Plângere contravenţională. Sentința nr. 183/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 3091/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 183/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. I.
Grefier L. I. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ dresat la data 10.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Instanța în conformitate cu prevederile art.131 C. procedură civilă raportat la art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze raportat la locul săvârșirii contravenției.
Conform art. 238 C. procedură civilă, instanța, în raport de complexitatea cauzei, probele ce trebuie administrate și poziția procesuală a părților apreciază cauza în stare de judecată.
Încuviințează în baza art.258 raportat la art.255 C. procedură civilă pentru petent proba cu înscrisuri și înregistrarea video a contravenției, verificarea metrologică a aparatului radar atestat operator radar, planșe foto, solicitată prin plângere, ca fiind admisibile și putând conduce la soluționarea cauzei.
Ținând cont de cererea intimatei prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa părților conf.art.223 C. procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 20.06.2014 sub nr._ petentul S. C., domiciliat în Slobozia, ..39, ., jud. Ialomița, având CNP-_ a formulat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 10.06.2014 solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea acestuia.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că cele reținute în procesul verbal de constatare a contravenției nu corespund adevărului, întrucât s-a reținut că în data de 10.06.2014 a circulat pe raza localității D., fiind înregistrat cu viteza de 133 km/h fapt neadevărat deoarece circula în coloană și era imposibil să ia toată coloana.
Apreciază că măsura luată este prea aspră și nu se consideră vinovat, agentul de poliție în mod nejustificat și nelegal a întocmit procesul verbal, încălcând prevederile art.16 alin.7și art.17 din OG nr.2/2001 întrucât nu a indicat exact textul de lege care sancționează fapta reținută în sarcina sa.
Învederează faptul că a adus la cunoștință agentului constatator că nu a văzut indicatorul de intrare în localitate și că circula în spatele altui vehicul și era imposibil să fie filmat.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat (fila 7), dovada de circulație . nr._ (f.8), carte identitate petent (fila 9 ).
În drept, au fost invocat dispozițiile art.16 și art.32 din O.G. nr. 2/2001 și art.3 din NML 021-05.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus la data de 23.10.2014, următoarele înscrisuri; fișa de abateri contravenționale a petentului (f.28-29), graficul de patrulare din data de 10.06.2014 (f.30), buletin de verificare metrologică (f.31), atestat operator radar (f.32), CD-ul cu înregistrarea video a faptei (f.34).
În urma declinării de competentă cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 29.12.2014.
În cauza s-a încuviințat proba înscrisuri și înregistrarea video apreciindu-se că sunt legale și de antură a conduce la soluționarea cauzei.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 10.06.2014 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Călărași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către numitul S. C. a contravențiilor prevăzute de art.49 din O.U.G. nr.195/2002 R raportat la art.102 alin.3 litera e din O.U.G. nr.195/2002 constând în aceea că a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 133 km/h în localitate fiind înregistrat cu aparatul AUTOVISION rom 227, fard 10.
Prin acest proces-verbal petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 25.06.2014.
În rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal s-a consemnat „ Nu recunoaște fapta ”, procesul –verbal fiind semnat personal de petent.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cele invocate de petent drept aspecte de nelegalitate ale procesului verbal contestat, respectiv greșita indicare a actului normativ ce prevede și sancționează contravenția nu se regăsesc întrucât agentul constatator a indicat corect articolul de lege și actul normativ respectiv art.102 alin.2 litera e din OUG nr.195/2002 R, iar nu art.102 alin.2 litera c din același act normativ astfel cum a indicat petentul.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C. procedură civilă.
Existența unei prezumții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională.
În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de validitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi circulat cu viteza de 133 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.
Astfel, pe înregistrarea video depusă de intimată în susținerea temeiniciei procesului-verbal, rulată secvență cu secvență, se observă un autoturism ( care se afla în prim-planul aparatului radar fără ca la momentul înregistrării vitezei în fața acestui vehicul să se afle și alte mașini de natură a conduce la ideea că viteza măsurată nu i-ar aparține) circulând în interiorul unei localități cu viteza de 133 km/h
Lăsând înregistrarea să ruleze, se observă că autoturismul vizat de aparatul radar are numărul de înmatriculare_, respectiv chiar autoturismul condus de petent.
Instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, respectiv buletinului de verificare metrologică nr._/21.02.2014 depus la fila 31 din dosarul cauzei.
Totodată se reține că potrivit prevederilor legale manevrarea aparatului de determinare a vitezei de deplasare a fost efectuată de un agent constatator atestat în utilizarea acestui tip de aparate, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 32
În drept, potrivit art. 49 din O.U.G. nr 195/2002, viteza maximă admisă pe sectorul de drum unde a fost surprins petentul circulând cu 133 km / h, este de 50 km / h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.
Pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 10.06.2014, dresat de I.P.J. Călărași a fost nu numai legal, dar și temeinic întocmit, din probatoriul administrat rezultând fără dubii că petentul a săvârșit fapta imputată.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii având posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare și că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat de petent este legal și temeinic, iar sancțiunea principală și cea complementară au fost legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. C., domiciliat în Slobozia, ..39, ., jud. Ialomița, având CNP-_ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._ dresat la data de 10.06.2014de I.P.J. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, ca neîntemeiată.
Cu drept la apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21.01. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.I. O. S. L. I.
Red. I.O.
Thred.S.L
Ex.5/5.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 259/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 199/2015.... → |
|---|
