Plângere contravenţională. Sentința nr. 627/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 627/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 627/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.627
Ședința publică de la 23 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. O.
GREFIER-Ș. E.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. I. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Biroul A2 București la data 15.05.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, după care,
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța ia act că reclamantul a depus la dosar o cerere prin care solicită sesizarea Î.C.C.J. pentru ca aceasta să soluționeze o rezoluție de principiu a următoarelor chestiuni de drept - agentului constatator trebuie să aplice principiul in dubio pro reo atunci când stabilește încadrarea juridică a faptei contravenționale de depășire a vitezei legale, având în vedere erorile de +/-3km%, +/-4km în cazul vitezelor de 100 km/h sau mai mari și de +/-3km și +/-4km pentru viteze mai mici de 100 km /h erori care sunt omologate aparatele radar de către Institutul Național de Metrologie Legală.
Instanța respinge această cerere, motivat de faptul că plângerea contravențională pe care a formulat-o a fost deja soluționată de Judecătoria Călărași într-un alt dosar, astfel încât nu se impune sesizarea ÎCCJ.
De asemenea reclamantul a mai formulat o cerere prin care a solicitat administrarea probei cu interogatoriu atașând lista cu întrebările și de asemenea a solicitat ca instanța să solicite datele și înscrisuri de la I.G.P.R. – A2- Biroul Român de Metrologie Legală. Instanța respinge și această plângere pentru același motiv.
Instanța, din oficiu, invocă excepția autorității de lucru judecat și rămâne în pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 16.05.2013, sub nr._, petentul T. I.-M., având CNP_, domiciliat în G., ., ._, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. B. A2, cu sediul în Sector 5, București, .. 4-6, anularea procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 15.05.2013.
În fapt, în motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției.
La cerere au fost atașate, în copie, procesul verbal contestat.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 și art. 6 CEDO.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal înștiințat, intimatul a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Prin Sentința civilă nr._ din 03.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria G., Secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G.. În consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulate de petentul T. I. M., contradictoriu cu intimata I. B. II BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria G. a reținut următoarele: în fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 15.05.2013, petentul T. I.-M. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Potrivit celor consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat, la data de 15.05.2013, ora 14.41, pe A2 km 96, conducătorul auto T. I.-M., a condus autoturismul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare_, pe A2, sensul către C., cu viteza de 184 km/h înregistrată cu aparatul Autovision ROM 335, într-o zonă de limitare a vitezei maxime la 130 km/h.
Din examinarea conținutului procesului-verbal rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Călărași. De asemenea, instanța a reținut că petentul nu a contestat locul săvârșirii contravenției. În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția. Aceste dispoziții legale stabilesc o competență exclusivă de soluționare a plângerilor contravenționale, o competență teritorială absolută, pe care părțile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ.
Judecătoria G. a reținut caracterul absolut al competenței teritoriale în materie contravențională, de la care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și a art. 248 și art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ., raportat și la dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, la data de 24.11.2014, pe rolul Judecătoriei Călărași s-a înregistrat dosarul nr._ .
La primul termen de judecată în care procedura de citare cu ambele părți a fost legal îndeplinită, Judecătoria Călărași a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat.
Analizând cu prioritate excepția invocată de instanță, din oficiu, față de prevederile art. 248 alin. (1) C.proc.civ., judecătoria reține următoarele:
Din referatul întocmit de compartimentul grefă din cadrul Judecătoriei Călărași (fila 12) rezultă că pe rolul Judecătoriei Călărași s-a aflat dosarul nr._ * având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul T. I.-M., având CNP_, domiciliat în G., ., ., Cod poștal_, în contradictoriu cu intimatul I. B. A2, cu sediul în Sector 5, București, .. 4-6, împotriva aceluiași act constatator, procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 15.05.2013.
Prin Sentința civilă nr. 251 din 23.01.2014 (filele 8 – 11), pronunțată în dosarul nr._ * de Judecătoria Călărași, instanța a respins plângerea formulată de contravenientul T. I. M., CNP_, domiciliat în municipiul G., ., .. 49, județul G., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, dresat de I.G.P.R. - BIROUL A2, la data de 15.05.2013.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele: prin plângerea introdusă la această instanță la data de 16 mai 2013 și înregistrată sub nr. 2908/202, contravenientul T. I. M.,CNP_, domiciliat în municipiul G., ., .. 49, jud. G., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, dresat de I.G.P.R. - BIROUL A2, la data de 15.05.2013, ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii contravenientul a arătat că prin procesul verbal de contravenție ., nr._,dresat de I.G.P.R.- BIROUL A2, la data de 15.05.2013 a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 675 lei,fiindu-i suspendat și dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pe motiv că,aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub nr._, a fost înregistrat de aparatul radar,având o viteză de 184 km/h ,în timp ce circula pe A 2 ,km 96,depășind viteza legală cu 54 km/h.
A mai menționat că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa,întrucât nu a circulat cu viteza reținută,constatările agentului nefiind conforme cu realitatea.
A mai arătat că a formulat obiecțiuni, ce i-au fost și inserate în cuprinsul procesului – verbal de contravenție, în sensul că a circulat cu viteza de 179 Km/h, așa cum indicau aparatele de la bord și aplicația GPS, activată pe telefonul mobil, astfel că, viteza reală a fost sub 180 Km/ h,situație în care sancțiunea principală ar fi trebuit să aibă un cuantum mai redus, iar sancțiunea complementară ar fi trebuit să fie în puncte de penalizare și nu în aceea a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile .
A mai menționat că agentul constatator nu a indicat corect sancțiunea complementară ,limitându-se a preciza că „ permisul de conducere se reține 90 de zile”.
Contravenientul a mai învederat că într-adevăr a circulat cu depășirea vitezei legale, pe autostradă, motivat de o urgență medicală ,însă viteza reală nu este cea indicată în procesul – verbal de contravenție.
A solicitat a se efectua o expertiză tehnică de specialitate care să arate dacă aparatul radar folosit în cauză indică corect viteza, având în vedere că aceasta este mai mare decât cea reală indicată de sistemul GPS și care ar fi diferența de kilometrii dintre cele două sisteme mai sus menționate.
În dovedire contravenientul a mai solicitat proba cu înscrisuri, respectiv comunicarea documentației care a stat la baza întocmirii procesului – verbal de contravenție ( planșe foto,ordinul de deplasare al autoturismului dotat cu aparat radar și al agentului constatator din ziua constatării contravenției,dovada autotestării din ziua respectivă a aparatului radar,dovada omologării aparatului radar, dovada că aparatul radar era în funcțiune și nu a fost pornit într-un interval de timp apropiat ( secunde )de momentul înregistrării, buletinul de verificare metrologică și a termenului de valabilitate a verificării aparatului radar) .
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 OG 2/2001, art. 6 din CEDO ( cauza A. contra României, I. P. contra României, decizii ale Curții ce fac parte din Convenție) .
A depus copia procesului – verbal de contravenție.
Procedând la verificarea cererii, în condițiile art. 200 C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 C.p.c .
Agentului constatator i-au fost comunicate cererea și înscrisurile doveditoare cu adresa emisă la data de 20.05.2013, acesta le-a primit, la data de 23.05.2013, conform dovezii de înmânare aflată la fila 11, depunând întâmpinare, în termenul legal, prevăzut de art. 205 al. 2 C.p.c.
Prin întâmpinarea depusă, agentul constatator a solicitat respingerea plângerii contravenționale având în vedere faptul că aceasta este neîntemeiată.
În motivare a arătat că din înregistrarea video rezultă cu certitudine că autoturismul condus de contravenient rula pe autostradă cu 184 km/h, viteza sa fiind măsurată cu un aparat radar omologat metrologic și utilizat de un operator radar, valabil atestat.
A mai adăugat că petentul a încălcat prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A mai menționat că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
A mai solicitat ca instanța de judecată să constate că așa cum reiese și din conținutul procesului verbal, agentul de poliție a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Prezumția de legalitate este asociată și cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forța probantă ci dimpotrivă face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de organul constatator.
A mai învederat că din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, în special în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului.
În concluzie, a solicitat a se constata că procesul verbal de constatare a contravenției,a fost întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuind să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, fiind vorba de o veritabilă prezumție de temeinicie a procesului verbal, prezumție permisă și de jurisprudența CEDO (cauza Salabiacu c. Franței), nerăsturnată de petent prin proba contrară.
În susținerea celor afirmate a fost depus un raport întocmit de agentul constatator, înregistrarea pe suport CD a contravenției, atestatul de operator radar al agentului constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar .
În drept, își fundamentează întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă, art. 121. alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare: art. 16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
A fost comunicată întâmpinarea contravenientului la data de 31.05.2013, acesta depunând un răspuns la ea.
Prin răspunsul la întâmpinare, contravenientul a reiterat susținerea sa, referitor la faptul că viteza cu care a circulat a fost de 179 Km / h, a stăruit în admiterea și administrarea probelor cu expertiză tehnică și înscrisuri, propuse în dovedirea plângerii.
La data de 6.06.2013, în baza art. 201 al.4,5 C.p.c, instanța a dispus fixarea primului termen de judecată, pentru data de 17.06.2013, când a fost admisă proba cu acte propusă de părți, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte solicitări.
Prin Sentința civilă nr. 1735 din 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași instanța a respins plângerea formulată de contravenient.
Împotriva acestei sentințe contravenientul a formulat apel, iar prin DC nr. 157 din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași acesta a fost admis, sentința civilă fiind anulată în tot, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că instanța de fond a nesocotit dreptul la apărare al contravenientului, prin respingerea cererii de amânare formulată de acesta.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 2.12.2013 sub nr._ *, cu citarea părților.
La termenul de judecată din data de 23.01.2014 instanța a admis în parte proba cu înscrisuri ,propusă de contravenient, respectiv actele și înregistrarea pe suport CD,depuse la dosarul cauzei de agentul constatator și a respins celelalte solicitări,respectiv de efectuare a unei expertize tehnice de specialitate și adrese către I.G.P.R.-Biroul A 2 și Biroul Român de Metrologie Legală,ca fiind neconcludente.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere faptul că petentul a solicitat o expertiză tehnică de specialitate care să constate dacă aparatul radar folosit în cauză indică corect viteza, având în vedere că aceasta este mai mare decât cea reală indicată de sistemul GPS pe care îl avea montat pe telefonul mobil și care ar fi diferența de kilometrii dintre cele două sisteme mai sus menționate. Contravenientul nu a făcut însă nici o dovadă că avea montat sistem GPS pe telefonul mobil, că acesta era verificat metrologic și mai mult decât atât că funcționa în momentul în care acesta a fost surprins de aparatul radar, circulând cu o viteză peste limita legală .
În ceea ce privește adresa către agentul constatator de a comunica actele ce au stat la baza dresării procesului verbal, instanța a apreciat că nici aceasta nu este întemeiată, câtă vreme acestea au fost depuse la dosar încă din primul ciclu procesual,iar contravenientul a avut posibilitatea să le studieze,fiindu-i comunicate și să-și facă apărările în raport de ele, cum de altfel a și făcut-o.
De asemenea a mai solicitat efectuarea unei adrese către Biroul Român de Metrologie Legală pentru a se comunica dacă starea vremii nefavorabilă este în măsură să afecteze înregistrarea radar și care este marja de eroare pe care o are aparatul în mod normal, atunci când efectuează măsurători.Și această solicitare instanța a apreciat-o ca fiind neavenită, câtă vreme din înregistrarea pe suport CD depusă la dosar reiese că vremea era bună la momentul efectuării ei,iar în plus normele de metrologie, care prevedeau că înregistrările efectuate în anumite condiții meteorologice defavorabile ,nu pot fi utilizate, au fost abrogate.
Nu a fost reținută nici solicitarea contravenientului de efectuare a unei adrese către Biroul Român de Metrologie Legală pentru a se comunica dacă viteza înregistrată de aparatul radar este cea reală sau există o marjă de eroare
a aparatului radar, conform Normelor de Metrologie Legală NML 021 – 05. Instanța a avut în vedere, la respingerea cererii acestuia, faptul că marja de eroare acceptată de normele de metrologie legală, este de +/- 3 %, la viteze mai mari de 100 km/h, din valoarea măsurată, însă această marjă vizează de fapt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrul, pentru a putea fi omologat metrologic . După omologare ,ea nu se mai aplică, viteza indicată de cinemometru fiind viteza legal stabilită de deplasare a autovehiculului.
A admis și proba cu înscrisurile depuse la dosar,propusă de agentul constatator.
Deși contravenientul a solicitat suspendarea judecării cauzei, în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă și nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța a respins și această cerere ca fiind nelegală.
Este adevărat că în cauză erau îndeplinite condițiile privind suspendarea voluntară,întrucât nici una dintre părți nu a fost prezentă și nici nu a solicitat judecarea în lipsă,însă conform art.41 pct.5 din leg. 76/2012 privind punerea în aplicare a leg. 134/2010 privind codul de procedură civilă ,în cazul plângerilor contravenționale, prevederile legale mai sus menționate ,respectiv ale art. 405 C. p.c ,(după renumerotare art. 413 C.p.c ), nu sunt aplicabile în cauză.
Analizând procesul verbal sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost dresat în mod corect neexistând nici un motiv de nulitate care să poată fi invocat din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt: prin procesul verbal de contravenție .,nr._, dresat de I.G.P.R. - BIROUL A2, la data de 15.05.2013 contravenientul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 675 lei, fiindu-i suspendat și dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pe motiv că, aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub nr._, a fost înregistrat de aparatul radar, având o viteză de 184 km/h ,în timp ce circula pe A 2 ,km 96, depășind viteza legală cu 54 km/h, faptă ce constituie contravenție conform art. 121 al. 1 din OUG 195/2002 R.Acest aspect,rezultă din înregistrarea pe suport CD, depusă la dosar, efectuată cu aparatul radar ROM 335,montat pe autovehiculul MAI-_, aparat omologat și verificat metrologic la data de 1.03.2013, verificare valabilă timp de 1 an,conform înscrisurilor depuse de agentul constatator (fila 15 din dosarul inițial) .În plus, înregistrarea a fost făcută de un agent constatator ce deținea un atestat valabil, depus de asemenea la dosarul cauzei.
Împotriva acestui proces verbal contravenientul a formulat plângere învederând că într-adevăr a circulat cu depășirea vitezei legale, pe autostradă, motivat de o urgență medicală ,însă viteza reală nu este cea indicată în procesul – verbal de contravenție.
Instanța a respins ca neîntemeiate susținerile contravenientului mai sus menționate ,având în vedere faptul că, potrivit disp. art.249 C.p.c,sarcina probei îi revine acestuia,ori în cauză nu a făcut nici o probă care să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal .Mai mult decât atât din înscrisurile și din înregistrarea pe suport CD depuse la dosar de agentul constatator, rezultă în mod indubitabil că acesta se face vinovat de depășirea vitezei legale cu 54 km/h.
În plus, deși a invocat cazul fortuit, contravenientul nu a depus la dosar nici un înscris și nici nu a solicitat vreo altă probăm care să ateste urgența medicală, astfel încât să-l dovedească, pentru a fi aplicabile în cauză, prev. art. 11 din OG 2/2001, ce stipulează că, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul fortuit, dacă are legătură cu fapta comisă.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, instanța reține următoarele: așa cum reiese din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravenientului i s-a aplicat măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.
Conform art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, permisul de conducere se reține atunci când titularul acestuia a săvârșit o contravenție, pentru care se aplică atât sancțiunea amenzii cât și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule. În speță, fapta contravențională se încadrează la disp. art. 102 al. 3 lit. e, faptă pentru care se aplică atât sancțiunea amenzii cât și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Coroborând disp. art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002, care prevăd „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către polițistul rutier”, cu disp. art. 96 alin. 1 din același act normativ potrivit cărora „Sancțiunile contravenționale complementare ……se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală „, cu disp. art. 111 menționat mai sus și cu disp. art. 180 alin. 1 din HG 1391/2006, reiese că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce trebuie aplicată de agentul constatator prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, reținerea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă care se ia drept urmare a aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule sau în situațiile prevăzute de art. 111 alin.1, enumerate limitativ.
În speță, în cuprinsul procesului verbal s-a menționat expres textul în baza căruia a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, precum și perioada, respectiv 90 de zile,astfel că și din acest punct de vedere instanța a apreciat că au fost respectate dispozițiile legale, la dresarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel T. I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, în fața instanței de apel, intimatul I., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată de la 13.05.2014, printr-o cerere depusă la dosar, apelantul T. I. M. a solicitat să se ia act de faptul că renunță la judecată și să se dispună anularea sentinței apelate, conform dispozițiilor art. 406 alin.5 C.p.civ.
Tribunalul Călărași, având în vedere cererea de renunțare la judecată, formulată de apelantul T. I. M., a luat act de voința acestuia.
În consecință, în baza art. 480 al.2 Cod procedură civilă cu referire la art. 406 al.4 și 5 C.p.civ., tribunalul a admis apelul declarat de apelantul T. I. M. împotriva sentinței civile nr. 251/2014 a Judecătoriei Călărași, pe care a schimbat-o în tot și rejudecând, a luat act de renunțare la judecată a reclamantului T. I. M..
Din cele arătate mai sus, se poate observa că, la data de 16.05.2013, reclamantul T. I. M. a depus aceeași plângere contravențională atât la Judecătoria G. cât și la Judecătoria Călărași. Întrucât plângerea depusă la Judecătoria Călărași a fost soluționată înaintea celei (de fapt, aceeași plângere) depuse la Judecătoria G., este evident că soluția dată în soluționarea primei plângeri (depusă la Judecătoria Călărași) are autoritate de lucru judecat față de cea de-a doua plângere (depusă la Judecătoria G.).
După cum lesne se poate observa, în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 și urm. C. proc. civ.: prezenta cauză are același obiect și aceleași părți care au aceeași calitate cu cele aferente cauzei care a format obiectul dosarului nr._ * al Judecătoriei Călărași.
Față de aceste motive, în baza art. 430 C. proc. civ., judecătoria va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu. Va constata că Sentința civilă nr. 251 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ *, așa cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 286 din 13 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, are autoritate de lucru judecat față de plângerea contravențională formulată de reclamantul T. I. M. împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit de pârâtul I. – Biroul A2 și, în consecință, va respinge plângerea contravențională.
Va lua act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu.
Constată că Sentința civilă nr. 251 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ *, așa cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 286 din 13 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, are autoritate de lucru judecat față de plângerea contravențională formulată de reclamantul T. I. M., având CNP_, domiciliat în G., ., ., Cod poștal_, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 15.05.2013, întocmit de pârâtul I. – Biroul A2 cu sediul în Sector 5, București, .. 4-6, și, în consecință, respinge plângerea contravențională.
Fără cheltuieli de judecată.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
Jud. S. O. Ș. E.
Red. S.O.
Dact.S.E.
5ex/24.03.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 530/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 649/2015. Judecătoria... → |
|---|
