Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 151/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

Sentința nr. 151/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 8895/202/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

SENTINȚA CIVILA Nr.151 /2015

Ședința Camerei de Consiliu din 19.01.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE- I. D.

Grefier - V. L.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .> și pe pârâta P. E. având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pentru reclamantă a răspuns dna consilier T. A. conform delegației.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei, după care:

Instanța, în conf. cu dispozițiile art.131 raportat la prevederile art.94 și 107 C. procedură civilă. constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze raportat la obiectul acțiunii și la domiciliul pârâtului.

Instanța, pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului conform prevederilor art. 238 C procedură civilă.

Reprezentantul reclamantei, arată că în afara înscrisurilor de la dosar nu mai are alte probe de administrat.

Instanța, conf.art.238 C. pr. civilă., față de poziția reclamantei că în afara înscrisurilor de la dosar nu mai are alte probe de administrat raportat la poziția pârâtului care nu a depus întâmpinare, apreciază că procesul se poate soluționa la acest termen.

Încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisurile de la dosar, în baza art. art.258 C. procedură civilă raportat la art.255 C. procedură civilă. ca fiind concludentă pertinentă și utilă cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.

Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cererii de chemare în judecată reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2014 sub nr.8895/ 202/2014 reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în Călărași, ., . a chemat în judecată pe pârâta P. E., CNP_ domiciliată în Călărași, ..6, județul Călărași solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 249,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 28.11._12 la plata sumei de 6,38 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr. 1982/19.04.2010

În baza contractului menționat anterior, reclamanta a emis facturi fiscale pentru perioada 28.11._12 .

A mai menționat reclamanta că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi întârziere, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal pentru fiecare factură în parte .

Totodată, reclamanta a menționat că întrucât în perioada 28.11._12 pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, respectiv suma de 249,87 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere,conform prevederilor contractuale, cuantumul majorărilor de întârziere fiind de 6,38 lei.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedura civilă.

În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr. 1982/19.04.2010 facturile emise în baza contractului menționat pentru perioada 28.11._12 și alte înscrisuri .

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.

Pârâtei, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior.

Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 1982/19.04.2010 având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.

În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.

Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.

În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.

Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.

Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.

Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 14 alin. 1 din contractul încheiat de părți.

Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.

Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.

În consecință, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 249,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă în perioada 28.11._12 . Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 14 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârâtă.

Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorărilor de întârziere.

De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar, precum și dispozițiile art. 14 alin. 2 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 6,38 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.

În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul la plata sumei de 249,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă pentru perioada 28.11._12 și la plata sumei de 6,38 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform contractului de la data scadenței fiecărei facturi restante și până la 28.02.2014 de 0,04 % pe zi de întârziere, și de câte 0,03 % pe zi de întârziere după data de 01.03.2014, până la achitarea debitului, fără ca nivelul majorărilor să depășească cuantumul debitului principal.

Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 451 C.proc.civ, va obliga pârâtul, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în Călărași, ., ., CUI_, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, cont bancar RO32RNCB_0002, împotriva pârâtei P. E., CNP_ domiciliată în Călărași,.

Obligă pârâta la plata sumei de 249,87 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă pentru perioada 28.11._12 și la plata sumei de 6,38 lei reprezentând majorări de întârziere calculate conform contractului de la data scadenței fiecărei facturi restante și până la 28.02.2014

( de 0,04 % pe zi de întârziere, și de câte 0,03 % pe zi de întârziere după data de 01.03.2014, până la achitarea debitului, fără ca nivelul majorărilor să depășească cuantumul debitului principal.

Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

-Jud. D. I. - - L. V. -

Red. DI/ Tehnored L.V.

EX 4/ AZI 21.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 151/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI