Plângere contravenţională. Sentința nr. 837/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

Sentința nr. 837/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 9927/202/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

SENTINȚA CIVILA Nr. 837/2015

Ședința publică de la 16 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. D.

Grefier V. L.

Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de către contravenienta S.C. V. T. SRL împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._ dresat la data de un agent constatator din cadrul intimatului I. Călărași

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat administratorul societății petente, Ș. C. M. (CI . nr._), asistată de av. S. F. - D., în baza delegației depuse la dosarul cauzei, lipsă fiind agentul constatator.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul cauzei:

Apărătorul petentei, având cuvântul, în susținerea plângerii solicită admiterea probelor cu înscrisuri și audierea martorului prezent, respectiv N. A..

De asemenea depune înscrisuri, respectiv, copii conform cu originalul de pe bonurile de casă eliberate în data de 12.12.2014, dată la care s-a început activitatea efectiv prin aceasta demonstrând că la data la care a fost efectuat controlul activitatea societății nu începuse.

Mai precizează că administratorul societății sancționate, chiar în ziua respectivă se află la sediul ORC pentru îndeplinirea unor formalități care să permită începerea funcționării, iar persoana găsită în punctul de lucru al societății nu era sub nicio formă angajată acestei societății la data controlului și a devenit ulterior. Mai precizează că persoana respectivă este fiica unei prietene de familie a petentei numita Ș. C..

Deliberând asupra probelor cu înscrisuri și cu un martor propuse de către petentă prin apărător, instanța le apreciază ca fiind admisibile potrivit legii, concludente și utile soluționării cauzei, motiv pentru care, le încuviințează în temeiul art. 255 alin. 1 C.proc.civ.

În continuarea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. C.proc.civ. se procedează la audierea martorului N. A., depoziția acestuia fiind consemnată potrivit art. 323 C.proc.civ. și atașată la dosar.

La interpelarea instanței apărătorul petentei precizează că nu mai are cereri de formulat.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.

Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită în principal anularea procesului verbal de contravenție nr._/11.12.2014, pe motiv că situația de fapt ce a fost reținută, în cuprinsul susmenționatului proces verbal, este cea reală și apreciază că a făcut dovada în acest sens, astfel încât chiar și astăzi cu martora audiată în fața instanței, se face dovada că, într-adevăr societatea nu începuse activitatea .

În ceea ce privește începerea activității la bază stau și actele ce au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv actele emise de către O.R.C. care au fost înmânate personal reprezentantului societății la data 09.12.2014.

Mai mult decât atât, face dovada că într-adevăr activitatea a început la data de 12.12.2014, când s-a dispus și fiscalizarea casei și practic s-a început a se proceda la vânzarea de produse, deci activitatea specifică care este înscrisă CAEN, respectiv de comerț .

Solicită admiterea plângerii în sensul ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța se dispună înlocuirea sancțiunii cu avertisment, motivat de faptul că societatea petentă s-a conformat și la data de 09.12.2014 ( în ziua controlului ) a fost întocmit contractul de muncă pentru persoana ce a fost depistată în incinta societății cu a cele 3 ore de care se face vorbire. Este adevărat că la acest moment vânzătoarea nu mai lucrează la petentă, pentru că nu aceasta era reala intenție, însă pentru a se conforma și pentru a nu avea alte măsuri impuse de către agentul constatator, a apreciat necesar a o angaja măcar pentru o scurtă perioadă .

Pentru aceste considerente, apreciază că plângerea este întemeiată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014 sub nr._ petenta . cu sediul în Călărași, . ., ., înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, având CUI_ a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, având cod fiscal_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr10962, încheiat la data de 11.12.2013, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului verbal anterior menționat și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment pentru următoarele considerente:

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal este lovit de nulitate în sensul ca prin neaducerea la cunoștință a faptului ca poate formula obiecțiuni la cuprinsul procesului verbal, i s-a încălcat dreptul la apărare si i-a fost îngrădit dreptul la un eventual proces echitabil.

Solicită a se observa că mențiunea de la rubrica “alte mențiuni” ii aparține agentului constatator si nu ei personal. În acest sens se poate face dovada cu procesul-verbal atacat, iar in esența, urmează a se face dovada ca nu i-au fost aduse la cunoștința drepturile, ci doar i s-a pus in fata un proces-verbal întocmit si i s-a pus in vedere să stampileze și să semneze.

De asemenea a mai invocat excepția nulității absolute a procesului verbal, întrucât controlul s-a efectuat la sediul secundar,iar autorizarea este conform rezoluției ORC Călărași nr. 4908 din data de 8.12.2014 si certificat de înregistrare mențiuni din data de 9.12.2014, astfel ca situația de fapt nu este corect indicată, în acord cu art. 16 din OG 2/2001, actualizata la 2014. Din dorința de a fi cu necesitate sancționată societatea pe care o administrează nu s-a ținut cont ca activitatea nu a început a se derula ci doar o persoana care îi era prietena și pe care dorea a o angaja, se afla pentru a aranja puțin spațiul,se

procedează la amendare uitând a se trece in procesul verbal de sancționare realele date.

In mod cert, poate face dovada cu înscrisuri ca la data de 9.12.2014 au fost eliberate înscrisurile de care face vorbire si care atesta faptul ca s-a înregistrat în mod valabil sediu secundar la data precizata. Actele abia au fost perfectate la data de 8.12.2014 si înmânate,o zi mai târziu, iar I. Călărași, o si sancționează. Deși, persoana depistată a presta activități de curățenie,ce sunt asimilate celor de vânzător, în ciuda celor constatate si declarate, dar nereținute de agenții constatatori, face ca societatea să fie amendată cu o suma pe care nu o poate achita, activitatea fiind la început.

Pe fondul cauzei, solicită a reține ca situația de fapt ca inspectori aflați in exercitarea atribuțiunilor de control, au verificat societatea in mod inopinant, deși persoana aflată în incinta, a precizat la momentul la care au intrat inspectorii I., ca este închis si ca se va deschide a doua zi magazinul. Uzând de calitatea de inspectori I., i-au adus la cunoștință ca administratorul trebuie sa se prezinte ulterior la sediul I. Călărași să vină cu contractele de munca, însă au si luat o declarație, in mod forțat. La momentul la care s-a prezentat la sediul I. Călărași, aceștia i-au adus la cunoștința ca sunt amendată și să semneze procesul-verbal de contravenție. În mod firesc a refuzat pentru a le explica situația de fapt, ca ea conform normelor in vigoare, urma sa desfășoare

activitate începând cu data de 10.12.2014, când se transmitea si contractul de munca in program REVISAL, a persoanei identificată in incinta, sediului secundar, însă unde nu se vindea și nu se cumpăra nimic. Personal, plecase mai devreme cu 5 minute, si ușa nu era asigurata cu cheia, iar dna. N. A., făcea ordine(curățenie si nu presta activități de vânzare),iar când a solicitat sa fie prezentă i-a fost înmânată o invitație, însă a fost pusă să scrie o declarație, care i-a fost dictata. O a doua motivație este faptul ca agentul constatator, retine ca

temei legal,articolul art. 16(l) LG 53/2003 actualizata, care pe lângă faptul ca se refera la neîncheierea contractelor de munca,nu are corespondent in situația de fapt.

În drept art. dispozițiile O.G.2/2001.

În dovedirea plângerii sale contravenienta a înțeles să se folosească de cu martori și înscrisuri, aflate la filele 7-29 din dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 206 C.proc.civ., s-a procedat la comunicarea cererii principale și a înscrisurilor atașate către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea respectivei comunicări.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea întâmpinării, se arată că în urma unui control inopinat efectuat în data de 9.12.2014, ora 15, la magazinul situat la sediul secundar al societății Călărași, . finalizat la sediul I. Călărași în 11.12.2014, a fost identificată numita N. A., care presta activitatea de vânzătoare. Conform fișei de identificare completată în baza HG 1377/2009, art.15, alin. 1, lit.b și f, aceasta a declarat că prestează activitate pentru petentă, din data de 8.12.2014, în funcția de vânzător, că nu a semnat contractul individual de muncă, lucrează 3 ore /zi. În urma verificărilor în registrul general de evidență a salariaților s-a constatat că nu exista transmis contract pentru persoana identificată deși numita N. A. presta activități lucrative de vânzătoare în beneficiul și sub autoritatea . începând cu data de 8.12.2014. Art. 16 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 rep. prevede că obligația de încheiere a contractului individual in forma scrisa revine angajatorului. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (2) din Lg. 53/2003 rep., anterior începerii activității, contractul individual de munca se înregistrează in registrul general de evidenta a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de munca. Prin urmare s-a constatat că angajatorul a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 rep. Fapta constituie contravenție si se sancționează conform art. 260 alin. (l) lit. e) din Legea nr. 53/2003 rep.

Ca rezultat al celor constatate inspectorii de muncă au întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ / 11.12.2014, prin care a fost aplicată o sancțiune contravenționala în cuantum de 10.000 lei – cuantumul minim prevăzut de lege.

Sub aspectul legalității urmează să constatați că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/11.12.2014 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Contrar susținerilor petentei, procesul verbal a fost întocmit în prezența administratorului care a refuzat să-l primească, implicit să-l citească și să facă ce mențiuni dorește. Reținând doar că este amendat a refuzat să semneze. Acest aspect a fost menționat expres în procesul verbal care i-a fost comunicat prin poștă. Considerăm această critică de nelegalitate ca nefondată și vă rugăm să o respingeți, petenta neindicând care este vătămarea adusă care nu s-ar putea înlătura decât prin anularea actului(art.l75 C.P.C.).

În ceea ce privește excepția nulității absolute invocate de petentă, consideră că apărările calificate ca excepție, sunt o veritabilă apărare de fond, întrucât nu se invocă vreo neregularitate procedurală, deci nu este o excepție de procedură și nici neîndeplinirea vreunei condiții de admisibilitate a acțiunii, prin urmare nu este nici o excepție de fond, iar soluționarea pe fond plângerii contravenționale presupune tocmai analizarea procesului verbal sub aspectul legalității și temeiniciei.

Sub aspectul temeiniciei vă rugăm să observați că la data controlului inopinat ~ 9.12.2014, nu exista întocmit și înregistrat contract individual de muncă pentru numita N. A., deși aceasta desfășura efectiv activitate în folosul societății din data de 8.12.2014 conform propriei declarații din fișa de identificare. Angajatorul nu poate justifica prezenta unor persoane la punctul de lucru al societății, prestând efectiv activitate in folosul societății, decât in condițiile in care exista încheiate contracte individuale de munca in forma scrisa. Fapta petentei rezultă fără nici un dubiu din fișa de identificare în care persoana identificata a declarat că lucra pentru petentă din 8.12.2014 și din extrasul REVISAL. Considerăm că este lipsit de relevanță, față de contravenția reținută în sarcina petentei, data la care aceasta a obținut actele pentru sediul secundar, așa cum este lipsit de relevanță faptul că persoana identificată era prietenă cu administratorul societății sancționate. Relevant este faptul că petenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a încheia contract de muncă înainte de începerea

activității.

Deși contestă procesul verbal de contravenție petenta recunoaște în conținutul plângerii că N. A. se afla la magazin la data controlului dar susține că făcea curățenie aspect contrazis de însăși persoana identificată care a declarat în fișă că presta activitate de vânzătoare. Urmează să constatați că, după control, i s-a încheiat contract acesteia pe funcția de lucrător comercial. Considerăm susținerile petentei conform cărora inspectorii de muncă au forțat persoana identificată să facă declarații ca fiind nefondate și făcute cu rea credință cu singura intenție de a duce instanța în eroare și a o exonera de plata amenzii. Nici o persoană adultă și responsabilă nu poate fi obligată să scrie după dictare așa cum susține petenta. Apărările petentei dovedesc nu numai că aceasta nu regretă fapta comisă dar nici nu înțelege pericolul social al contravenției reținute în sarcina sa, primirea la muncă fără forme legale fiind apreciată și de legiuitor ca una dintre cele mai grave contravenții, sancționând-o cu amenda de la_ la_ lei pentru fiecare persoană.

Cu privire la solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment solicită a respinge pentru următoarele considerente:

- sancțiunea aplicată a fost stabilită la limita minimă a dispozițiilor legale

sancționatoare respectându-se dispozițiile art.21 alin.3 din OG.2/200l în sensul că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

- înlocuirea amenzii cu avertisment nu este în concordanță cu scopul urmărit de legiuitor, acesta nefiind atins prin minimizarea pericolului social pe care-l implică utilizarea forței de muncă fără forme legale de angajare

- gradul sporit de pericol social al faptei este evidențiat și de modificările aduse Codului Muncii, astfel că amenzile pentru săvârșirea contravenției au fost majorate considerabil, de la un minim special de 3.000 lei la un minim special de 10.000 lei și până la un maxim special de 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificata fără forme legale de angajare, fiind desființat pragul maxim al amenzii, care era de 100.000 lei

- nu există nici o dovadă că, în lipsa controlului, petenta ar fi încheiat contract de muncă. Apreciază clemență pe care ar manifesta-o instanța cu privire la practici de acest gen, că nu ar face altceva decât să favorizeze propagarea lor, cu implicații atât la nivel individual, în ceea ce privește angajatul, cât și la nivel socio economic, în ceea ce privește bugetul consolidat al statului, în final lipsind de eficiență actul de control.

Consideră că s-a făcut dovada că fapta contravențională prevăzută de art. 260 alin. l lit e a fost săvârșită fiind corect constatată și consemnată de către

inspectorii de muncă, iar sancțiunea aplicată este bine proporționată, ținându-se

cont, la individualizarea faptei, de vinovăția angajatorului, de pericolul social al

contravenției fiind aplicat minimul prevăzut de lege. De asemenea, consideră că

angajatorul trebuia să aibă reprezentarea consecințelor pe care le implică această

faptă, inclusiv cele de natură pecuniară.

În drept: art. 205 din Codul de Procedura Civilă.

În susținerea întâmpinării a solicitat proba cu înscrisuri 35-43 din dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 206 alin.1 C.proc.civ. întâmpinarea a fost comunicată petentului, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea respectivei comunicări.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care înțelege să aducă la cunoștință ca susține toate celelalte apărări făcute prin cererea de chemare in judecată

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În data de 11.12.2014 a fost încheiat de către inspectori de muncă din cadrul I. Călărași procesul verbal . nr._ prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei reținându-se în sarcina acesteia contravenția constând în faptul că la data controlului din 09.12.2014, la obiectivul petentei, a fost identificată o persoană, M. M., care desfășura activitate pentru contravenientă, fără a avea încheiat contract individual de muncă conform art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 și nici nu figura în registrul de evidență a salariaților.

Procesul verbal a fost încheiat în baza art. 260 alin. 1 lit. e raportat la art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.

În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Art. 16 alin. 1-3 din Legea 53/2003 prevede: Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. Art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ dispune: Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte- primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Cu privire la săvârșirea acestei contravenții instanța reține că numita N. A. a fost depistat la obiectivul petentei prestând activitate în folosul acesteia . Din extrasul Revisal rezultă că această persoană nu figura ca angajat al contravenientei. Cu toate acestea, petenta a depus contractul individual de muncă nr. 2/09.12.2014 (file 25) încheiat cu N. A., acesta urmând a începe activitatea la data de 10.12.2014.

Așadar, instanța reține că persoana depistată prestând activitate, N. A. avea încheiat contract de muncă cu contravenienta din data de 09.12.2014, începând activitatea la data 10.12.2014, acestuia fiindu-i achitate drepturile salariale și contribuțiile către bugetul de stat.

Cu toate acestea, acest contract nu a fost înregistrat în registrul de evidență a salariaților, această susținere a intimatului fiind reală și dovedită. Contravenienta a susținut că această societate nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care la data controlului angajatul N. A. nu figura în evidențe cu contract de muncă. Această apărare, chiar dacă ar fi adevărată, nu ar putea absolvi petenta de culpă. În calitatea sa de angajator, acesteia îi revine obligația complexă, prevăzută de art. 16 din Legea 53/2003 de a încheia contractul de muncă și a-l înregistra înainte de începerea activității, în caz contrar fiind angajată răspunderea sa.

Prin urmare, procesul verbal este temeinic întocmit, petenta a săvârșit această contravenție reținută în sarcina sa.

Referitor la sancțiunea aplicată, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, apreciind că procesul verbal contestat este legal și temeinic, va analiza proporționalitatea sancțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Pentru această contravenție a fost aplicată amendă în cuantum minim, de 10.000 lei. Trebuie avut în vedere scopul dispozițiilor încălcate și anume acela de a diminua cazurile de muncă la negru, aceasta având implicații negative atât în ceea ce privește persoana care prestează activitatea respectivă, dar și asupra societății în general.

În consecință, plângerea va fi admisă în parte, iar amenda în cuantum de 10.000 lei va fi înlocuită cu avertisment, această sancțiune fiind suficientă pentru a atrage atenția petentei ca pe viitor să nu repete o astfel de faptă și să depună diligențele necesare pentru a respecta întocmai legea, în caz contrar nu va mai beneficia de clemența instanței de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta . cu sediul în Călărași, . ., ., înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, având cod fiscal_, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 11.12.2014.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei cu avertisment.

Cu cerere de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. I. L. V.

Red./Thred.L.V.

Ex.5/19.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 837/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI