următoarele: - obligarea paratului sa permita reclamanților exercitarea deplina si netulburata a dreptului de servitute de trecere pentru suprafata de 40,09 m.p. situata pe proprietatea paratului din Calarasi, ., conform sentintei civile nr. 5242/22.12.1992 a Judecatoriei Calarasi, - obligarea paratului sa se abtina de la orice act care limiteaza ori impiedica exercitiul servitutii, - obligarea paratului sa inlature si sa ridice obstacolele pe care le-a construit pe suprafata ce constituie servitute de trecere si care îi impiedica pe reclamanți sa își exercite dreptul de sevitute, sau, în subsidiar, incuviintarea ca reclamanții sa înlăture si să ridice aceste obstacole, - executarea sa se faca fara somatie si fara trecerea unui termen, - obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență, următoarele: prin sentinta civila nr. 5242/22.12.1992 a Judecatoriei Calarasi s-a stabilit in favoarea reclamanților un drept de servitute in sarcina proprietatii paratului in scopul de a avea acces la calea publica. Suprafata ce face obiectul servitutii este individualizata prin raportul de expertiza anexat cererii din care rezulta foarte clar ca singura cale publica este . paratului se afla intre aceasta si proprietatea reclamanților. În zilele anterioare depunerii cererii de ordonanță președințială, paratul a ridicat obstacole pe aceasta suprafata, împiedicându-i astfel pe reclamanți, sa aibă acces la calea publica. Reclamanții se consideră lipsiti de libertate de miscare, nu își pot desfasura activitatile zilnice, nu pot merge la locul de munca, nu pot sa se aprovizioneze si, de asemenea, nu pot citi apometrul pentru a achita utilitatile, acesta aflandu-se la capatul dinspre . nu cunosc motivele pentru care paratul i-a adus in aceasta situatie, dar ele n-au legatura decat cu reaua-credinta a acestuia. Mama reclamanților, D. V. este grav bolnava, a suferit mai multe intreventii neurochirurgicale iar gestul paratului ii agraveaza starea de sanatate si ii pune in pericol viata. Pentru a a iesi la calea publica, reclamanții trebuie sa sară mai multe garduri si sa tranziteze curțile celorlalți vecini, aspect incompatibil cu orice standard de civilizatie.
Reclamanții apreciază că sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 996 C. proc. civ., situatia de drept fiind in mod evident in favoarea lor, atat timp cat paratul zadarnicește o hotarare judecatoreasca ce le permite acces la calea publica. Caracterul „grabnic” apare, de asemenea, ca fiind evident, reclamanții pretind că nu mai au o viața normala, nu își mai pot exercita dreptul la libertate de miscare, nu își pot satisface nevoile cotidiene. Paguba produsa de parat este prezenta si situatia se agraveaza pe zi ce trece.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996 și urm. Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
În dovedire, reclamanții au propus administrarea următoarelor probe: audierea martorilor A. C. I., cu domiciliul în Calarasi, ., jud. Calarasi, Lautaru S. V., cu domiciliul în Calarasi, . bis, jud. Calarasi, cercetare Ia fata locului, interogatoriu, și înscrisuri. Au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentinta civila nr. 5242/22.12.1992 a Judecatoriei Calarasi pronunțată în dosarul nr. 2360/1992, raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 2360/1992 al Judecatoriei Calarasi, copii ale actelor de stare civilă ale reclamanților, certificatul de calitate de moștenitor nr. 274 din 26.11.2014, întocmit de Biroul Individual Notarial Ș. A. V., cu sediul profesional în municipiul Călărași, fotografii ale proprietății reclamanților.
Pârâtul a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii menționând că el este proprietarul locuinței învecinate cu cea a reclamanților.
În drept, nu au fost invocate texte de lege în susținerea întâmpinării.
La termenul de judecată din data de 12.01.2015, reclamanții au depus o cerere precizatoare prin care au învederat că temeiul de drept substanțial al acțiunii este art. 757 C. civ. – acțiune confesorie de servitute – prin care solicită obligarea pârâtului să permită exercitarea dreptului de servitute. Instanța a dispus comunicarea cererii precizatoare către pârât, care nu s-a prezentat la respectivul termen, amânând judecarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 26.01.2015, instanța a respins cererea reclamanților privind administrarea probei cu martori întrucât, față de obiectul cererii și urgența măsurilor solicitate, a apreciat că această probă nu este concludentă și utilă cauzei.
Analizând cererea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 5242/22.12.1992 a Judecatoriei Calarasi pronunțată în dosarul nr. 2360/1992, instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul D. P. R., domiciliat în municipiul Călărași, . bis, județul Călărași, și a stabilit formarea fondului dominant proprietate a pârâtului în sarcina fondului aservit, proprietate a reclamantului G. D., un drept de servitute de trecere pentru suprafața de teren de 40,09 m.p. (pe o lățime de 1,10 m. și pe lungimea și marginea terenului proprietate a reclamantului G. D.).
Conform Certificatului de calitate de moștenitor nr. 274 din 26.11.2014, întocmit de Biroul Individual Notarial Ș. A. V., cu sediul profesional în municipiul Călărași, pârâtul din dosarul nr. 2360/1992, D. P. R., a decedat la data de 13.05.1995 iar moștenitorii legali ai acestuia sunt D. C., CNP_, D. V. CNP_ si D. N. CNP_ domiciliați in mun. Călărași, . bis, jud. Calarasi, reclamanții din prezenta cauză, precum și numiții D. Ș., domiciliat în municipiul Călărași, bulevardul N. T. nr. 4, blocul N 12, scara 1, etajul 4, . și D. M., domiciliată în municipiul Călărași, ., blocul D 7, scara 1B, etajul 3, ..
Față de probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea reclamanților nu este întemeiată pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Judecătoria reține că la ultimul termen de judecată, din data de 26.01.2015, reclamanții, prin intermediul apărătorului ales nu au stăruit în admiterea cererii precizatoare depusă la termenul din 12.01.2015, motiv pentru care instanța consideră că obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, așa cum a fost arătată mai sus. În sensul acestei concluzii sunt și mențiunile din partea introductivă a prezentei hotărâri.
Potrivit dispozițiilor art. 996 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: 1) aparența dreptului, 2) caracterul provizoriu al măsurilor, 3) existența unor cazuri grabnice (urgente) și 4) neprejudecarea fondului (G. B. și colectiv de autori - Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, vol. II art. 527-1133, Editura Hamangiu, 2013, pag. 570).
Instanța constată că dintre aceste criterii cel puțin primul nu este îndeplinit. Astfel, din dispozitivul Sentinței civile nr. 5242/22.12.1992 a Judecatoriei Calarasi, pronunțată în dosarul nr. 2360/1992, menționată mai sus, rezultă că autorul reclamanților a obținut același drept de servitute solicitat pe calea prezentei acțiuni. Nu există nici un impediment legal ca respectivul drept de servitute să se transmită prin moștenire de la proprietarul fondului dominant la moștenitorii acestuia (reclamanții din prezenta cauză, conform certificatului de moștenitor sus-menționat), împreună cu dreptul de proprietate asupra imobilului – fond dominant (locuința reclamanților din municipiul Călărași, . bis, județul Călărași). Mai mult decât atât, nu există nici un impediment legal ca reclamanții să solicite executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 5242/22.12.1992 a Judecatoriei Calarasi, în ceea ce privește respectarea dreptului de servitute, ca moștenitori legali ai creditorului D. P. R.. Prin urmare, reclamanții nu dețin o aparență a dreptului ci chiar un drept.
În această situație, judecătoria apreciază că punerea în executare a unui titlu executoriu, nu poate avea, în împrejurările cauzei de față descrise mai sus, un caracter provizoriu, întrucât dreptul de servitute deținut de reclamanți este unul permanent. În consecință nici a doua condiție prevăzută de art. 996 alin. (1) Cod procedură civilă nu este îndeplinită. Așa fiind, fără a înlătura susținerile reclamanților potrivit cărora pârâtul nu le respectă dreptul de servitute, instanța consideră că nu este necesar să analizeze dacă sunt îndeplinite cerințele 3) și 4) sus-arătate, neîndeplinirea primelor două fiind suficientă pentru respingerea ca neîntemeiată a cererii de pronunțare a ordonanței președințiale.
Față de aceste motive, în baza dispozițiilor art. 998 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții D. C., D. V. si D. N..
Va lua act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanții D. Căpălin, D. V. și D. N., în contradictoriu cu pârâtul G. D..
Prezenta ordonanță poate fi atacată numai cu de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Ia act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2015.
Președinte, Grefier,
Jud. S. O. Ș. E.
Red. S.O.
Dact.S.O.
6 ex/28.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 226/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 183/2015.... → |
|---|
