Plângere contravenţională. Sentința nr. 938/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 938/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 4242/312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 938/2015
Ședința publică din data de 27 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe petentul N. D. A. și pe intimatul I.G.P.R.-BIROUL DE POLIȚIE A 2, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru petent avocat M. N., în temeiul împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflată la fila 20 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, că la dosar intimatul a depus relațiile solicitate, după care;
Instanța procedează la administrarea probei video și constată administrată această probă.
Avocat M. N., având cuvântul, pentru petent, solicită a se lua act că insistă în proba testimonială constând în audierea martorului P. A. R., care a fost în autoturism cu petentul la ora și data reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat și care cunoaște faptul că nu petentul a fost conducătorul autoturismului înregistrat în proba video. De asemenea, menționează că va proba astfel și netemeinicia procesului-verbal contestat, în sensul că mașina nu a fost condusă de către petent și că mașină a fost oprită după aproape 30 km, respectiv la o distanță de 15 minute.
Instanța, în temeiul art.258 alin. 1 C.proc.civ., respinge proba testimonială constând în audierea numitei P. A. R., ca nefiind utilă soluționării cauzei, prin raportare la obiectul acesteia și la probele deja administrate.
Avocat M. N., având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, în temeiul disp. art. 244 C.proc.civ., instanța declară terminată cercetarea procesului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru dezbaterea fondului.
Avocat M. N., având cuvântul, pentru petent, pune concluzii de admitere a plângerii formulate, solicită a se avea în vedere aspectul de nelegalitate invocat, și anume încălcarea disp. art. 20 alin.1 cor. cu art. 10 alin.1 din OG. 2/2001.
Se apreciază că, deși prin procesul-verbal de contravenție, au fost sancționate două fapte contravenționale, nu s-a individualizat sancțiunea pentru fiecare dintre ele, numărul de puncte amendă nefiind individualizat pentru fiecare faptă contravențională, neputându-se ști cu exactitate câte puncte amendă au fost aplicate pentru fiecare faptă săvârșită. Se arată că în cuprinsul întâmpinării intimatul menționează câte puncte amendă revin fiecărei fapte, însă petentul nu este de acord cu acest aspect, intimatul neputând adăuga la actul sancționator aceste detalii.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate, se solicită instanței a analiza și constata data și ora la care s-a întocmit procesul-verbal și data și ora la care s-a constatat săvârșirea faptei, apreciind că agentul constatator nu avea cum să știe la momentul constatării faptei, dacă la volanul autoturismului se afla petentul sau o altă persoană.
În concluzie, se solicită admiterea plângerii formulate în sensul anulării procesului-verbal de contravenție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 01.09.2014, sub nr. de dosar_, petentul N. D. A. în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Biroul de Poliție A2, a formulat contestație împotriva procesului verbal . nr._ din data de 21.08.2014.
A precizat că motivele contestației le va formula ulterior întrucât nu a intrat în posesia procesului verbal.
La data de 10.09.2014, a depus un înscris prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia.
În fapt, în esență, petentul susține că sancțiunea nu a fost aplicată corespunzător, fiind încălcate dispozițiile art. 20 alin. 1 coroborate cu art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Petentul a mai precizat că momentul constatării faptei este diferit de cel al săvârșirii acesteia, ceea ce conduce la nelegalitatea actului întrucât agentul a presupus că petentul a condus mașina la momentul la care a fost înregistrată fapta de către aparatul radar.
A mai menționat că se impune aplicarea principiului conform căruia dubiul profită persoanei acuzate.
Petentul a adăugat că la momentul săvârșirii faptei, nu el conducea autovehiculul, ci sora sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 și urm. OG 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal contestat, solicitând încuviințarea probei testimoniale cu martorul P. A. R., sora sa.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că fapta contravențională a fost legal încadrată în dispozițiile legale, că aparatul radar a fost verificat metrologic, aspect ce conferă caracter legal și precis determinării vitezei. Intimatul a susținut că înregistrarea video permite punerea în evidență a numărului de înmatriculare.
De asemenea, intimatul a arătat că, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile O.G. 2/2001, pe dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 78/2015, Judecătoria Călărași a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
După declinarea competenței de soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.08.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.G.P.R. procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, întrucât, la data menționată, ora 15.36, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe autostrada A 2, km 130, cu viteza de 194 km/h, depășind cu peste 50 km/h viteza maxim admisă pe respectivul sector de drum, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala înmatriculată MAI_. De asemenea, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002, întrucât nu a avut asupra sa permisul de conducere
Procesul-verbal nu a fost semnat de persoana sancționată, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petentul refuză să facă mențiuni cu privire la cele constatate.
În drept, potrivit art.34, alin.1 din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea actului de sancționare, instanța consideră că susținerile petentului nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța constată că nicio dispoziție legală nu impune, sub sancțiunea nulității, ca data și ora la care a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției să fie identice cu data și ora la care fapta contravențională a fost efectiv comisă.
De altfel, este imposibil ca un proces verbal de constatare a contravenției să fie întocmit exact la momentul la care fapta contravențională a fost constatată, cronologia evenimentelor presupunând scurgerea unei anumite perioade de timp.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, instanța constată că agentul constatator, în acord cu dispozițiile art. 10 din O.G. 2/2001, a aplicat câte o sancțiune contravențională principală pentru fiecare faptă contravențională comisă.
Totodată, nu se poate reține că numărul de puncte de amendă nu a fost aplicat corespunzător, întrucât prin raportare la dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002 și la clasele de sancțiuni prevăzute de art. 98 alin. 4 din O.U.G. 195/2002, având în vedere valoarea unui punct amendă și cuantumul amenzilor aplicate, este evident că pentru contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 a fost aplicat un număr de 6 puncte – amendă, iar pentru contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002 un număr de 9 puncte amendă, respectiv un număr total de 15 puncte amendă.
Prin urmare, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din O.G. 2/2001, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001 ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că viteza autoturismului condus de petent a fost înregistrată cu un aparat radar tip Autovision Rom 335 montat pe autospeciala MAI_, cinemometrul utilizat fiind verificat metrologic conform art. 109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/25.02.2014.
Astfel, instanța reține că cinemometrul tip Autovision, a primit aprobarea de model AM 012/2009, și că verificarea metrologică nu se efectuează decât pentru aparate care au fost deja omologate.
De asemenea, instanța constată că agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, așa cum rezultă din atestatul depus la dosar de intimat
Din înregistrarea video, ce cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.3.5.1 din NML 021-05/07.12.2005, reiese că autoturismul cu numărul de înmatriculate_ se deplasa cu viteza de 194 km/h, funcția de înregistrare a aparatului radar fiind activată, deoarece în caz contrar nu ar fi putut fi efectuate fotografiile înfățișând autoturismul menționat și viteza cu care acesta circula.
Totodată, nu va fi reținută incidența erorii maxime tolerate de aparatul radar întrucât respectarea acesteia și precizia cinemometrului se stabilesc numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model (omologare) și verificărilor metrologice periodice așa cum rezultă din ordinul NML 021-05/07.12.2005.
Instanța nu poate reține susținerea petentului, în sensul că acesta nu conducea autoturismul, la momentul la care fapta contravențională a fost comisă.
Astfel, având în vedere că de la momentul constatării faptei contravenționale până la momentul la care procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit, au trecut doar 13 minute, instanța consideră că petentul a fost oprit, prin raportare și la viteza mare cu care acesta rula, în doar câteva minute.
Este evident, din mențiunile inserate în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției și necontestate de petent, că la momentul la care autoturismul a fost oprit petentul conducea.
Prin urmare, având în vedere perioada foarte scurtă de timp dintre momentul constatării săvârșirii faptei contravenționale și momentul întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției, este imposibil ca petentul să fi avut timpul necesar să oprească autoturismul și să ia locul numitei P. A. R. la volan.
Aceeași concluzie se impune și prin raportare la faptul că, la momentul întocmirii actului de sancționare, petentul nu a formulat mențiuni în acest sens, iar o eventuală depoziție a martorei P. A. R. nu ar putea fi concludentă, având în vedere gradul de subiectivitate al acesteia, petentul fiind fratele său.
Pentru considerentele prezentate anterior, instanța constată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, acesta depășind cu peste 50 km/h viteza maxim admisă pe respectivul sector de drum.
Prin raportare și la dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr.195/2002, instanța consideră că sancțiunea contravențională aplicată petentului a fost în mod corect individualizată.
În ceea ce privește contravenția prev. de art. art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr.195/2002, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate, fapta contravențională fiind percepută în mod direct de agentul constatator.
Instanța ia act că petentul nu a administrat nicio probă de natură a răsturna prezumția de veridicitate a actului de sancționare și constată, prin raportare la plângerea contravențională formulată, că acesta nu a contestat temeinicia procesului verbal contestat cu privire la această contravenție.
Prin urmare, având în vedere întregul material probator administrat în prezenta cauză, instanța apreciază că procesul verbal contestat este legal și temeinic și, pe cale de consecință, va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. D. NICUȘOR, având CNP_, cu domiciliul în Cluj N., ., ap164, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul IGPR- Birou Poliție A2, cu sediul în București, .. 6, sector 5, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 20.12.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 Martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. R. – M. B. L.
Red.R.M.N.
Thred.B.L.
Ex. 4/22.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 939/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
