Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 848/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1246/202/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.848
Ședința publică din data de 18.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. I.
Grefier L. I. S.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea S. C. U. S.A. prin RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L. în contradictoriu cu debitoarea C. P., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, învederând părțile și obiectul cauzei, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.131 raportat la art.1015 C. procedură civilă, art.94, 107 C. procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze, raportat la obiectul cauzei și domiciliu pârâtei.
Conform art. 238 C. procedură civilă, instanța, estimează, având vedere obiectul acțiunii că se poate soluționa la acest termen.
Din oficiu se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul aferent facturilor fiscale emise în perioada 30.09._11.
Încuviințează pentru creditoare, proba cu înscrisurile de la dosar, în baza art.258 C. procedură civilă raportat la art.255 C. procedură civilă ca fiind concludentă pertinentă și utilă cauzei .
Ținând cont de cererea creditoarei de a se judeca cauza și în lipsa părților conform.art.223 C. procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015 sub nr._, creditoarea S. C. U. S.A. cu sediul social în București, ., nr. ordine în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București J_, CUI_, atribut fiscal-RO, cont bancar IBAN nr. RO25FNNBOO_ROO1, reprezentată de RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL prin C. S., desemnata administrator judiciar în procedura insolvenței, a chemat în judecată debitoarea C. P., având CNP_, domiciliată în Călărași, ., ., ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei prin care aceasta să fie obligată la plata debitului în sumă de 800,75 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, a sumei de 232,73 lei penalități de întârziere calculate în conformitate cu prevederile contractuale din contractul înregistrat sub nr. 4632/14.12.2007, a penalităților de întârziere în continuare până la momentul plății efective a debitului principal.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 14.12.2007 a încheiat cu debitoarea contractul pentru furnizarea de servicii publice de salubrizare pentru agenți economici înregistrat sub nr. 4632, pentru Punctul de lucru din loc. Călărași, cu sediul în Călărași, ..1.
Creditoarea mai arată că în baza clauzelor contractuale a prestat debitoarei servicii de salubritate pentru care a emis facturi fiscale evidențiate și comunicate debitoarei, de asemenea conform Art. 3 (2) din contract a calculat penalități «egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor la termen».
Creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă potrivit art. 662 (2) C., în sensul că este certă când existența ei rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, potrivit alin. (3) creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. (4) creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Prin urmare, având în vedere faptul că există un contract asumat de către cele două părți constituie dovada raportului juridic, precum și a existenței creanței în conținutul acestui raport astfel încât facturile emise în temeiul contractului menționat susțin proba certitudinii creanței.
Prin contractul de prestări servicii semnat și parafat de ambele părți și prin facturile emise pentru perioada 15.10._14, necontestate de către debitor sub aspectul sumelor de plată și al scadenței înscrise pe acestea, se face dovada îndeplinirii caracterelor cert, lichid și exigibil al creanței, urmând ca debitoarea să facă dovada îndeplinirii obligației contractuale de plată a contravalorii facturilor emise.
În drept: prevederile art. 1013 și următoarele din C..
În dovedirea cererii sale, creditoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie: decizia nr.4627/22.10.2013 (f. 7-13), încheierea de ședință din 3.oct.2013 pronunțată de Tribunalul V. (f.14-15), sentința civilă nr.3273/2012 pronunțată de Tribunalul V. (f.16-17), contractul încheiat între părți nr. 4632/14.12.2007 (f.18-20), fișe client (f.21-22), înștiințare de plată (f. 23-25), fișă calul penalități (f.26), un set de facturi (f.27-46).
Pârâta debitoare, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în cauză.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În ședința publică de la acest termen instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune al creditoarei de a solicita debitul aferent facturilor fiscale emise în perioada 30.09._11 .
Analizând materialul probator administrat în cauză, se reține următoarea situație de fapt:
Între părți au existat raporturi contractuale, concretizate în contractul pentru furnizarea de servicii înregistrat sub nr. 4632/14.12.2007 prin care reclamanta S.C. U. S.A., prin Sucursala Călărași, în calitate de operator, a prestat debitoarei, în calitate de utilizator servicii publice de salubritate la Punctul de lucru din loc. Călărași, cu sediul în Călărași, ..1. pentru un număr de 3 persoane.
Potrivit clauzelor contractuale operatorul avea dreptul să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor prestate și să aplice penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare( art.3 literele a, b din contract), iar utilizatorul ave obligația să achite în termenele stabilite obligațiile de plată( art.6 alin.2), putând să conteste facturile când constată încălcarea prevederilor contractuale ( art.5 alin.8).
Pentru serviciile prestate în perioada 15.10._14 a emis facturi care au fost comunicate debitoarei fără a fi contestate de aceasta.
În drept, analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune invocată, urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Contractul dintre părți a fost încheiat la data de 14.12.2007, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin. 1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii lui, inclusiv cele referitoare la prescripției.
Totodată avându-se în vedere și Decizia nr.1/2014 a ÎCCJ prin care s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie, se reține că pentru creanțele pentru care termenul de prescripție s-a împlinit până la data de 1 octombrie 2011, instanța poate invoca această excepție din oficiu.
În baza art. 1 al. 1 din Decret nr. 167/1958 „ dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege „ stabilindu-se că se aplică termenul general de prescripție ori de câte ori nu-și găsește aplicația un termen general de prescripție, iar în art. 3 al. 1 din același act normativ, se arată că acest termen general este de 3 ani .
Așadar în cazul acțiunilor personale, care însoțesc drepturi subiective civile de creanță, se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, ceea ce înseamnă că înăuntrul acestui termen trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material, sub sancțiunea pierderii lui.
Conform art. 10 al.2 din contractul încheiat între părți, debitoarea avea obligația să achite factura pentru prestarea serviciului de colectare a deșeurilor în termen de 15 de zile de la primirii facturii.
În speță, creditoarea a solicitat și c/val. facturilor fiscale emise în perioada 30.09._11, însă potrivit celor anterior enunțate putea să solicite debitoarei să-i achite c/val. facturilor emise, pe ultimii 3 ani, respectiv până la împlinirea termenului general de prescripție.
Creditoarea a promovat acțiunea după împlinirea acestui termen, la 19.02.2015, astfel că dreptul său de a solicita c/val. facturilor emise pe perioada 30.09._11 s-a prescris, ca de altfel și dreptul se a solicita penalitățile aferente ei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și prevederile art. 1 al. 2 din același decret, care stipulează că „odată cu stingerea dreptului la acțiune,privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Ca atare, instanța urmează a constata prescris dreptul reclamantei de a solicita obligarea debitoarei la plata facturilor emise pe perioada 30.09._11, precum și la plata penalităților aferente acestei perioade și pe cale de consecință urmează a respinge pretențiile aferente acestei perioade ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei.
În continuare se reține că potrivit art. 1013 Cod procedură civilă prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În speță, creanța pretinsă de creditoare rezultă din însăși contractul pentru furnizarea de servicii înregistrat sub nr. 4632/14.12.2007, contract semnat și însușit de ambele părți și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei la filele 27-46,aferente perioadei 04.10._14 în valoare de 710,25 lei.
Din punct de vedere probator, factura este înscrisul sub semnătură privată care face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. Însă dacă factura este acceptată de către destinatar va face dovadă și în favoarea emitentului și împotriva destinatarului.
Cât privește acceptarea facturii, aceasta poate fi expresă, prin semnare de către reprezentantul societății destinatare sau tacită, printr-o manifestare neechivocă de voință.
În speță, facturile depuse la dosar, au fost acceptate la plată, prin necontestarea acestora, au fost confirmate și însușite de către debitoare, atât prin semnare, cât și aplicarea ștampilei debitoarei.
Creanța este lichidă, cuantumul sumei rezultând din facturile emise și exigibilă, întrucât obligația de plată a sumei datorate a depășit termenul stabilit de părți pentru plata prețului.
În privința penalităților de întârziere în cuantum de 982,2 lei se reține că aceste se datorează întrucât debitoarea nu a achitat la scadență debitul aferent serviciilor furnizate de creditoare, potrivit prevederilor art.10 alin.2 din contract cuantumul acestora fiind determinat raportat la prevederile contractuale și la numărul de zile de întârziere scurse de la scadența facturilor, astfel cum acestea sunt evidențiate în fișa de client de la fila 21 - 22.
Instanța apreciază neîntemeiate pretențiile reclamantei privind obligarea la plata penalităților viitoare întrucât cu privire la acestea nu se poate reține că reprezintă o creanță certă și exigibilă, la acest moment cuantumul acestora nefiind clar, acesta depinzând nu doar de data îndeplinirii obligației de plată, ci și de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 1013-1024 C. procedură civilă instanța va admite în parte cererea creditoarei și va emite o ordonanță de plată, somând debitoarea să plătească creditoarei în termen de 25 zile de la data comunicării prezentei sentințe, suma de 710,25 lei c/val. serviciilor prestate și suma de 982,2 lei penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru creanțele aferente facturilor fiscale emise în perioada 30.09.2010 – 27.06.2011.
Respinge pretențiile reclamantei cu privire la acestea ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Admite în parte cererea reclamantei S.C. U. S.A cu sediul social în București, .. ,nr. ordine în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul V. J_, CUI_, cont bancar IBAN nr. RO7OFNNB_RO05 deschis la Credit Europe Bank București, Sucursala Piața A. I. reprezentată de RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, cu sediul social in Rm. V., .. 30, ., prin dna C. S., desemnată administrator judiciar în procedura insolventei debitoarei .>, formulată în contradictoriu cu pârâta C. P., având CNP_, domiciliată în Călărași, ., ., ..
Obligă pârâta ca în termen de 25 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei să plătească reclamantei suma de 710,25 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 04.10.2011 – 31.05.2014 și a sumei de 982,2 lei reprezentând penalități de întârziere aferente acestora.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitoare în 10 zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi,18.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. I. O. S. L. I.
Red. I.O.
Tehnored S.L/ Ex 4/ 20 .03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 818/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 758/2015.... → |
|---|
